Stand Up Generation

Ciprian Robu & Blanche having FUN (O Eh A)

2011-04-18T12:48:00.001+03:00

De multe ori nu reuşesc sǎ-mi gǎsesc un subiect potrivit pentru a-l putea transforma într-un articol sau în ceva despre care meritǎ cu adevǎrat sǎ fie scris. Noroc cu Ciprian care în ultimul timp reuşeşte sǎ-mi impresioneze simţurile (despre cel “sonor” e vorba) şi mai mult decât atât, reuşeşte sǎ nuanţeze bunul gust al muzicii. Ultima lui realizare în materie de muzica îşi are rǎdǎcinile înfipte chiar în piesa FuN al cǎrei succes şi ritm îl cunoaştem cu toţii. Dar n-are rost sǎ mǎ lungesc şi sǎ risc folosirea unor cuvinte nepotrivite pentru a descrie ritmul unei muzici fǎcute cu pasiune şi bun gust aşa cǎ mǎ opresc aici!

Enjoy!

It's Time for FUN (O Eh A)

2011-03-17T19:35:00.001+02:00

Un al doilea clip, o a doua demonstraţie de originalitate şi bun gust. Piesa Fun (O Eh A)semnatǎ Ciprian Robu & Blanche a primit ceea ce merita, un clip pe mǎsurǎ. Iatǎ cǎ încet, încet ideea a prins contur şi a dat naştere unui subiect cât se poate de simplu : distracţia. În fond nici nu putea fi vorba despre altceva deoarece însuşi titlul piesei ne trimite cu gândul spre acel lucru care dǎ vieţii bucurie şi relaxare.

Nimic de adǎugat în plus. Pǎrerea mea personalǎ e una cât se poate de bunǎ. Felicitǎri Ciprian , Blanche, Dragos Dordea şi întregii echipe.

Enjoy

Despre a persevera în greşealǎ

2011-02-16T17:45:00.000+02:00

Subiectul educaţiei româneşti, al sistemului educaţional este foarte delicat şi subţire în toate formele pe care le cuprinde.

Iatǎ ce spunea ilustrul nostru poet naţional, Mihai Eminescu, acum mai bine de un secol despre sistemul educaţional:

Copiii români sunt încǎrcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţǎ nimic, pentru cǎ memoria nu pǎstreazǎ nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încǎrcǎrii memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scarba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învǎţat latineşte, greceşte, istoria universalǎ, logicǎ şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politicǎ, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frazǎ corectǎ, iar a doua zi dupǎ ce au pǎrǎsit şcoala au uitat tot…

Concluzia e cât se poate de simplǎ şi delicatǎ. Se pare cǎ anul 2011 face parte din sec XIX şi cǎ ceea ce regǎsim acum în şcoala româneascǎ tinde sǎ capete un contur rudimentar gata sǎ clacheze. Unde putem observa evoluţia a peste 100 de ani de învǎţǎmânt românesc? Niciunde, pentru cǎ lipseşte cu desǎvârşire. Elitele şcolii româneşti ajung sǎ se formeze în marile centre universitare ale lumii unde sunt adoptaţi şi motivaţi în toate aspectele. România e capabilǎ sǎ tipǎreascǎ sute de mii de diplome şi sǎ plaseze pe piaţa muncii o majoritate îngrijorǎtoare de semianalfabeţi care nu fac altceva decât sǎ prelungeascǎ agonia unui sistem bolnav care se încǎpǎţâneazǎ sǎ ramânǎ intact de peste 100 de ani, chiar de la origini.

Notǎ: Cât de trist este faptul cǎ suntem inacapabili sǎ învǎţǎm din greşelile trecutului. Speranţa la români este masca ignoranţei.

Ignoranţa – patrimoniu românesc

2011-02-10T17:19:00.001+02:00

Înainte de a începe sǎ înşirui ceea ce mǎ frǎmântǎ vreau sǎ menţionez cǎ de nenumǎrate ori folosesc ca sursǎ de inspiraţie subiectele dezbǎtute de Andrei Pleşu în Dilema Veche şi Adevǎrul, subiecte care trateazǎ cu mult patos şi argumentare ceea ce clacheazǎ în România dar şi subiecte care promoveazǎ adevǎrate comori descoperite sau nu ale acestor meleaguri.

Ei bine, astǎzi voi scrie cu regret şi înfrigurare despre o problemǎ care apasǎ pe umerii culturii şi indentitǎţii proprii şi anume nepǎsarea faţǎ de patrimoniul cultural care se dezintegreazǎ cu fiecare zi şi cu fiecare guvernare. Imbecilitatea şi lipsa patriotimsului adevǎrat lǎrgeşte rana unor valori incontestabile care în mod normal (într-o ţarǎ civilizatǎ) ar aduce un profit uriaş si ar îmbunǎtǎţi considerabil imaginea unei ţǎri cǎzutǎ într-o amorţealǎ din care refuzǎ sǎ se trezeascǎ.

Iatǎ ce scrie Andrei Pleşu:

Tot românul e patriot. Lacrima pe glie e rentabilă. Iar politicienii, când e vorba de „interesul naţional", de „valorile strămoşeşti", de „averea ţării" au aerul că mănâncă jăratic. Faptul de a fi patriot pare să fie un drept, sau o datorie retorică, care însă nu implică nicio obligaţie. Nu rezultă de nicăieri că dacă eşti un patriot adevărat nu trebuie să furi, nu trebuie să faci ţara de râs prin străinătate, nu trebuie să trişezi în meserie, nu trebuie să-i dispreţuieşti pe români, sau să laşi în paragină patrimoniul authton. Ca patriot, n-ai decât o obligaţie: să te descurci. Restul e scenografie, balet festiv, tacla de protocol.

Am luat cunoştinţă, de curând, de o împrejurare ameţitoare. La parterul unui bloc din spatele Circului, în spaţiul unui fost magazin de electrice, se află depozitate cca 1.000 de lucrări de artă (pictură, sculptură, desen), semnate de cei mai mari plasticieni ai României contemporane. E o colecţie care s-a constituit în urma expoziţiilor de-acum câţiva ani de la galeria „Catacomba" (între timp desfiinţată). În orice ţară din lume, o asemenea cantitate de capodopere (îmi măsor bine cuvintele) ar fi devenit substanţa unui adevărat muzeu, de natură să ilustreze calitatea excepţională a producţiei artistice locale. Ar fi un centru de iradiere culturală, o atracţie turistică, o probă de creativitate şi bun gust cu care orice capitală europeană s-ar mândri.

Ca rǎspuns la cele scrise mai sus regret sǎ spun cǎ ceea ce descrie stimabilul Andrei Pleşu nu reprezintǎ un caz singular. Patrimoniul cultural mioritic îşi trage ultima suflare şi va trece în nefiinţǎ. Riscǎm excluderea unor importante vestigii din Patrimoniul UNESCO şi acest fapt se datoreazǎ doar “patrioţilor” inculţi care conduc ministere ca cel al Culturii sau Turismului. Lipsa lor de culturǎ şi de bun simţ ne va introduce în labirintul ruşinii internaţionale. E de neiertat acest lucru, e de-a dreptul blamabil cǎ nu suntem conştienţi de valoarea unor comori nepreţuite care, pânǎ la urmǎ, ne reprezintǎ, ne învaţǎ, ne inspirǎ, ne şoptesc suav cǎ suntem români şi cǎ ele sunt dovada acestui fapt.

În schimb încurajǎm construcţii extravagante, lipsite de orice gust arhitectural. Milioane de euro sunt redirecţionaţi spre construcţia unor catedrale inutile care vor mântui în cele din urmǎ neamul românesc. În fond deţinem cu mândrie şi inconştienţǎ unul dintre cele mai mari pǎcate: ignoranţa.

Iar aici vǎ ofer un exemplu grǎitor:

Noul punct de atracţie al Fǎgǎraşului şi mândria multor localnici : Catedrala !

Adevǎratul punct de atracţie al Fǎgǎraşului şi mândria... mândria cui ? : Cetatea şi Castelul Fǎgǎraşului.

Notǎ : Patriotismul şi credinţa multor români sunt de faţadǎ !!!

Robotzi!!!

2011-02-09T16:43:00.000+02:00

Epicus-legendarus-website-us!

Lansat la apǎ în anu doamnei 2010, şi-n cosmos în anu domnului...Sǎ fie-ntr-un ceas de 3600 de secunde şi sǎ fie de folos tuturor maimutzelor creative/creatoare. –

Aşa se prezintǎ sloganul unui site produs de nişte bǎieţi din Cluj (se pare cǎ oraşul acesta chiar inspirǎ oamenii cu potenţial) care, din câte se pare, au dat pe piatǎ nişte producţii de calitate atât cu character funny cât şi constructiv.

Deşi v-am obişnuit în ultima perioadǎ cu articole critice care prezintǎ cu fidelitate realitatea ţǎrii m-am gândit cǎ a venit vremea sǎ şi râdem, poate aşa vom uita puţin de cotidianul frânt de prostie şi emisiuni de proastǎ calitate.

Enjoy!!!

Notǎ: Dar mie nu mi-e ciudǎ cǎ… cǎ-s eu supǎrat... mie mi...mi-e ciudǎ cǎ-s alţii fericiţi!

Viitorul sunǎ bine?!

2011-02-03T22:00:00.003+02:00

De râsul Europei. 40% dintre adolescenţii români de 15 ani, semianalfabeţi.

Din pǎcate avem confirmarea cǎ dupǎ Revoluţie nu s-a mai fǎcut carte în şcolile româneşti. Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, 40% dintre adolescenţii de 15 ani sunt semianalfabeţi. Doar ai bulgarilor stau mai rǎu.

Iatǎ o ştire care trebuie sǎ ne dea mult de gândit. Aşa a înţeles românul conceptul de libertate şi democraţie. Exact pe dos. Membrǎ a Uniunii Europene, România începe sǎ semene şi chiar sǎ fie comparatǎ cu ţǎri din lumea a III-a unde accesul la educaţie e precar, de cele mai multe ori inexistent. Potenţial existǎ dar lipsesc mijloacele unui sistem eficient. Un sistem construit de oameni incapabili care încep a semǎna leit cu votanţii lor. În fond, acolo vom ajunge deoarece acest procentaj de-a dreptul alarmant reprezintǎ un capitol important din viitorul ţǎrii.

Nu vreau sǎ repet întrebarea “Din vina cui s-a ajuns aici?”, ştim cu toţii rǎspunsul, din pǎcate. Atât de conştienţi suntem de rǎspuns încât singura "responsabilitate" care ne-a mai rǎmas e aceea de a întoarce capul şi a fugi de probleme. Tranziţia celor 21 de ani ne-a ghidat pe drumul nesoluţionǎrii problemelor care se ivesc în cotidian.

“Noi muncim, nu gândim!” – strigau cu rǎutate şi spume la gurǎ cei care au ales ca sistem politic unul asemǎnǎtor celui care tocmai îl doborâserǎ. Însetaţi de prostie şi fǎrǎ o identitate anume au condus destinul ţǎrii pe fǎgaşul pierzaniei iar acum culegem roadele, şi ce mai roade! Dar sǎ nu ne facem atâtea probleme, adolescenţii bulgarilor stau mai rǎu.

Notǎ: Cu alte cuvinte, n-ai carte, eşti condamnat la sǎrǎcie.

Preocupǎri în plinǎ crizǎ (de imagine)

2011-02-02T18:54:00.000+02:00

Autointitulatul rege al rromilor, Florin Cioabǎ, a declarat cǎ avizarea de comisiile Senatului a propunerii lui Silviu Prigoanǎ privind schimbarea denumirii de “rrom” cu cea de “ţigan” este “un abuz”: "Noi am mai spus-o şi o spunem în continuare: acest proiect de act normativ este un abuz. Este clar cǎ este un abuz pentru cǎ ni se impune un nume pe care noi nu-l vrem, iar acest lucru încalcǎ orice drept al nostru ca cetǎţeni. Organizaţiile de romi au protestat şi pânǎ acum şi vor protesta în continuare faţǎ de aceastǎ lege".

Cu paşi siguri şi repezi ajungem ţara de batjocorǎ a celor care îşi doresc toate drepturile şi libertǎţile din lume, dar a cǎror responsabilitate şi supunere în faţa legii e, în general, inexistentǎ. Distinsului “ţigan” i se impune un nume pe care el nu şi-l doreşte, îl simte ca fiind peiorativ, jignitor. Sunǎ destul de ciudat deoarece “distinsului” i se impune şi supunere în faţa legii, supunere care implicǎ o serie de obligaţii elementare care-i depǎşesc nivelul de înţelegere, şi nu pentru cǎ nu ar avea acces la asemenea informaţii, ci pur şi simplu pentru cǎ refuzǎ nonşalant. Refuzǎ drepturi, obligaţii, legi (în special morale), acces la informaţie şi educaţie. Munca, igiena, cartea şi tot ce aparţine elementului civilizator pǎleşte în faţa şmecheriei şi a banilor obţinuţi pe “cǎi misterioase”.

Afirmând cele de mai sus, risc sǎ fiu acuzat de rasism şi dispreţ public. Rasism din partea « distinşilor » şi a organizaţiilor de profil, dispreţ din partea fanilor înrǎiţi « State de Rromânia » care încurajeazǎ în mod inconştient anarhia şi incultura într-o ţarǎ încǎrcatǎ de istorie şi culturǎ.

În puţin timp „rromul nostru” va ajunge sǎ locuiascǎ într-o ţarǎ numitǎ Rromânia, va primi distincţia de cetǎţean de onoare „bazat”, va folosi ca mânǎ de lucru sclavi români (deja se întâmpla undeva prin sudul ţǎrii), manelarii vor înlocui intelectualii, Guţǎ va primi titulatura de poet naţional, sistemul politic va fi unul imperialist şi monarhist (condus de dinastia împǎratului Iulian şi cea a regelui Cioabǎ) care va da naştere unui continuu rǎzboi civil iar apa şi sǎpunul, sǎ spunem cǎ nu vor mai exista. Iar un studiu sociologic aratǎ cǎ România anului 2050 va beneficia de o populaţie de 18 mil. de locuitori majoritatea fiind ţigani/ rromi. Încotro se îndreaptǎ lucrurile?

Bineînţeles cǎ acest lucru nu se va întâmpla niciodatǎ, am încredere cǎ românul se va trezi din letargia ultimilor ani şi îşi va regǎsi identitatea şi ceea ce-l defineşte ca cetǎţean al unui stat naţional şi unitar – România!

Notǎ: "Sute de milioane de oameni de pe Planetǎ n-au studii filologice şi de etimologie. Ei fac o asociere fireascǎ (şi justǎ!) între terminaţia -ia / -(an)ia şi ţara (= naţiunea ei) care are aceastǎ particulǎ: Britania = brit + ania = “ţara britilor, a englezilor”; Mauretania = maur + (et)ania = “ţara maurilor”, deci România = rom + ania = “ţara romilor”. E incorect. Se creeazǎ o falsǎ direcţionare" susţine Prigoanǎ în motivaţia propunerii legislative.

Speranţa s-a fǎcut auzitǎ – Pleşu şi Liiceanu

2011-01-29T11:43:00.001+02:00

Televiziunea Românǎ a ieşit la rampǎ cu o iniţiativǎ bine venitǎ. A reuşit performanţa de ai pune la masǎ pe doi dintre cei mai consacraţi intelectuali ai ţǎrii: scriitorul şi eseistul Andrei Pleşu şi filosoful şi scriitorul Gabriel Liiceanu. În fiecare duminicǎ de la ora 18:00 vom avea ocazia de-a ne delecta timp de 50 minute cu un dialog între cei doi, un dialog care va cuprinde subiecte dintre cele mai interesante, subiecte care fac parte din constantele vieţii înseşi şi care le suportǎm zilnic.

“Ce facem cu viaţa noastră, de ce facem sau spunem prostii, de ce urâm sau de ce invidiem, ce sens are cititul, la ce e bună democraţia sau dacă e bine să faci politică sunt întrebări care ne privesc pe toţi şi în jurul cărora, conştient sau nu, ne construim viaţa”, spune Gabriel Liiceanu.

“Dar nu pentru că ne asumăm o autoritate de oracol, ci pentru că ni se pare că, împreună cu alţi mulţi români, avem aceleaşi nemulţumiri şi aceleaşi speranţe", precizează Andrei Pleşu.

Subiecte precum: “Despre speranţă”, “Despre prostie”, “Merită să faci binele?, “Ce înseamnă să gândeşti pe cont propriu?”, “E bine să faci politică?”, “Ce faci cu viaţa ta?”, “De ce călătorim?”, “De ce invidiem?”, “Ai noştri tineri” (o aştept cu sufletul la gurǎ, sunt foarte curios ce-au sǎ zicǎ despre noi), “Ce facem cu copiii noştri?”, “E bună democraţia?”, “De ce citim?”, “Mulţumesc, domnule Profesor”, “Despre impostură”, “Oamenii pe care i-am cunoscut”, “Cain şi Abel”, “Ce regretăm?”, “Ochiul străinului” etc, vor fi dezbǎtute de cei doi.

Aşadar, ora 18:00 a zilei de duminicǎ sǎ ne prindǎ cuminţi în fotolii, cu dicţionarul în mânǎ deoarece vom avea parte de cuvinte care depǎşesc nivelul nostru de culturǎ (unii dintre noi s-ar putea sǎ nu înţeleagǎ o iotǎ din dialogul respctiv) şi cu rǎbdare. Sunt convins cǎ dacǎ vom urmǎri aceastǎ emisiune, fiecare dintre noi vom fi mai bogaţi atât intelectual cât şi sufleteşte.

Prima ediţie a emsiunii: “Despre speranţǎ”

Dictatura muzicii - concept bisericesc

2011-01-26T21:54:00.001+02:00

Lanţul patimilor este însǎ mai lung decât crezi. Muzica are şi ea un duh. Nu este doar zgomot! Nu este doar sunet şi formǎ muzicalǎ ce place urechii. Orice melodie are un compozitor, nu-i aşa ? Care, la rându-i, are şi el un suflet. Sufletul acela se încarcǎ cu energie pozitivǎ sau negativǎ, dupǎ caz. Cea pozitivǎ o numim har, iar cea negativǎ...o putem numi îndrǎcire ! Madona nu foloseşte harul, cu siguranţǎ ! Eminem sau cei care compun muzicǎ tehno se încadreazǎ şi ei printre cei care nu inspirǎ dintru Dumnezeu. Nu îşi iau ajutorul de la Dumnezeu. Deci, logic, Satana este sprijinul lor, cǎci altǎ sursǎ nu mai existǎ.

Monahul Paulin Ilucǎ, Manifest pentru pǎstrarea tinereţii

Dupǎ cele citite mai sus pǎrerea mea despre bisericǎ si religie capǎtǎ un sens clar si ireversibil şi denotǎ, fǎrǎ nici cea mai micǎ îndoialǎ, faptul cǎ ceea ce susţine în mare parte e demn de ridicol şi luat în râs. Faptul cǎ ascultǎm o altǎ muzicǎ decât cea de la liturghie ne catalogheazǎ ca fiind adepţi ai Satanei, eretici, oameni fǎrǎ suflet, laşi, pǎrtinitori, ş.a.m.d. Extrem de şocant este faptul cǎ aceastǎ bisericǎ are adepţii ei care merg întodeauna în turmǎ şi nu fac altceva decât sǎ-şi care crucea care le-a fost hǎrǎzitǎ.

În fond şi la urma urmei orice acţiune întreprinsǎ în viaţa unui credincios e consideratǎ a fi un pǎcat. Distracţia, împreunǎ cu internetul şi site-urile de socializare reprezintǎ cel mai mare pǎcat modern, o ofrandǎ adusǎ Satanei, o încǎlcare a cuvântului lui Dumnezeu, o pierdere a timpului lui Dumnezeu (şi nu al tǎu personal).

Aşadar, marii artişti ai muzicii de orice gen îşi culeg inspiraţia din sânul macabru al Satanei. Mi se impune sǎ cred cǎ Madonna, Eminem, Lady Gaga, Smiley sau Ciprian Robu au ca punct de sprijin Diavolul şi uneltele sale. Cât de stupid şi infantil sunǎ, poate chiar trist. Şi cea mai mare idioţenie a tuturor timpurilor e cǎ oamenii o şi cred.

Dar sǎ lǎsǎm „turma” sǎ pascǎ notele muzicale bisericeşti şi noi sǎ ne ungem sufletul cu marile hit-uri semnate de Michael Jackson, Metallica, Scorpions sau orice alţi artişti care şi-au vândul sufletul Diavolului.

Atitudinea unei generaţii de neînţeles

2011-01-25T21:06:00.000+02:00

Dupǎ o lungǎ pauzǎ în care n-am fost în stare sǎ gândesc nimic deosebit, ultima perioadǎ m-a constrâns sǎ dau naştere unor pǎreri despre noua generaţie care nu va avea niciun impact în viitorul, de altfel sumbru, al României. Subiectul ţintǎ: generaţia tinerilor nǎscuţi si crescuţi în tranziţie[1].

Noi toţi, laolaltǎ, tinerii din ziua de azi gândim doar într-o direcţie, una nesigurǎ care ne va influenţa semnificativ viitorul. Direcţia despre care vorbesc poartǎ numele de ignoranţǎ alǎturatǎ, desigur, unei lipse acute de atitudine. Împreunǎ, aceşti doi termeni, au dat naştere unei boli care în scurt timp va deveni cronicǎ iar impactul va fi nimicitor.

Atitudinea este caracteristica principalǎ care îl defineşte pe un tânǎr şi îi modeleazǎ viitorul. O atitudine puternicǎ şi îndrǎzneaţǎ se dobândeşte prin informare, cercetare şi curiozitate. Câţi tineri români dobândesc aceste “calitǎţi”? Rǎspunsul e cât se poate de simplu: puţini. Pe cine sǎ învinuim? Sǎ fie pǎrinţii, profesorii, sistemul educaţional, cel politic sau pur şi simplu vina le aparţine tinerilor, în totalitate? Se pare cǎ am creat un lanţ al slǎbiciunilor al cǎrui verigi sunt toate rupte. Totuşi, dupǎ pǎrerea mea, vina ne aparţine, în cea mai mare mǎsurǎ, nouǎ! Am devenit atât de “înţelepţi”şi plini de sine încât refuzǎm orice criticǎ, orice sfat, orice pǎrere care vine din partea unui specialist iar problema capǎtǎ proporţii uriaşe în rândul elevilor de liceu şi al studenţilor care nu mai dau doi bani pe ceea ce înseamnǎ identitate şi respect. Refuzǎ sǎ-şi responsabilizeze atitudinea care nu sunt foarte sigur cǎ mai existǎ.

Tot ceea ce am afirmat mai sus este argumentat de lipsa cunoştinţelor elementare de limbǎ românǎ implementate în « limbajul de mess », de lipsa elementului logic al unei afirmaţii, citez : “ ..dar dinaia individual suntem numiţi indivizi”, de admiraţia irelevantǎ pentru manele, ţigani şi noţiunea de şmecher, de scandal monden, cocalarism şi bani obţinuţi pe cǎi “sigure” şi rapide.

Soluţia e cât se poate de simplǎ. Trebuie sǎ le oferim o alternativǎ bazatǎ pe încredere, respect şi stimǎ de sine. Iar când le vorbim despre viitor trebuie înlocuit termenul de speranţǎ cu cel de certitudine. În loc sǎ-şi doreascǎ “o ţarǎ ca afarǎ” mai bine sǎ aibǎ capacitatea de-a face una. Scopul sǎ însemne certitudine şi nu sǎ scuze mijloacele!

P.S. Existǎ şi elevi excepţionali care « au scos capul din nori » şi care au înţeles pe umerii cui stǎ responsabilitatea acelui viitor mai bun la care sperǎ toatǎ lumea.

Reflectând asupra libertǎţii aparente e titlul unui articol semnat de Sabina Crişan – 18 ani, elevǎ a Colegiului Naţional „Emil Racoviţǎ” din Cluj care demonstreazǎ cǎ se poate, se poate gândi!!!

[1] Pentru profani, “tranziţie” – perioada cuprinsǎ între anii 1989-2011 care a marcat tranziţia de la comunism la capitalism (democraţie).

Beep pe Cosmote – Ciprian Robu la Tonomatul dp2!!!

2010-12-06T21:26:00.000+02:00

Dupǎ Neatza a urmat Tonomatul dp2! Aici avem parte de mai multǎ “acţiune” şi o reclamǎ în direct. Autorul? Ciprian!

Watch from 32:20

Ciprian Robu la Neatza`!!!

2010-12-02T13:35:00.001+02:00

Bravo Ciprian!!! Mǎ bucur nespus cǎ drumul tǎu muzical a prins contur ascendent. Ţine-o tot aşa şi sunt convins cǎ vom avea parte numai de surprize plǎcute. Iar Blanche rǎmâne în continuare una din cele mai apreciate voci feminine româneşti, în ceea ce mǎ priveşte, favorita!

Let`s FUN!!!\m/

Biserica şi dogma unei religii ipocrite

2010-09-15T20:44:00.000+03:00

        Incendiul izbucnit la maternitatea Giuleşti e o tragedie. Cauzele ei s-au nǎscut dintr-un mariaj nefericit între întâmplare neagrǎ şi nesimţire, chiar dezumanizare – numele miresei se mai poate schimba, dar e la fel de respingǎtor. Durerea e greu de descris şi, de fapt, nici nu mai trebuie comentatǎ. Imaginile au dovedit cǎ zeci de oameni au asistat ca la un film în primele momente ale incendiului. Printre ei şi mame... oare câte dintre ele sunt conştiente cǎ privitul lor ca „proasta-n târg” a ucis nişte prunci. Dar despre altceva este vorba. În mai toate ziarele am vǎzut urmǎtorul titlu: bebeluşii arşi nu pot fi înmormântaţi creştineşte pentru cǎ nu sunt botezaţi! Am cerut lǎmuri personal. I-am precizat unui preot cu grad mare – bisericesc, desigur – cǎ nu cer explicaţii în calitate de jurnalist, ci de simplu creştin revoltat. A mai înmuiat tonul şi mi-a explicat bâlbâit cǎ aşa e dogma, cǎ dacǎ nu sunt botezaţi nu sunt primiţi în sânul bisericii, dar cǎ oricum slujba de înmormântare este pentru iertarea pǎcatelor. A, sǎ nu uit, mi-a precizat, desigur, faptul cǎ un copil sub 7 anu nu are pǎcate şi atunci, logic, nici de slujbǎ de înmormântare nu ar avea nevoie. O bunicǎ i-a rǎspuns indirect: „M-am rugat de preot sǎ facǎ o slujbǎ, dar n-a vrut, a zis cǎ nu are voie. O sǎ-l înmormântez pe ǎsta mic ca pe un câine, undeva într-un colţ de cimitir!” Domnilor funcţionari în sutanǎ, vǎ întreb de ce aşa? Nu-mi spuneţi cǎ aşa e dogma... Pe prunci nu-i întreabǎ nimeni dacǎ vor sǎ fie botezaţi, hotǎrǎsc pǎrinţii lor pentru ei. Şi atunci de ce acum nu a fost suficient cǎ nişte pǎrinţi îndoliaţi s-au întors cǎtre voi pentru a le alina suferinţa?! Credeţi cǎ vǎ întreba cineva ce fel de slujbǎ rostiţi? Dacǎ e de alinare a pǎrinţilor sau de înmormântare – deci de iertare a pǎcatelor? Cǎci asta era de fapt slujba pe care ar fi trebuit sǎ le-o faceţi. Aveau nevoie de o mângâiere a Domnului pe care le-aţi negat-o... Şi mǎ mai întreb ceva: pruncul care a murit înecat de preot în timpul botezului în ce categorie întrǎ? Botezat sau nebotezat? Adicǎ i-a fǎcut acelaşi preot şi slujba de înmormântare? Cǎ sigur la el dogma zicea cǎ are voie... doar l-au botezat pânǎ la capǎt!

Articol preluat din Sǎptǎmâna Financiarǎ


       Mǎ gândeasc oare ce sǎ mai adaug la aceastǎ „întâmplare” în care „ritualul de înmormântare şi iertare” a pǎcatelor a fost înfǎptuit ca la carte (conform dogmelor creştin ortodoxe). Sǎ pornesc oare de la faptul cǎ însuşi ritualul de botez este unul barbar sau de la faptul cǎ biserica şi preoţii „put” a ipocrizie şi sunt demni doar de dispreţ? Oricum am privi problema, un lucru e cert: când vine vorba de un COPIL trecem peste faptul cǎ religia dispune de o dogmǎ ridicolǎ, chiar tâmpitǎ şi îi oferim toatǎ atenţia şi compasiunea pe care i-o mai putem oferi. Pǎrintele spiritual al unei comunitǎţi trebuie sǎ dea dovadǎ de înţelepciune, nicidecum de adept fanatic al unei scrieri absurd scrisǎ şi chiar înţeleasǎ.

       Oare tot ceea ce este scris în cǎrţile sfinte, cu precǎdere, în Biblie e ABSOLUT corect şi aplicabil? Cu siguranţǎ cǎ NU. Dar sǎ nu uitǎm: chiar şi aceste cǎrţi au fost scrise de oameni şi mai mult decât atât, menirea lor a fost pur politicǎ, de manipulare a maselor iar Masele cred mai degrabă o minciună mare decât una mică. (A.H.)

Normal era sǎ spun: La mulţi ani!

2010-07-14T19:19:00.001+03:00

Nu pot sǎ cred, nu vreau sǎ cred! Habar nu am cum sǎ-mi exprim sentimentul de regret pe care-l port faţǎ de vestea primitǎ azi, un sentiment presǎrat de foarte multǎ indignare şi poate chiar dispreţ. Mǎdǎlina Manole S-A SINUCIS! Tristeţea îmi apasǎ umerii din pricina faptului cǎ am mai pierdut un artist, am pierdut cântǎreaţa copilǎriei mele. Indignarea şi dispreţul survin din cauza motivului morţii: SINUCIDEREA; un aspect al „vieţii” cu care nu aş fi niciodatǎ de acord.
Lǎsând la o parte aspectul sinuciderii, vestea morţii Mǎdǎlinei m-a şocat. Nu mai pot spune decât atât: Trist!

B...i...tch...parties!!!!

2010-07-09T21:42:00.002+03:00

Dacǎ am cǎutat momentul potrivit pentru a reveni cu o postare pe blog înseamnǎ cǎ l-am gǎsit pe cel mai potrivit. Despre ce e vorba?
Enjoy!!!

"Întâi mâncam şi pe urmǎ luptam" - Omagiu Jean Constantin

2010-05-26T18:41:00.003+03:00

A FOST Ştefan Iordache, A FOST Gheorghe Dinicǎ, A FOST Nicu Constantin... şi acum Jean Constantin .
Generaţia de Aur a actorilor români, a marilor maeştri care ne-au încântat decenii la rând, se stinge încet, încet!
Pe Jean Constantin mi-l aduc cel mai bine aminte din serialul care mi-a încântat copilǎria: „Toate pânzele sus!” în care a interpretat, poate cel mai carismatic şi comic personaj, Ismail!
Astǎzi, Ismail a murit la vârsta de 83 de ani, în locuinţa sa din Constanţa lǎsând în urmǎ moştenirea unei poveşti care ar trebui „gustatǎ” de toţi copiii şi nu numai.

Puterea de a nu renunţa!!!

2010-05-18T17:04:00.002+03:00

Viaţa ne oferǎ o gamǎ largǎ de oportunitǎţi din care, de cele mai multe ori, nu ne “înfruptǎm”. “Nu pot” şi “Nu vreau” ne conduc viaţa iar cei care refuzǎ sǎ piardǎ ajung modele pentru mulţi dintre noi. Cei mai mulţi însǎ au revoluţionat lumea, fie cǎ vorbim de artǎ sau ştiinţǎ. Ce ne lipseşte? Puterea de a nu renunţa. Iatǎ câteva exemple:

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigur că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi către tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."

Romanian Business

2010-05-05T11:05:00.000+03:00

O altǎ “treabǎ româneascǎ!!!”

Secret Scrolls(II)

2010-04-25T14:55:00.000+03:00

Begin your day by feeling grateful. Be grateful for the bed you just slept in, the roof over your head, the carpet or floor under your feet, the running water, the soap, your shower, your toothbrush, your clothes, your shoes, the refrigerator that keeps your food cold, the car that you drive, your job, your friends. Be grateful for the stores that make it so easy to buy the things you need, the restaurants, the utilities, services, and electrical appliances that make your life effortless. Be grateful for the magazines and the books that you read. Be grateful for the chair that you sit on, and the pavement that you walk on. Be grateful for the weather, the sun, the sky, the birds, the trees, the grass, the rain, and the flowers.
Thank you, thank you, thank you!

by the Creator of The Secret

Earthlings - Earth Day - Earth song

2010-04-22T19:19:00.002+03:00

Nimic nu mǎ mai mirǎ, omul în marea lui incursiune în evoluţie nu a învǎţat altceva decât sǎ-şi distrugǎ planeta şi vieţuitoarele. Va decima tot ceea ce înseamnǎ VIAŢǍ, va distruge tot ceea ce înseamnǎ BINE, va “mǎcina” tot ceea ce înseamnǎ PRIETENIE şi SOLIDARITATE, va ruina perfecţiunea unei CASE care i-a oferit bunǎstare şi armonie.

Ne-am construit un stil de viaţǎ bazat pe plǎcerea de a ucide şi a ovaţiona aceastǎ acţiune. Ne aşezǎm confortabil în “fotolii” şi nu ne mai rǎmâne decât sǎ aplaudǎm marea atrocitate care schimbǎ faţa raţiunii. Ne ascundem în spatele principiilor morale şi ale demnitaţii, ne “dedicǎm” timpul manifestǎrilor anti “orice”(violenţǎ, rǎzboi, terorism, etc.) ne camuflǎm în spatele religiei în numele cǎreia mai comitem câteva “mici” crime, ne învǎluim în machiavelism şi iraţional.

Animalele sunt importante doar pentru a stârni plǎcerea şi satisfacerea celor mai carnale instincte.
Un exemplu grǎitor şi inadmisibil urmeazǎ a fi descris în cele ce urmeazǎ. Doar simpla vizionare a imaginilor a creat în sufletul şi mintea mea un sentiment atât de revoltǎtor încât, pentru câteva momente, mi-a fost ruşine cǎ sunt om. Iar aceste acţiuni provin din ţǎrile dezvoltate şi civilizate în care se pune accent pe valorile morale ale omului.

Asta se întâmplǎ în fiecare an în insula Feroe din Danemarca. La acest mǎcel principalii participanţi sunt tinerii.
De ce?
Pentru a arata cǎ sunt adulţi şi maturi...chiar responsabili!

La aceastǎ mare sǎrbǎtoare, nimic nu lipseşte. Toatǎ lumea participǎ într-un fel sau altul, omorând sau privind cruzimea ca şi spectator.

Trebuie sǎ menţionez cǎ delfinul Calderon, ca toate celelalte specii de delfini, este pe cale de dispariţie şi se apropie de oameni pentru a se juca şi a interacţiona. Ei ne oferǎ prietenie curatǎ, PURǍ, NOI îi rǎsplǎtim ucigându-i cu sânge rece.

Aceştia nu mor imediat; sunt tǎiaţi 1,2 sau de 3 ori cu cârlige groase. În acel moment delfinii scot un strigǎt aproape identic cu ţipǎtul unui nou nǎscut (de parcǎ ne-ar afecta cu ceva).
Dar suferǎ şi nu i se aratǎ niciun fel de compasiune pânǎ aceastǎ scumpǎ fiinţǎ moare în propriul sânge.

Petiţie on-line

Earth song:

Pǎcatul modern: Hi5 şi Messenger

2010-04-19T13:27:00.001+03:00

Iatǎ ce se întâmplǎ atunci când mintea şi atitudinea corespund unor cu totul şi cu totul altor criterii decât cele pe care doreşti sǎ le susţii. În cazul de faţǎ este vorba despre o predicǎ ţinutǎ de cǎtre un discipol sau chiar predicator în care se prezintǎ unul dintre cele mai mari pǎcate moderne: „pierdutul timpului lui Dumnezeu pe internet.”

Atunci când mintea e limitatǎ şi bine „lucratǎ” de cǎtre anumite aspecte aparţinând unor secte religioase se ajunge într-un stadiu al degradǎrii atât emoţionale cât şi intelectuale, un stadiu în care penibilul şi ipocrizia au luat locul bunului simţ şi al demnitǎţii.
Sincer nici nu am reuşit sǎ-mi formez o pǎrere cu adevǎrat definitivǎ despre ceea ce vrea sǎ exprime acest „sulgarnic” dar pot afirma cǎ nu e în deplinǎtatea facultǎţiilor mintale iar conceptul de pǎcat, în opinia lui, reprezintǎ ceva total diferit şi total ieşit din contextul moralei creştine. Mai trist este faptul cǎ fenomenul ia amploare iar ceea ce ar trebui sǎ ne preocupe, adevǎratele probleme care necesitǎ atenţie şi soluţionare rǎmân în cercul vicios al nepǎsǎrii şi prostiei umane.

Înverşunarea cu care transmite „mesajul” e demnǎ de ridicol şi de râs. Priviţi!

Secret Scrolls(I)

2010-04-18T17:21:00.000+03:00

If you make time to list all the things you are grateful for, and you feel the feelings of gratitude, you will feel amazing every day. Your frequency will be high and you will move through your days in love with being alive, bringing joy wherever you go, positively affecting one person after another.
When you live a life like this, everything you want will come before you even ask.

by the Creator of The Secret

Povestea unui premiu Pulitzer

2010-04-15T00:16:00.001+03:00

Privind poza de mai sus mi-am pus urmǎtoarele întrebǎri: Oare lucrurile stau altfel acum? S-a schimbat ceva de atunci? Am depus oare şi cel mai mic efort de a îndrepta lucrurile sau am rǎmas la fel de nepǎsǎtori? Dispunem noi, oamenii de rând de capacitatea şi forţa de a schimba ceva? Dar Biserica ce pǎrere are? Cum protejeazǎ aceastǎ instituţie dreptul fundamental al omului? Sau nu dispune de fonduri? Lista de întrebǎri poate continua la nesfârşit şi tot nu vom rezolva nimic.

Cert este cǎ realitatea zilelor noastre se prezintǎ într-o manierǎ mult mai terifiantǎ, zilnic confruntându-ne cu foamete, rǎzboaie, conflicte interetnice şi religioase dar poate cel mai dur şi de neiertat aspect, ne confruntǎm cu o lipsǎ acutǎ de nepǎsare. Mileniul III este mileniul unui progres tehnologic menit sǎ distrugǎ atât planeta cât şi pe cei care o locuiesc, fie ei oameni, animale sau plante.

Orice alt comentariu adus acestui subiect nu poate schimba cu nimic faţa unei lumi îmbibate în superficial şi pǎtrunsǎ de aroganţǎ. În finalul pledoariei nu pot decât sǎ spun: No Comment!

Acelaşi dar puţin diferit

2010-04-14T00:13:00.002+03:00

A venit vremea unei schimbǎri, atât de fond cât şi de substanţǎ. Dacǎ pânǎ acum v-am obişnuit cu un ton mai dur, mai critic dar totodatǎ consecvent, de acum încolo lucrurile NU se vor schimba în sensul cǎ nimic nu va scǎpa „nepedepsit” de atitudinea şi concepţiile pe care le deţin. Sunt o persoanǎ care îşi susţine punctul de vedere pânǎ la capǎt dar care acceptǎ critici constructive menite sǎ îmbunǎtǎţeascǎ stilul şi substanţa unei gândiri sǎnǎtoase bazate pe multitudinea de concepţii descrise de-a lungul celor 100 şi ceva de postǎri.

Totuşi în încercarea mea de a „înfǎptui” şi „modela” o lume mai bunǎ voi încerca pe cât posibil sǎ înlǎtur subiectele care tind sǎ devinǎ subiect de Can-Can şi-mi voi îndrepta atenţia spre ceea ce meritǎ cu adevǎrat a fi promovat.

Plecând de la proverbul: „Lupul îşi schimǎ pǎrul, dar nǎravul ba.” voi cǎuta sǎ aduc la luminǎ aceleaşi aspecte cu care v-am obişnuit dar a cǎror argumentare şi cercetare va fi mult mai riguroasǎ şi bazatǎ mereu pe adevǎr şi bun simţ. De asemenea nu vor lipsi unele mici mesaje scrise în limba englezǎ referitoare la felul cum gândim şi abordǎm aspectele cu care ne confruntǎm zilnic şi menite sǎ demonstreze cǎ nimic nu e întâmplǎtor.(bineînţeles însoţite de nota autorului).

Acestea fiind spuse nu-mi rǎmâne decât sǎ ma ţin de cuvânt şi sǎ-mi ating cel puţin 1% din ceea ce mi-am propus.

Începutul a fost înfǎptuit

2010-03-25T15:15:00.000+02:00

Prima întâlnire a Cercului Ştiinţic – Educaţie şi Moralǎ a fost de un real succes şi a lǎsat siguranţa unui început ce sperǎm a naşte o societate civilǎ informatǎ mereu gata de a-şi spune punctul de vedere, un punct de vedere bazat pe valorile morale ale unui popor încǎrcat de istorie şi culturǎ.

Dupǎ cele 3 ore cât a durat aceastǎ întâlnire pot spune încrezǎtor cǎ ceea ce mi-a fost dat sǎ aud din partea celor doi invitaţi speciali (Preot univ. conf. dr. Constantin Necula şi Conf. univ. dr. Lucian Grozea) a fost cu adevǎrat special, chiar inedit şi a reînviat speranţa unui viitor mai bun, un viitor bazat pe responsabilitate şi simţ comunitar. Prin acest demers dorim sǎ aducem la cunoştiinţa publicului deja saturat de inculturǎ şi modele imorale cǎ numai prin informare şi educaţie mai putem schimba ceva.

Luna viitoare va avea loc ce-a de-a doua întâlnire, întâlnire în care îi vom avea învitaţi pe distinşii Cristian Tabǎrǎ şi Cristian Tudor Popescu. Sper din tot sufletul ca lucrurile sǎ rǎmânǎ aşa ca sǎ putem continua şi sǎ extidem aceastǎ iniţiativǎ la nivel naţional şi de ce nu, sǎ dǎm naştere unui fapt fǎrǎ precedent în cei 20 ani de tranziţie. Eu unul cred în aşa ceva.

P.S. O sǎ revin cu detalii legate de acest subiect.

Bine sau Rǎu – religie sau NU

2010-03-18T10:30:00.003+02:00

La sfârşitul secolului al IV-lea e.n., Imperiul Roman se gǎsea în pragul destrǎmǎrii. Totuşi, oraşul Alexandria, din provincia Egipt, şi-a pǎstrat mare parte din splendoarea lui. Se putea lǎuda cu una dintre cele Şapte Minuni ale Lumii Antice, legendarul Far din Alexandria, cât şi cu cea mai vastǎ bibliotecǎ cunoscutǎ omenirii. Biblioteca era nu doar nu simbol cultural, ci şi unul religios, locul unde pǎgânii îşi venerau zeitǎţile ancestrale. Împǎmântenitele culte pǎgâne ale oraşului erau acum contestate de cǎtre religia evreilor, religie cu o rǎspândire fulminantǎ şî pânǎ recent interzisǎ: creştinismul. – citat din filmul Agora.

Tot atunci, noua religia a dat startul unei rǎspândiri fǎrǎ precedent în toatǎ lumea, o rǎspândire care a folosit mijloace pe care le-aş numi neortodoxe. Dintr-o datǎ tot ce a fost cunoscut omenirii, acum trebuia sǎ disparǎ deoarece noua religie avea de oferit rǎspunsuri la toate întrebǎrile iar acel rǎspuns suna cam aşa: „Crede şi nu cerceta”, iar de vei cerceta noi te vom acuza de ateism, blasfemie şi vrǎjitorie şi te vom arde pe rug sau te vom omorî cu pietre deoarece ai încalcat cuvântul Fiului lui Dumnezeu.

Aşadar, noua religie compusǎ dintr-o lungǎ serie de principii moral-creştine a dat startul celei mai mari serii de crime din istoria umanitǎţii, iar cei care comiteau cele mai multe, de atunci sunt consideraţi sfinţi şi îi cinstim în fiecare an cu onoruri şi mǎtǎnii.(Ex: Sf. Împǎrat Constantin cel Mare).
Pânǎ atunci „a ucide” nu avea un scop atât de bine întipǎrit în „raţiunea” omului şi tocmai de aceea aceastǎ „plǎcere” avea nevoie de o menire verosimilǎ dând naştere ideii de a comite crime în numele credinţei, în numele Mântuitorului, al Crucii, ş.a.m.d., la o scarǎ cât mai largǎ şi cât mai bine organizatǎ iar aici pot fi date exemple, Inchiziţia şi Cruciadele.

Nu judec pe nimeni (nu am acest drept) dar sǎ-mi explice cineva ce înseamnǎ RELIGIE şi la ce ne foloseşte? Istoria îmi demonstreazǎ contrariul, îmi demonstreazǎ cǎ religia este de fapt cel mai mare criminal al umanitǎţii, cǎ religia oferǎ întrebǎri şi frustrări, nu rǎspunsuri şi bunǎstare, privilegiazǎ împǎraţi şi nu proletari şi cǎ unicul ei scop e sǎ serveascǎ doar pentru a separa specia de lumea naturalǎ şi de asemeni de a ne despǎrţi unul de celǎlalt. Reduce sarcina umanǎ pânǎ la a spune cǎ Dumnezeu controleazǎ tot şi la rândul lor, crime oribile pot fi întemeiate în numele slujirii divinitǎţii.

Pentru a evolua în bine omul nu are nevoie de religie, el are nevoie de o micǎ fǎrâmǎ de credinţǎ şi mult, mult altruism. Omul are nevoie de rǎspunsuri bazate pe logicǎ, nu de stupiditǎţi de genul: „Aşa a lǎsat/vrut Dumnezeu”. Omul trebuie sǎ înţeleagǎ cǎ religia în care se complace oferǎ cea mai mare dozǎ de perfiditate încǎlcând în mod oficial ceea ce susţine sǎ nu faci.

Legat de acest subiect vǎ recomand un film remarcabil – Agora

Cerc ştiinţific – Educaţie şi Moralǎ

2010-03-16T12:21:00.004+02:00

Cercul ştiinţific “Educaţia şi morală ca fundament al societăţii democratice” este organizat în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii de Securitate, cu scopul de a oferi un cadru interdisciplinar pentru toţi cei interesaţi să exploreze interconexiunea dintre democraţie, educaţie şi viaţa morală precum şi rolul pe care un cetăţean educat, ghidat de norme şi valori morale, îl are în realizarea bazei unei societăţi democratice. Am pornit de la ideea utilizării educaţiei în promovarea valorilor democratice bazate pe egalitate de şanse şi justiţie socială. Şcolile autentic democratice ar putea pregăti mai bine pentru o cetăţenie activă şi o societate civilă puternică, considerate a fi temelia unui stat democratic. Răspunderea civică, contactul social direct, răspunderea individuală, simţul comunitar, angajarea civică, încrederea şi dreptatea socială sunt trăsături care au un rol important într-o societate democratică. Pentru aceasta nu este suficient doar să ne supunem legii ci trebuie să avem acele convingeri morale care ne ajută să acţionam nu numai pentru interesul nostru ci şi pentru binele comun. Cercul ştiinţific are ca principale obiective:

• Organizarea unui cadru de dezbateri şi cercetări universitare cu privire la rolul bunului cetăţean în procesul consolidării democraţiei;
• Întâlniri cu practicieni şi teoreticieni din domeniu;
• Participarea membrilor la diferite sesiuni de comunicări ştiinţifice;
• Colaborarea cu alte structuri de gen, interne şi externe;
• Stimularea comunicării, cooperării şi cercetării rolului educaţiei morale în formarea conştiinţei civice a tinerilor;
• Realizarea de sondaje şi dezbateri cu scopul determinării gradului de implicare civică a tinerilor din România;
• Creşterea gradului de pregătire şi dezvoltare a atitudinii cetăţeneşti în rândul studenţilor şi masteranzilor;
• Organizarea de simpozioane cu prezentare şi/sau concurs de lucrări pe diferite teme legate de promovarea valorilor prin intermediul cărora am putea grăbi găsirea binelui nostru comun.

Evenimentul va avea loc marţi 23-03-2010, la ora 18, în sala S204, et 2, al Facultǎţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, Sibiu.
Pentru mai multe detalii vǎ pun la dispoziţie adresa mea de mail: aurel_sibiu@yahoo.com, pe mess(aurel_sibiu) sau la telefon: 0767215089.

Evreul acuzǎ!!!

2010-03-15T15:24:00.002+02:00

Mi-a fost dat sǎ vǎd şi aşa ceva – cei mai adevǎraţi şi înverşunaţi eroi ai neamului românesc sunt târâţi prin noroi de cǎtre cel mai de seamǎ şi „nenorocit” popor al lumii – evreii. În urma Berlinadei, filmul lui Constantin Popescu „Portretul luptǎtorului la tinereţe” a atras vocea disperatǎ şi lipsitǎ de orice urmǎ de respect a evreilor prin vocile lui Marco Katz, preşedintele Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România, şi Alexandru Florian, director al Institutului Naţional pentru studierea Holocaustului „Elie Wiesel”.

„Într-un cuvânt” – filmul prezintǎ personaje antisemite (legionari) iar acest fapt iritǎ iudeo-comuniştii sau evreii, popor care nu a fǎcut nimic altceva decât sǎ profite de orice bogǎţie a acestui stat, începând cu demnitatea şi identitatea românului şi terminând cu bogǎţiile de ordin material.

Odatǎ ce am ajuns ţara de batjocorǎ a unor oameni ca Ana Pauker, Luca Laslo, Walter Roman, Pantiuşa Botnarenco, Gheorghe Gheorghiu-Dej, o mânǎ de oameni au îndrǎznit sǎ spunǎ NU iar acum sunt rǎsplǎtiţi ca atare.

„ Am pornit pe un asemenea drum având credinţa cǎ aceasta ne era dorinţa, atfel nu puteam. Orice soartǎ ne va da Dumnezeu, suntem siguri cǎ din jertfa noastrǎ va ieşi un viitor mai bun pentru neamul românesc”. - din testamentul Grupului Carpatin de Rezistenţǎ Naţionalǎ, 1952.

Şi i-am rǎsplǎtit oferindu-ne un viitor încrezǎtor în care utopicul şi paradoxul se completeazǎ unul pe celǎlalt iar identitatea românului este mai maleabilǎ ca oricând.

Salvaţi gropile

2010-03-12T11:14:00.000+02:00

„Trǎiesc în România şi asta le ocupǎ tot timpul” autoritǎţilor sǎ implementeze programe şi legi pentru protecţia unor obiective „turistice” – aşa numitele gropi sau cratere care la vederea şi încǎlecarea lor şoferii exclamǎ de cele mai multe ori cuvinte care fac parte din argoul limbii materne. Dar românul e inventiv şi a îmbinat utilul cu „plǎcutul” într-un mod atât de inedit încât ne-ar invidia şi cele mai fruntaşe popoare.

Ştiu cǎ e greu de crezut dar nimic nu e imposibil iar realitatea e cea mai bunǎ dovadǎ. Priviţi!

Satanismul modern

2010-03-08T19:16:00.002+02:00

„Eu sunt dumnezeul meu” – afirmaţie care aparţine principilor Satanismului modern . Şi nu e singura care m-a determinat sǎ fac o analizǎ mai amplǎ a ceea ce reprezintǎ de fapt aceastǎ religie „macabrǎ” care de cele mai multe ori ne infioarǎ doar la simpla rostire a numelui sǎu.

Interesant este faptul cǎ o mare parte din ceea ce reprezintǎ acest curent religios se regǎseşte în concepţiile multor oameni, fie ei atei, creştini, musulmani sau de oricare altǎ religie.
Pornind de la conceptul nietzschean . sataniştii plaseazǎ individul pe primul plan dându-i calitǎţi de proporţii divine –„individul este singurul responsabil pentru viaţa sa şi trebuie să se ridice peste perceputa conformitate a maselor pentru a găsi o cale în viaţă; sataniştii sunt născuţi nu făcuţi... au o boală numită independenţă, ei se opun religiilor care plasează oamenii într-un raport de subordonare faţă de zei (creştinismul, islamul, iudaismul etc.)”

Fǎrǎ a avea pretenţia de a explica dogma unei religii înţelese greşit aş dori sǎ prezint o parte din principiile care dau nuanţǎ pozitivǎ celui mai controversat curent religios din lume (deşi conform concepţiei mele aş plasa creştinismul ca fiind cea mai controversatǎ religie din toate timpurile).

Aşadar cele 9 afirmaţii sataniste sunt:
1. Satana reprezintǎ indulgenţǎ, în loc de abstinenţǎ!
2. Satana reprezintǎ existenţa vitalǎ, în loc de promisiuni spirituale irealiste!
3. Satana reprezintǎ inteligenţǎ purǎ, în loc de ipocrizia în care oamenii se complac!
4. Satana reprezintǎ bunǎtate pentru cei ce meritǎ, în loc de dragoste irositǎ pe ingraţi!
5. Satana reprezintǎ rǎzbunare în loc de întoarcerea celuilalt obraz!
6. Satana reprezintǎ responsabilitate pentru responsabili în loc de ingrijorare pentru vampiri psihici!
7. Satana reprezintǎ omul ca un animal printre animale; uneori mai bun, alteori mai rǎu decât cele ce merg pe patru picioare, şi care datoritǎ a devenit cel mai vicios dintre ele.
8. Satana reprezintǎ toate aşa-zisele pǎcate, pentru cǎ ele duc la mulţumirea fizicǎ mentalǎ sau emoţionalǎ!
9. Satana reprezintǎ cel mai bun prieten al Bisericii, pentru cǎ a ţinut-o în afaceri în tot acest timp!

Cea de-a 9-a afirmaţie m-a impresionat de-a dreptul deoarece confirmǎ regula binelui şi-a rǎului – în sensul cǎ nu poţi deosebi binele fǎrǎ existenţa rǎului sau viceversa. Şi totuşi, în mod paradoxal, care dintre religii e mai bunǎ?

Aş dori sǎ aduc la luminǎ şi unul dintre cele mai mari pǎcate sataniste şi anume: PROSTIA - pǎcatul principal în satanism. Este pǎcat cǎ prostia nu e dureroasǎ. Nu mai poate fi vorba doar de ignoranţa într-o societate care creşte considerabil în stupiditate. Aici se încadreazǎ şi cei care îşi urmeazǎ drumul tinând cont de absolut tot ce li se spune. Mijloacele de informare promoveazǎ o prostie cultivatǎ ca atitudine, care nu este doar acceptatǎ ci şi lǎudabilǎ. Sataniştii trebuie sǎ înveţe sǎ vadǎ prin ‘trucuri’ şi nu-şi pot permite sǎ fie atinşi de prostie.

Concluzie: o mare parte din populaţia unei ţǎri care din întâmplare se numeşte România trǎieşte în pǎcat care “din pǎcate” nu mai e o întâmplare.

Pisici, pisici, pisici

2010-03-07T13:29:00.004+02:00

Deoarece pisicile sunt animǎluţele mele preferate îmi permit ca în acest articol sǎ prezint o parte din „misterele” acestor fǎpturi gingaşe şi „ciudate”.

Iatǎ 30 de lucruri mai puţin cunoscute despre cele mai populare animale de companie din lume:
1. Atunci când îi este foarte cald, o pisicǎ transipirǎ numai prin pernuţele de la labe.
2. Pe parcursul vieţii, o pisicǎ poate avea mai mult de 100 de pisoi.
3. Atunci când este în cǎlduri, o pisicǎ se poate împerechea cu mai mulţi motani, urmând ca, dupǎ o perioadǎ de gestaţie de 64-67 de zile, sǎ nascǎ pisoi cu taţi diferiţi.(oare taţii îşi vor revendica plozii dupǎ naşterea lor?:))
4. Papilele încârligate de pe limba asprǎ a pisicilor acţioneazǎ precum o perie, având rolul de a curǎţa şi descâlci blana.

5. Lǎbuţele din faţǎ ale pisicilor au 5 pernuţe, în vreme ce lǎbuţele din spate – numai 4.
6. O pisicǎ poate recunoaşte mersul stǎpânului ei de la sute de metri depǎrtare.
7. În mod obişnuit, o pisicǎ domesticǎ trǎieşte între 12 şi 18 ani, în vreme ce una vagaboandǎ – între 3 şi 5 ani.
8. În 1930, speranţa medie de viaţǎ a unei pisici era de 8 ani. Astǎzi, o pisicǎ trǎieşte, în medie, 16 ani.
9. Pisicile au capacitatea de a distinge cu mare acuareţe tonul oamenilor: dincolo de faptul cǎ ştiu când le certǎm sau lǎudǎm, ascultându-ne, îşi dau seama dacǎ suntem veseli sau trişti.
10. Pisicile au capacitatea de a produce peste 100 de suntete diferite. Prin comparaţie, câinii pot numai 10.
11. Deşi, de cele mai multe ori când toarce, o pisicǎ se simte bine, torsul nu este întodeauna un indicator al fericirii. Câteodatǎ, pisicile torc atunci când simt durere, pentru a se autosugestiona împotriva acesteia.
12. Aproximativ 30% din viaţa unei pisici este dedicatǎ linsului şi îngrijitului.

13. O pisicǎ poate sǎri în înǎlţime cu pânǎ la 5 ori lungimea ei.
14. Pisicile nu sunt animale singuratice. Atunci când trǎiesc în grupuri, dezvoltǎ o structurǎ ierarhicǎ asemǎnǎtoare unei haite.
15. Strǎmoşii pisicilor sunt miacidele, animale carnivore primitive care au trǎit în urmǎ cu 33 milioane de ani.

16. Pisicile au apǎrut în Europa cu 900 de ani înainte de Hristos. Au fost aduse de corǎbiile fenicienilor.
17. Prima expoziţie oficialǎ de pisici a avut loc în Anglia, în 1871.
18. Marele fizician sir Isaac Newton (1643-1727), care a formulat Legea atracţiei universale şi a pus bazele mecanicii clasice, este şi inventatorul uşiţei rabatabile pentru pisici.
19. Pisicile adorǎ sǎ doarmǎ pe hârtie. Hârtia este moale şi cǎlduroasǎ.
20. Pisicile se freacǎ de oameni pentru a-i impregna cu propriul miros şi a-i marca. Astfel, pisicile cred cǎ oamenii care miros exact ca ele, le aparţin. (interesantǎ concepţie)
21. Pisicile cu ochi albaştri şi blanǎ albǎ sunt predispuse genetic la surzenie.
22. Auzul pisicilor este de trei ori mai ascuţit decât cel al oamenilor.
23. Mustǎţile pisicilor sunt mobile şi le ajutǎ pe feline sǎ se orienteze în spaţiu; de aceea sunt denumite vibrissae (pǎr tactil).

24. Pisicile sunt cele mai leneşe animale din lume. O pisicǎ doarme, în medie, între 15 şi 18 ore pe zi.
25. Cu toate cǎ vǎd foarte bine în întuneric, pisicile nu sunt capabile sǎ distingǎ de aproape obiectele foarte mici.
26. O pisicǎ are nevoie de numai 1/6 din lumina necesarǎ unui om pentru a vedea la fel de bine ca acesta.
27. În funcţie de cât sunt de atente, pisicile au ochii fie migdalaţi, fie rotunzi.
28. Culoarea ochilor unei pisici se schimbǎ odatǎ cu înaintarea în vârstǎ a felinei.
29. Textura nasului unei pisici este unicǎ, la fel precum amprentele mâinilor umane.
30. Mustǎţile pisicii au şi rolul de a o ajuta pe felinǎ sǎ-şi dea seama dacǎ se poate strecura sau nu printr-un loc strâmt.

Bonus: 1.

2.

Partidul Politic Român

2010-02-25T19:32:00.002+02:00

Partidul Politic Român nu existǎ. Principiul românesc la fel, e inexistent. Bunul simţ şi simţul comunitar fac parte din noua serie de filme fantastice.
Atunci cum îi numim pe cei votaţi de noi şi care ne „reprezintǎ” interesele în executiv şi legislativ? Ei bine, eu i-aş numi vampiri ai societǎţii, oameni care au uitat ce înseamnǎ sǎ lupţi pentru un ideal, care şi-au uitat istoria(sau nici mǎcar n-au ştiut-o), care şi-au creat din ban un scop, şi nu un mijloc, oameni care au împins în prǎpastie o ţarǎ al cǎrui potenţial concureazǎ cu cele mai prospere state din lume.

Devine înfricoşǎtor faptul cǎ 90% din membrii oricǎrui partid, chiar şi cei aflaţi la conducerea lor, nu au pic de habar despre doctrina şi ideologia partidului din care fac parte şi dacǎ n-ar fi fost suficient, îşi susţin cu nonşalanţǎ „principiile” demne de nişte demagogi manelizaţi în care limba maternǎ (limba românǎ) e izbitǎ de gardul imfamiei iar oamenii ale cǎror idei şi principii sunt net superioare acestor sucrusuri, stau şi privesc cu deznǎdejde cum „principiul” unei ţǎri e aruncat în infern.

„Cîţi dintre membrii PSD au aderat la partidul lor, în cunoştinţă de cauză? Cîţi au idee despre „părinţii fondatori“ ai mişcării socialiste din România? Cîţi au răsfoit cărţile lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, cîţi au sentimentul apartenenţei la o tradiţie mai mult decît onorabilă, din care fac parte Anton Bacalbaşa, C. Mille, Th. Speranţia, fraţii Nădejde sau Emil Racoviţă? Ce poate avea în comun Marian Vanghelie cu Titel Petrescu (de care, probabil, nici n-a auzit)?” – Andrei Pleşu, Reforma Partidelor în Dilema Veche, Anul VII, nr.314 - 18 februarie 2010.

1% domnule Pleşu – pe restul de 99% îi aşteaptǎ o viaţǎ prosperǎ în care banul „societǎţii” e cheltuit în cele mai josnice scopuri, adicǎ cele personale. Iar o mare majoritate a poporului încǎ îi mai voteazǎ şi acceptǎ situaţia ca atare. Marian Vanghelie, Radu Mazǎre, etc., au reuşit performanţa sǎ fie vǎzuţi ca modele de tinerii din ziua de azi în sensul cǎ : am bani, mǎ doare-n p....! Şi exact acest lucru se întâmplǎ!

Existǎ în România

2010-02-25T16:05:00.003+02:00

Apa mineralǎ Perenna, care izvorǎşte dintr-un sǎtuc uitat de vreme din Banat , este singura din lume care pune în pericol supremaţia celebrei Evian din Franţa, cea mai purǎ apǎ din lume.

Organizaţia Mondialǎ a Apelor Minerale a comparat diferenţele dintre etalonul mondial al puritǎţii apei, Evian, şi sute de alte probe trimise de producǎtori de pe toate continentele. Testele au arǎtat cǎ Perenna din România şi Evian din Franţa sunt identice în proporţie de 96,1%.

Rezultatele analizelor aratǎ cǎ atât gustul, cât şi calitǎţile apei Perenna sunt aproape identice cu ale celebrei ape minerale din Alpi.
Izvorul apei româneşti cu aceste calitǎţi deosebite este în satul Calina,
jud. Caraş- Severin,

unde nu mai locuiesc decât 40 de oameni, dintre care jumǎtate lucreazǎ pentru scoaterea la suprafaţǎ, prelucrarea şi îmbutelierea apei Perenna. Apa izvorǎşte din stânca de calcar, se filtreazǎ prin şisturi cristaline de 200-300 de metri, are o duratǎ de valabilitate foarte mare, de pânǎ la 7 ani, şi o puritate microbiologicǎ extraordinarǎ.

Capacitatea sursei este una dintre cele mai mici din ţarǎ , iar fabrica n-are mai mult de 400 mp. În sat sunt peste o sutǎ de case pǎrǎsite, deoarece, din cauza solului stâncos, în zonǎ nu se poate face nici mǎcar agricultura. Ceea ce s-a dovedit un mare avantaj pentru puritatea apei minerale din zonǎ: lipsa oricǎrei activitǎţi industriale sau agricole a contribuit la calitatea sursei de apǎ.

Apa Perenna este exploatatǎ de Teodor Crǎciun Tuducan, un om de afaceri din Timişoara , care din 2004, apare în mod constant în Top 300 Capital, al celor mai bogaţi români. Tuducan, care este de profesie avocat, a intrat în afaceri din 1992 şi a fǎcut avere din imobiliare şi construcţii. Ideea de a cumpǎra dealul Moghila i-a venit în 2006, iar pontul i l-a dat profesorul geolog Costel Gruiescu, pe care l-a întâlnit în timpul unei vizite Îla muzeul din Ocna de Fier. A investit 4 milioane de euro în linia tehnologicǎ, fabrica reuşind sǎ exploateze în acest moment 10 milioane de litri, dintr-un debit total de 72 milioane litri anual.

Perenna deţine în acest moment o cotǎ de doar 3,9% din piaţa româneascǎ, evaluatǎ la 1,2 miliarde de litri. Deşi nu numarǎ mai mult de doi ani de viaţǎ, într-un singur an, vânzǎrile s-au triplat. 70% din producţie este distribuitǎ în reţelele HoReCa, existând momentan contracte de distribuţie cu un singur lanţ de hipermarketuri, Real, precum şi cu benzinǎriile OMVPetrom V. Perenna iese şi la export, în Germania, Statele Unite şi Israel .
În ciuda calitǎţii sale certificate, apa Perenna costǎ de patru ori mai puţin decât Evian, iar producǎtorul promite cǎ nu o va scumpi: sticla de doi litri va costa în continuare 1,69 lei plus TVA.

Mândria de a fi român – diavolul albanez

2010-02-23T19:26:00.002+02:00

Existǎ, are ifose şi culmea, are şi fani. Este vorba de marele „creştin”, George Becali sau cum l-ar numi orice om cu capul bine înşurubat pe umeri – cioarǎ albanezǎ.
Nu mǎ voi apuca acum sǎ-l descriu deoarece un om ca el (din pǎcate)nu mai are nevoie de nicio prezentare el fiind omniprezent în mintea oricǎrui om indiferent de mediul în care trǎieşte. Adevǎrata problemǎ constǎ în faptul cǎ nesimţirea şi prostia acestui om capǎtǎ pe zi ce trece proporţii nemǎsurabile şi dacǎ n-ar fi fost destul, fanii lui sporesc, fapt ce demonstreazǎ direcţia în care merge ţara noastrǎ.

Ultima lui ieşire a demonstrat cât de bine poate purta o conversaţie şi ce înseamnǎ pentru el valorile moral-creştine cu care se prezintǎ de fiecare datǎ în faţa „poporului ales”. În imaginile care vor urma, orice om capabil poate sǎ deducǎ, sǎ înţeleagǎ cǎ asemenea oameni nu au ce cǎuta în jurul a ceea ce se numeşte promovare media, formare de opinie. Iar ca atacul meu sǎ fie dus într-un punct maximal – asemenea televiziuni şi emisiuni nici nu ar trebui sǎ existe. Bine a zis domn Bǎse cǎ 99% dintre noi ascultǎ manele – nici nu e de mirare cu astfel de promotori şi modele. Cât despre afirmaţia preşedintelui, tind sǎ cred cǎ e verosimilǎ.

Dragi români ascultǎtori de manele, iubitori de prostie, fanatizaţi de inculturǎ şi îndrǎgostiţi de ingnoranţǎ – luaţi-l! E al vostru! Mândriţi-vǎ! Aveţi cu ce!

100 postǎri – 100 idei, pǎreri, critici.

2010-02-21T18:26:00.002+02:00

De câteva zile mǎ chinui sǎ fac un rezumatul celor 100 de postǎri de pe blog-ul meu dar inspiraţia mi-a jucat feste de la bun început. Iar dacǎ nu a fost de vinǎ inspiraţia, atunci cu siguranţǎ am fost distrat de evenimentele care au avut loc pe plan politic şi de examenele din sesiune.

Ciudat, de ce trebuie sǎ-mi fie greu sǎ fac o scurtǎ incursiune prin ceea ce am scris eu? E chiar simplu! Din cele 100 de postǎri reiese cǎ:

1. Sunt revoltat şi neadaptat acestor plaiuri mioritice.
2. Critic şi defǎimez prostia, incultura şi promotorii acestor „curente”.
3. Iubesc istoria şi teoriile conspiraţiei.
4. Ador animalele.
5. Muzica bunǎ şi Michael Jackson ocupǎ locuri speciale în sufletul meu.
6. Detest populaţia unei ţǎri aflate în continuǎ tranziţie sau mai corect spus, trǎiesc un sentiment de dispreţ şi milǎ pentru ignoranţii unei ţǎri care suferǎ tocmai din cauza ignoranţei.
7. Îmi place sǎ scriu şi sǎ critic.
8. Nu-mi place Mircea Badea şi cei ca el – „jurnalişti” care nu dispun de imparţialitate şi obiectivitate.
9. Detest clasa politicǎ
10. România e pe ducǎ – Rromânia câştigǎ teren.
11. Sunt mândru cǎ sunt ardelean.
12. Atrag critici insoţire de jigniri şi înjurǎturi, fapt ce-mi confirmǎ pǎrerile.
13. Sunt anticomunist şi anti Iliescu.
14. Am orientǎri politice de dreapta.
15. Sunt „îndrǎgostit de Bǎsescu” – reiese din afirmaţiile fanilor Mircea Badea.
16. Cu toate astea: îmi iubesc oraşul natal, ţara, istoria şi cultura ei.
17. Mǎ mândresc cu modele ca Eminescu, Rebreanu, Creangǎ, Cǎrtǎrescu, Pleşu, Liiceanu, Coposu, etc., şi cu eroul român care şi-a dat viaţa şi a luptat în numele libertǎţii
18. Încerc sǎ fac cunoscute numele lor şi idealurile pentru care au luptat.
19. Voi continua în maniera cu care v-am obişnuit pânǎ acum.
20. Dacǎ am uitat ceva şi cu siguranţǎ am fǎcut-o, aştept critici, pǎreri, idei.

23 de curiozitǎţi ale oamenilor

2010-02-15T12:36:00.003+02:00

1. Atunci când priveşti o persoanǎ pe care o placi, involuntar pupilele ţi se dilatǎ. La fel se întâmplǎ şi când te uiţi la o persoanǎ pe care o urǎşti.(şi când eşti sub influenţa drogurilor, ce se întâmplǎ?)

2. Cea mai mare celulǎ a corpului este ovulul, iar cea mai micǎ spermatozoidul. (oare de ce nu mǎ mir?)

3. Cel mai puternic muşchi din corpul uman este limba. (şi câte funcţii poate îndeplini!)

4. Conform anumitor cercetǎri, organismul unei femei are nevoie de o orǎ în plus de somn faţǎ de cel al unui bǎrbat. (evident – femeia vorbeşte neîncetat, de cele mai multe ori fǎrǎ sǎ fie întrebatǎ şi prin urmare, oboseşte)

5. Dacǎ toţi cei 600 de muşchi ai corpului uman s-ar încorda în acelaşi timp şi în aceeaşi direcţie, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.
.
6. Din punct de vedere fizic o femeie este aptǎ de a naşte treizeci şi cinci de copii de-a lungul vieţii. (în România femeile aparţinând unei “anumite” minoritǎţi sunt conştiente de acest lucru şi s-au pus pe treabǎ).

7. Douǎ din trei cupluri întorc capetele spre dreapta atunci când sǎrutǎ?

8. Durerea de cap nu este o scuzǎ bunǎ pentru a nu face sex, pentru cǎ endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect analgezic. (aveam nevoie de aceastǎ informaţie – dar mǎ întreb acum, oare ce scuze vor mai gǎsi?)

9. Femeia clipeşte de 2 ori mai des ca bǎrbatul. (oare de ce?)

10. Femeia secolului 17 dǎdea naştere în medie la 13 copii. (aşa se întâmplǎ şi cu “acea femeie” a sec XXI din România)

11. Femeile care citesc romane de dragoste fac sex de douǎ ori mai des decât cele care nu acceptǎ acest tip de literaturǎ. (acest tip de lecturǎ va trebui sǎ fie obligatoriu încǎ din gimnaziu)

12. În primul sǎu an de viaţǎ, un nou nǎscut furǎ din perioada de somn a pǎrinţilor între 400 şi 750 de ore de somn. (de aceea un om normal se rezumǎ la a face doar 2,3 copii)

13. În procesul comunicǎrii, 55% îi revine fiziologiei (limbajul corpului), 37% vocii (ritm şi ton), şi numai 8% cuvintelor purtǎtoare de informaţie.

14. Inima femeii bate mai repede decât cea a bǎrbatului.(drept dovadǎ - e mai tot timpul agitatǎ).

15. Lungimea medie a penisului este de 3 ori lungimea degetului mare de la mânǎ.

16. Oamenii sunt singurii care fac sex stând faţǎ în faţǎ.

17. Persoanele dreptace trǎiesc, în medie, cu nouǎ ani mai mult decât cei stângaci.(m-am scos, sunt dreptaci).

18. Puse cap la cap venele, arterele şi capilarele unui adult ar ajunge pentru înconjurul Pǎmântului de aproape patru ori.

19. Sǎrutul vindecǎ. Cercetarile au arǎtat cǎ sǎrutul îmbunǎtǎţeşte aspectul pielii, ajutǎ circulaţia, previne cariile şi alinǎ durerile de cap.

20. Un om normal, va elimina aproximativ 41.640 litri de urinǎ. (şi un bǎutor înrǎit de bere, cât va elimina? Probabil dulblu)

21. Un simplu sǎrut pune în mişcare doi muşchi, un sǎrut pasional solicitǎ toţi cei 34 de muşchi ai feţei.

22. Un strǎnut iese din gurǎ cu o vitezǎ de peste 965 km/h.

23. Zilnic, avem în jur de 70 000 de gânduri.(numa?)

Dragoste adevǎratǎ!

2010-02-14T12:54:00.001+02:00

Azi e ziua în care, atât teoretic, cât şi practic, ne mǎrturisim iubirea. Dar ce înseamnǎ în fond dragostea, cum se manifestǎ, cunoaştem cu adevǎrat acest sentiment, mai existǎ?

Samael Aun Weor spunea în cartea sa “Cǎsǎtoria perfectǎ” cǎ IUBIREA este resimţită în adâncul inimii; este o experienţă vie şi minunată; este un foc care mistuie, este un vin divin pentru cei care beau din el. O simplă batistă
parfumată, o scrisoare, o floare, răscolesc în adâncul sufletului emoţii sublime,
extazuri insolite, voluptăţi inefabile.
Nimeni n-a putut defini vreodată IUBIREA. Trebuie s-o trăieşti, trebuie s-o simţi.
Numai marii îndrăgostiţi ŞTIU CU ADEVĂRAT CEEA CE ESTE IUBIREA.

Pânǎ voi ajunge sǎ cunosc cu adevǎrat acest sentiment, îmi permit sǎ mǎ delectez şi sǎ rǎmân impresionat de imagini şi muzicǎ aşa cum sunt cele prezentate în clipul de mai jos. Cu siguranţǎ sunt impresionante!

Happy Valentine`s Day!

(

Raţiune morbidǎ

2010-02-11T19:01:00.001+02:00

Un „nou” tip de distracţie îl preocupǎ pe „raţionalul” om. Nemaiavând alternative îşi îndreaptǎ atenţia spre „banalul” animal şi îl transformǎ în material pentru buna dispoziţie. Dupǎ ce am urmǎrit imaginile urmǎtoare mi-am pus întrebarea: Dispunem de elementul care ne defineşte ca om, dispunem de raţiune? Însǎ aceastǎ întrebare, în loc sǎ-mi aducǎ rǎspunsuri, a generat un alt şir de întrebǎri, care mai de care mai ciudate, mai „întrebǎtoare”, mai fireşti! Cea mai elocventǎ: În ce constǎ evoluţia noastrǎ daca noi nu am învǎţat sǎ ne respectǎm casa (natura) şi animalele?
Vǎ las şi pe voi sǎ reflectaţi, chiar sǎ judecaţi!

Incredibil! Distractie sadica la un parc zoo din China (www.descopera.ro) de pe tare.ro

Bucatǎ din istorie – transpusǎ în film

2010-02-09T00:17:00.001+02:00

Iatǎ cǎ mai ieşim şi noi în lume şi de data aceasta cu ceva de calitate şi care face cinste atât Fǎgǎraşului cât şi importanţilor partizani care au trǎit şi au murit pentru convigerile lor. Este vorba de filmul artistic de lungmetraj „Portretul luptǎtorului la tinereţe” care a fost selectat şi care va fi prezentat la Festivalul Filmului de la Berlin în perioada 11-21 februarie 2010.

Subiectul filmului este unul excepţional, unic aş spune în cinematografia româneascǎ şi se referǎ la activitatea grupului de partizani din Munţii Fǎgǎraşului. Vom avea parte de scene dintre cele mai dure şi dramatice care au fost de nelipsit din activitatea , grupului Gavrilǎ cum ar fi tragicul eveniment petrecut în curtea lui Olimpiu Borzea din Viştea de Jos când Remus Sofonea , zis Brâncoveanu, din Drǎguş s-a împuşcat, iar Laurean Haşu din Breaza a fost rǎnit de glonte.

Exemple despre oameni care au suferit cumplit şi care şi-au dedicat viaţa unei idei mai întâlnisem, dar pǎreau în mintea mea doar nişte personaje şi atât. Oamenii despre care am citit au rǎmas vii în mintea mea mult dupǎ cea am închis cǎrţile, chiar dacǎ ştiam cǎ aproape niciunul nu mai era în viaţǎ. Poveştile lor au reuşit sǎ mǎ facǎ sǎ-mi pun întrebǎri legate de curaj, rezistenţǎ, eroism şi depsre puterea de a îndura. Ce simţeau, cum trǎiau, ce tristeţi ori frustrǎri au adunat în toţi anii aceia, cât de singuri s-au simţit, cât de greu le-a fost? Ce i-a determinat sǎ nu accepte, sǎ ia deciziile pe care le-au luat? Aş fi fost în stare sǎ mǎ comport asemeni lor, în condiţii asemǎnǎtoare mǎcar? Mi se pare şi astǎzi atât de greu de înţeles puterea lor interioarǎ, caracterele lor tari...Acestea au fost câteva dintre motivele care m-au îndemnat sǎ fac acest film.– Constantin Popescu - regizorul filmului.

Un astfel de film sper sǎ intre în mintea şi sufletul cât mai multor oameni şi asfel, cunoscând istoria acelor eroi, noi cei de acum sǎ ne lǎsǎm conduşi de aceleaşi idealuri şi sentimente pentru care cei de atunci şi-au dat viaţa sau dacǎ nu, sǎ-i amintim şi sǎ-i elogiem.

România în antitezǎ(I)

2010-02-02T15:01:00.003+02:00

Domeniul: modele de moralitate şi nu numai.

Gânditorul stricǎ buna dispoziţie, sparge cheful, disturge distracţia pentru cǎ nu are nimic în comun cu „chefliii lipsiţi de griji”.

De la oameni simpli, la sportivi, intelectuali, politicieni, fiecare dintre noi ne-am format un anumit model de moralitate. Fie cǎ provine din realitate sau din purǎ ficţiune, e de nelipsit şi într-un mod sau altul de influenţeazǎ viaţa prin deciziile luate şi chiar prin comportament. Ce se întâmplǎ atunci când aceste modele de moralitate provin din mediile infecte ale media şi ale mediului înconjurǎtor şi cum ne dǎm seama de acest lucru?

În primul rând moralitatea şi modelul sǎu trebuie sǎ provinǎ din cel mai important şi apropiat loc şi anume, din familie. Pǎrinţii noştri sau persoana iubitǎ ne pot oferi cele mai mari exemple a ceea ce înseamnǎ moral, a ceea ce înseamnǎ conformitatea principiilor morale şi a bunǎstǎrii. Dar în viaţǎ trebuie sǎ ne ghidǎm şi dupǎ alte modele, oameni mari care prin munca şi devotamentul lor pentru un anumit principiu ne-au creat condiţiile necesare de a ne educa viaţa, în toate aspectele sale: comportament, educaţie, ideologie, etc.

Într-adevǎr e greu sǎ alegi întodeauna ceea ce e bine, dar cu puţin cap şi puţin suflet reuşeşti, dar atunci când mintea e îngustǎ şi refuzǎ a evolua atunci ajungem sǎ vorbim de situaţia unei Românii a secolului XXI plinǎ de rebuturi considerate de mulţi dintre noi modele de moralitate şi ghizi principali ai vieţii. Exemple:

1. Mircea Badea – om deştept cu un vocabular destul de reuşit dar a cǎrui prestaţie şi bun simţ lasǎ mult de dorit – îl consider a fi cea mai emblematicǎ figurǎ a trustului „Antenelor” şi un important model pentru mulţi dintre tinerii români(are bani, comenteazǎ aiurea şi pupǎ-n cur –ingredientele de-a reuşi în România).
2. Victor Ciutacu - un om cu adevǎrat dezgustǎtor din toate punctele de vedere, mai ales cel jurnalistic.
3. Serghei Mizil – afaceristul artist analist politic jurnalist actor, tatuatul Serghei Mizil reprezintǎ cel mai demn rebel al foştilor ani dar şi ai actualilor – apare peste tot – emisiuni mondene, OTV, emisiuni de analizǎ politicǎ, filme şi chiar la avatarele fanilor sǎi.

Fǎrǎ a mai face vreun clasament, menţionez cǎ urmǎtorii ocupǎ cele mai fruntaşe poziţii şi de aceea consider cǎ nu mai au nevoie de nicio prezentare: Gigi Becali, Nicolae Guţǎ, Florin Salam, etc.

La polul opus se alfǎ, laolaltǎ, oameni simpli dar şi intelectuali care ne fac o imagine pozitivǎ în lume şi chiar în propria ogradǎ. De la artisti, scriitori, partizani, politicieni, pânǎ la cei mai de seamǎ profesori şi oameni de rând.

Nu ştiu cum şi-au pǎstrat alţii intergritatea sub comunism, dar eu m-am salvat prin prieteni. De când mǎ ştiu am fost înconjurat de ceea ce aş putea numi, cu oarecare pompǎ, prieteni de idei. Astfel viaţa mea intelectualǎ, înainte de 1989, nu a avut nicio legǎturǎ cu şcoala, facultatea sau spaţiul public, şi s-a desfǎşurat exclusiv în cercul meu de prieteni. Erau pe de o parte, bibliotecile pe care le devoram împreunǎ cu entuziasm.
Şi mai erau nesfârşitele dezbateri pe care, voluptoşi şi îndrǎgostiţi, le organizam periodic. Totul era spontan şi perfect informal. Ne întâlneam, ascultam muzicǎ (care acoperea tot spectrul de la câmpurile gregoriene pânǎ la Genesis, Sting şi Jetro Tull), mâncam, beam şi discutam. H.R. Patapievici - Zbor în bǎtaia sǎgeţii - Eseu asupra formǎrii.

Gabriel Liiceanu
MirceaCǎrtǎrescu
Tudor Chirilǎ - Scrisoare cǎtre liceeni
Andrei Pleşu

Diferenţa o faceţi singuri şi cu siguranţǎ veţi concluziona cǎ prin aceşti oameni vom da culoare şi armonie vieţii iar despre ceilalţi, a cǎror modele vor rǎmâne în continuare acele rebuturi, nu pot decât sǎ regret cǎ existǎ şi cǎ vor influenţa la rândul lor generaţiile viitoare.

Use Condom!!!

2010-01-26T13:11:00.001+02:00

Cum convingi lumea sǎ se protejeze? Prin programe sociale, cǎrţi, fluturaşi şi nu în ultimul timp prin campanii tv care sǎ prezinte într-un mod cu totul şi cu totul inedit riscurile pe care le implicǎ o astfel de "neatenţie". Iar dacǎ un astfel de spot se prezintǎ cam aşa existǎ toate şansele sǎ se transforme într-un real succes.
Enjoy!!!

Prologul unei Românii în antitezǎ

2010-01-19T13:02:00.002+02:00

Întodeauna omul şi mediul înconjurǎtor, situaţiile şi împrejurǎrile au fost şi vor fi în antitezǎ. Fie cǎ este vorba de operele literare şi personajele lor, fie cǎ este vorba de viaţa realǎ, acest concept, aceastǎ figurǎ de stil influenţeazǎ şi fascineazǎ pe oricine.
Dacǎ ne referim la România, în special asupra perioadei de tranziţie, antiteza a lovit şi ne-a influenţat stilul de viaţǎ într-un mod atât de dureros încât nici nu vreau sǎ mǎ gândesc dacǎ mai existǎ soluţia a ceea ce înseamnǎ “revers al medaliei”.

Idei politice, culturale, sociale, toate se includ într-un amalgam de prostie şi indiferenţǎ care dau naştere unei realitǎţi pe care de multe ori o negǎm dar de cele mai multe ori o criticǎm fǎrǎ a gǎsi soluţii. Ne susţinem cu ardoare şi nonşalanţǎ poziţia politicǎ criticând opoziţia dar şi opozanţii noştri cotidieni cu care “facem schimbul de idei”. Nu mai ţinem cont de pǎrerea nimǎnui şi pǎlim în faţa penibilului neconştientizând cât de mult teren pierdem procedând în aşa fel. Bineînţeles a mǎ sustrage de la aceastǎ descriere ar însemna sǎ fug de responsabilitate. Andrei Pleşu spunea în ultimul sǎu editorial din “Dilema Veche” cǎ “E ridicol să te învineţeşti de ură sau să leşini de entuziasm, cînd nu ţi se cere decît un vot rezonabil.”

Am ajuns la concluzia cǎ numai în a ridiculariza “circul” şi a promova plǎcutul şi bunul gust am putea face diferenţa şi am evidenţia cu un oarecare rezultat adevǎratul simţ al artei, al culturii, a ceea ce trebuie regǎsit în “biblioteca” fiecǎrui om.

Cum evidenţiezi, cum faci mai clarǎ imaginea unui aspect plǎcut, chiar grandios dacǎ nu prin a arǎta şi ce înseamnǎ prostie, ignoranţǎ, circ ieftin şi falsitate? Iar noi, toţi laolaltǎ suntem invadaţi doar de aceste aspecte prin intermediul mass-media şi chiar al banalelor discuţii în faţa unui şpriţ autentic din care ar trebui sǎ se nascǎ mari idei: Cultura româneascǎ este o culturǎ care se naşte în cele mai fericite cazuri din spriţuri .Silviu Purcarete.

Pe baza celor argumentate mai sus şi pe ceea ce ne prezintǎ realitatea zilei de azi aş dori sǎ-mi îndrept atenţia spre a denigra “tot ceea ce cere” publicul needucat din România şi a prezenta şi promova totodatǎ ceea ce se include în “sfera antitezei”.

I love this beat!!!

2010-01-18T13:04:00.001+02:00

Avem novie de votul tǎu la Nights.ro Awards 2010 (cele mai cunoscute premii din muzica dance-electronicǎ româneascǎ).
Piesa “Ciprian Robu ft. Dj Ralmm - I Love This Beat” a fost nominalizatǎ la secţiunea “Cea mai bunǎ producţie muzicalǎ (electronicǎ) din România în 2009”.
Nu uita sǎ votezi şi la secţiunea “Proiectul muzical românesc (underground) al anului 2009” pe Dirty Culture.
CLICK pentru vot---

Cine e mai bun? (II)

2010-01-13T13:31:00.000+02:00

Ca sǎ rǎmân în contextul a ceea ce am scris ieri, azi o sǎ vin cu ceva mai special urmând zicala: “a face haz de necaz”-ul românului. O serie de bancuri si de poze mioritice care ne lasǎ cu gura cǎscatǎ.

Un oltean şi un ardelean erau într-un tren.
Olteanul: M-a făcut muica oltean, măăă!
Ardeleanul: No, acum, iart-o !

In Rai, Dumnezeu sta de vorba cu cativa romani:
- Cum o duc moldovenii tai Stefane?
- Rau, Doamne, rau...
- Cum asa?
- Pai jumatate sunt in Spania, jumatate in Rusia.
- Da ardelenii tai, Iancule?
- Binisor Doamne....
- I-auzi! Pai de ce?
- Jumatate sunt in Italia, jumatate sunt in Germania!
- Da' oltenii tai, Tudore?
- Foarte bine, Doamne!
- Bravo! Cum asa?
- Pai jumatate sunt in Timisoara, un sfert in Camera Deputatilor si restul in Senat.

Chiar avem o minunǎţie de ţarǎ, dar când vine vorba de locuitorii acestor meleaguri datele problemei se schimbǎ. Sincer, inventivitatea românului este ieşitǎ din comun. Imaginile de mai jos vorbesc de la sine! Atenţie!!! nu e vorba doar de inventivitate!

Cine e mai bun?

2010-01-12T15:29:00.000+02:00

În ultima perioadǎ datoritǎ acestui articol publicat în Evenimentul Zilei s-a stârnit un val de indignare în rândul tuturor românilor, în speţǎ în rândul moldovenilor.
Articolul descrie cu lux de amǎnunte condiţiile de cǎlǎtorie ale celebrului drum fǎcut de cǎtre „Trenul foamei” sau Acceleratul Timişoara – Iaşi.
N-am sǎ repet ceea ce s-a scris în articol, vreau doar sǎ facem împreunǎ o analizǎ a acestui popor, o analizǎ luatǎ pe fiecare regiune în parte, sǎ vedem, în fond, care este cel mai bun român.
Încep cu pǎrerea personalǎ: Deşi sunt condus de mândria de a fi ardelean trebuie sǎ recunosc faptul cǎ elitele româneşti provin din toate zonele ţǎrii, atât din Ardeal, Banat, Oltenia, Moldova sau capitalǎ deci pot ajunge foarte uşor la concluzia cǎ a fi bun şi a te face remarcat nu trebuie condiţionat de faptul provenienţei. Totuşi economia unei regiuni nu e susţinutǎ de intelectualitate ci de clasa mijlocie, omul simplu. Aici cu toatǎ pǎrerea de rǎu îndrǎznesc sǎ spun cǎ diferenţele se aflǎ la tot pasul. Luând partea economicǎ ca exemplu, putem spune fǎrǎ nici cea mai micǎ îndoialǎ cǎ Ardealul, Banatul şi Bucureştiul sunt „fruncea ţǎrii”, zone superior dezvoltate faţǎ de cele din Moldova şi Oltenia.
Acum, vin cu regretul cel mai mare şi anume: România are bogǎţia potenţialului în absolut orice regiune iar noi, toţi românii laolaltǎ nu profitǎm nici pe sfert cât ar trebui ca sǎ putem transforma acest potenţial în profit şi bunǎstare. Nu vreau sǎ mai intru în detalii legate de mentalitate pentru cǎ aş intra pe „tǎrâmul” altui subiect.
Realitatea ne aratǎ cǎ nu suntem mai buni niciunul şi nici altul. Majoritatea decide într-o democraţie iar acea majoritate a decis şi va decide şi în urmǎtorii ani: va decide atât politic, economic, ecologic (un subiect foarte delicat cu care ne confruntǎm) dar ne va arǎta cât şi cum va conta „banalul” bun simţ într-o ţarǎ al cǎrei grad de civilizaţie ar fi trebuit sǎ fie de nivelul unor ţǎri ca Cehia, Slovacia, Slovenia sau Ungaria.
Într-o ţarǎ civilizatǎ primul lucru care ar dispǎrea ar fi diferenţele fǎcute voit sau involuntar între regiunile şi locuitorii lor. Deşi chiar şi în ţǎrile dezvoltate diferenţe etnice exitǎ, ele nu se bazeazǎ pe gradul de hǎrnicie sau bun simţ al unuia sau al altuia. La noi încǎ existǎ acest tip de diferenţiere, pe lângǎ cel legat de religie, etnie sau naţionalitate.
Dar nu-i nimic, viaţa merge mai departe, în orice condiţii (mǎ refer la cele mai proaste) deşi am putea trǎi la un nivel net superior celui de acum. În fond, bunǎstarea şi confortul necesitǎ multǎ muncǎ, responsabilitate şi mult sacrificiu, aspecte pe care mulţi cetǎţeni ai acestei ţǎri nu sunt înca pregǎtiţi sǎ le îndeplineascǎ şi sǎ le şi asume.
Deci, cine e mai bun?
a) ardeleanul?
b) moldoveanul?
c) olteanul?
d) munteanul?
e) bucuresteanul?

sau cea mai ruşinoasǎ întrebare:

Cine aruncǎ pe jos mai mult? Cine dispune de acel grad „nesemnificativ” de bun simţ încât sǎ fie logic, evident cǎ a pǎstra curǎţenia atât în propria locuinţǎ cât şi în naturǎ este ca şi cum ţi-ai alǎpta copilul, adicǎ un aspect instinctiv?

Reflectând asupra libertǎţii aparente

2010-01-08T12:22:00.000+02:00

Zilele trecute am avut plǎcerea sǎ rǎmân plǎcut surprins din pricina unui articol citit în Revista „Dilema Veche” condusǎ de Andrei Pleşu.
„Reflectând asupra libertǎţii aparente” este titlul care trateazǎ în câteva rânduri tema tranziţiei româneşti de la comunism la ceea ce avem acum – libertate aparentǎ. Autor: Sabina Crişan – 18 ani, elevǎ la Colegiul Naţional „Emil Racoviţǎ” din Cluj.
Felul cum şi-a ales cuvintele şi convingerea cu care a transmis mesajul respectiv e demn de admirat şi promovat. Nu-mi pot exprima în cuvinte entuziasmul şi bucuria pe care le-am simţit în momentul în care am terminat de citit şi ultimul cuvânt al articolului. Pur şi simplu genial. Genial felul cum a scris, mesajul însǎ mi-aş fi dorit sǎ-i fie atribuit oricǎrei alte ţǎri şi nu ţǎrii mele, un mesaj obiectiv, dur şi ruşinos.
Sunt convins cǎ sunt o mulţime de elevi geniali ale cǎror principale prioritǎţi şi activitǎţi sunt cele legate de citit şi învǎţat. De ei avem nevoie mai mult ca oricând, în ei stǎ salvarea noastrǎ iar singurul lucru de care trebuie sǎ dǎm dovadǎ şi care ne face responsabili e legat de felul cum îi promovǎm şi atenţia pe care le-o acordǎm.

Dar nu mai bine ascultǎm nişte manele sau l-am „cita” puţin pe Gigi sau chiar pe Mircea Badea? (asta pentru cǎ nu mǎ pot abţine sa nu fiu ironic)
Aştept opinii legate atât de subiect cât şi de cei care scriu şi gândesc astfel.

Reflectând asupra libertǎţii aparente…
- ce am câştigat şi ce am pierdut -

„În orice ţarǎ, nu existǎ decât douǎ partide cu adevǎrat: partidul celor care îndrǎznesc sǎ spunǎ nu şi al celor care nu îndrǎznesc. Când numǎrul celor care nu îndrǎznesc este mai mare decât al celor care îndrǎznesc, ţara este pierdutǎ.”
Henry de Montherlant, Toux feux éteints, 1975

Se spune cǎ doar atunci eşti liber, când poţi sǎ spui fǎrǎ teamǎ adevǎrul. Un sistem care te condamnǎ la tǎcere ar trebui sǎ fie abolit şi restabilit din nou, idealist de obicei, a cǎrui obligaţie este de a sprijini acest adevǎr în întreaga sa plentitudine. Dar cum rǎmâne cu restrângerea etico-moralǎ impusǎ de societate? În ce mǎsurǎ putem afirma cǎ libertatea plenarǎ a unui popor îi oferǎ şi bunǎstarea, în special atunci când este cu titlul de „recuperatǎ" şi nu „din naştere”?
Se spune cǎ, în România anului 1989, şi pietrele începuserǎ sǎ strige. Cǎ lipsa de revoltǎ a oamenilor era deja imposibil de evitat. Şi totuşi pentru ce se lupta? Ce am câştigat prin moarte? Sau, şi mai important, am câştigat ceva în afarǎ de o schimbare de nume? Pânǎ la Revoluţia românǎ, trecerea de la statul comunist la cel democratic s-a fǎcut paşnic, fǎrǎ revoltǎ. La noi au existat zeci de morţi, a cǎror dovadǎ a fost ştearsǎ cu nume de operaţiuni suav parfumate (în mod total ironic), amintind de fumos: Trandafirul...Vama (te gândeai la staţiunea Vama Veche, iar în zilele noastre îşi gǎseşte ecoul în binecunoscuta trupǎ rock).
Oamenii au strigat libertate, au murit pentru aceasta, numai pentru a-şi retrǎi groaza douǎ luni mai târziu, în mineriade. Guvern la putere: Iliescu. Personalitate? Bineînţeles, fost om de încredere al mult-detestatului preşedinte ucis, Ceauşescu. România a fost apreciatǎ şi vǎzutǎ, poate pentru prima datǎ în Europa democratǎ, ca o ţarǎ cu potenţial, a primit sprijinul moral şi, mai important în acel moment critic, sprijin financiar. Ce nu a primit însǎ era imposibilul: o nouǎ mentalitate care sǎ fie instauratǎ în toate instituţiile ţǎrii. Astfel, dupǎ ce noii revoluţionari, care au alarmat poporul împotriva paradoxului noului regim, au fost „ucişi” de muncitori mineri care detestau intelectualitatea, România a fost clasificatǎ ca „ambiguǎ din punct de vedere politic”, iar fondurile s-au retras laolaltǎ cu încrederea.
Acesta este un scurt sumar al ultimilor douǎzeci de ani. La zece ani dupǎ „crimele” mineriadelor, Iliescu este reales în funcţia de preşedinte. La douǎzeci de ani de la idealista revoluţie, suntem printre ţǎrile cu cel mai mare nivel de corupţie, din punct de vedere economic suntem penultima ţarǎ din familia adoptivǎ (Uniunea Europeanǎ), avem diplome univeristare cu miile, perseverǎm într-un nepotism mascat la nivel de posturi importante, iar mita şi distracţiile populare sunt preferate corectitudinii şi inteligenţei. Sǎ fie acestea singurele urmǎri ale rǎbufnirii idealiştilor? Nu am fost în stare, ca popor, sǎ susţinem revolta şi sǎ creǎm un stat politic onest, unde mǎcar sǎ existe încredere? Într-adevǎr, în 1989 am fost prima ţarǎ esticǎ unde comunismul a fost eliminat printr-o revoltǎ violentǎ. Dar tot atunci am fost şi singura ţarǎ care ne-am dǎruit prizoneriatul real şi condamnabil, pe un arest la domiciliu, unde inconştienţa politicǎ şi umanǎ a atins cote maxime.
Ce s-a câştigat? Românii au primit un nou nume, cel de ţarǎ democraticǎ. Cu toate acestea, ne-am renegat drepturile în mod inconştient prin deciziile luate de-a lungul anilor. Abraham Lincoln, primul preşedinte republican al SUA, a spus: „Dacǎ vrei sǎ testezi un om, oferǎ-i putere.” Ce putere poate fi mai mare decât aceea de a fi pe deplin liber, de a avea dreptul de a-ţi alege oamenii care sǎ guverneze în numele tǎu, şi de a-i demite în caz contrar? Am câştigat, alǎturi de statele europene, dreptul la liberǎ exprimare, ne-am recâştigat dreptul de a cǎlǎtori, de a trǎi, de a lua propriile decizii... Dar mai ştim cum sǎ folosim aceste libertǎţi? În aparenţǎ, odatǎ cu revoluţia anticomunistǎ am câştigat împǎrǎţia orizonturilor deschise, acea dorinţǎ a omului acceptatǎ dintodeauna: Libertatea. Ea însǎ nu a fost gratuitǎ... Şi uneori nu ştiu dacǎ acest schimb nu o fost încǎ o fraudǎ a caselor de schimb valutar sau, dimpotrivǎ, o rǎsplatǎ...
Lispa mişcǎrii atrofiazǎ musculatura. Lipsa iniţiativei te vlǎguieşte, convertindu-te în supusul tǎcerii. Comunismul a însemnat opresiune, fricǎ. Democraţia de astǎzi înseamnǎ manipularea realitǎţii. Bunicii noştri au ajuns în aşa-numitele „lagǎre de reeducare” pentru poziţia adoptatǎ în societate sau capacitatea lor de respingere a unui proiect idealist, mort în faşǎ. Pǎrinţii noştri şi-au riscat vieţile pentru a putea sǎ trǎiascǎ în conformitate cu pǎrerile lor şi pentru a ne oferi nouǎ dreptul la decizie şi cuvânt. Noi însǎ... noi însǎ ne trasǎm viaţa cu o inconştienţǎ nebunǎ, cu o nepǎsare care altǎdatǎ a fost condamnatǎ. Ce mai conteazǎ? Nimic nu ne atinge, suntem nemuritori în spirit, ce conteazǎ cǎ al nostru trup, alǎturi de viaţǎ, se perindǎ pe coridoarele unei ţǎri al cǎrei respect nu dorim nici mǎcar sǎ-l câştigǎm?
Uneori cea mai mare pedeapsǎ este şi cea mai greu de observat. Cǎderea comunismului ar fi trebuit sǎ însemne un punct-cheie pentru România. Era momentul când trebuia sǎ alegem între viitor şi trecut. Menţinând mentalitatea „fie cum o fi”, am urmǎrit pasivi cum persistǎm într-un comunism mascat sub emblema „democraţie”. În zilele noastre, suntem mult prea democratici, avem un sânge mult prea aristrocratic pentru a depǎşi stadiul de autosuficienţǎ. Avem dreptul de a alege, avem şansa sǎ hotǎrâm noi, şi nu un lider, guvernarea. Şi ironia sorţii este cǎ o facem. Dar, din lipsǎ de interes, culturǎ dorinţǎ de informare şi responsabilitate, alegem prost. De douǎzeci şi unu de ani alegem prost. Acum douǎ decenii ne revoltam împotriva minciunii. Astǎzi sunt printre noi oameni care nici nu ştiu de ce sǎrbǎtorim Ziua Naţionalǎ.
Şi totuşi...Sunt o idealistǎ. Vreau sǎ cred cǎ aceastǎ atrofie fizicǎ nu este şi una spiritualǎ. Dar suntem un popor care nu a fost reeducat. Nu am avut ocazia sǎ depǎşim comunismul, sǎ uitǎm de egalitatea falsǎ şi sǎ ne dorim prosperitatea. Din pǎcate, experimentǎm contrariul. Aceiaşi care închinau cupa victoriei în era ceauşistǎ dobândesc laurii victoriei astǎzi. Daca nu ei, atunci copiii sau rudele lor. Obişnuiţi sǎ primeascǎ ordine, şi astǎzi tinerii se ghideazǎ dupǎ conceptul în care au fost educaţi pǎrinţii lor.
„Crede şi nu cerceta”. Iniţiativa care ar trebui sǎ motiveze şi sǎ reîmprospǎteze viaţa este blocatǎ de un munte birocratic şi de o rǎutate de neînţeles.
Şi atunci de ce sǎ ne revoltǎm? De ce sǎ credem cǎ lumea ar putea fi mai bunǎ? Libertatea noastrǎ constǎ astǎzi în faptul cǎ putem alege: rǎmânem sau plecǎm? Cei buni preferǎ sǎ evite competiţia pe note, bacalaureat, nepotism universitar şi slujbe date dupǎ cunoştinţe (nu mǎ refer la nivelul de inteligenţǎ...) şi se îndreaptǎ cǎtre ofertele hotarelor. Cei lipsiţi de posibilitǎţi sau cu posibilitǎţi prea bine aranjate rǎmân. Existǎ şi o mânǎ de oameni care alege patriotismul, care vrea sǎ rǎmânǎ pentru propria-i plǎcere, pentru a ajuta, pentru a re-revoluţiona o ţarǎ al cǎrei bun-simţ pare adormit. Dar un proverb japonez spune: „Nu poţi trezi pe cineva care se preface cǎ doarme”.
Nu putem sǎ trezim acel simţ al practicii, al dreptǎţii, al corectitudinii, câtǎ vreme este decizia noastrǎ sǎ-l ignorǎm. Preţul Revoluţiei a fost scump. Înainte, rǎul avea un nume, ca şi orice lucru cunoscut, era mai uşor de combǎtut. Dar ce faci atunci când acesta este mascat sub cel mai bun prieten? Am câştigat libertatea. Odatǎ acceptatǎ, am preluat o responsabilitatea, de care, culmea, fugim tot timpul. Aceea de informare.
Nu doar acea coloanǎ vertebralǎ a vocii s-a pierdut. Dupǎ 1989, România a explodat. Televiziunea transmitea şi altceva decât imaginile paradelor tovarǎşului. Magazinele au importat. Moda a ajuns şi în vitrinele ochiilor noştri, devenind accesibil acel paradis de care nici mǎcar nu eram conştienţi. Cu toate acestea, pǎrinţii mei aveau o bibliotecǎ cu peste o mie de titluri. Pǎrinţii zilelor noastre au rareori bibliografia obligatorie. Din lipsǎ de activitate, tinerii se întâlneau, discutau, filozofau, inventau, citeau, se jucau, se iubeau idealist. Trǎiau pentru ceva. Astǎzi, informaţia este la distanţǎ de un click. Cǎlǎtoareai cu ochii minţii pe meleaguri necunoscute. Astǎzi oferte la 10 euro. Cât ştim sǎ profitǎm?
Am câştigat libertatea, dar am pierdut din minte obiectivul: acela de a avea o viaţǎ mai bunǎ. Am câştigat dreptul la ripostǎ şi îl utilizǎm pentru a combate cele mai inutile lucruri. Nu mai vrem culturǎ sau ne luptǎm pentru ea prea puţin. Respectul este la nivel de teorie. Cu modele ca Gigi Becali, cât se mai regǎseşte în noi din idealiştii libertǎţii? Nu ştiu... Am vǎzut însǎ şi tineri care mergeau la baletul rusesc pentru cǎ ştiau cǎ este premierǎ. Care citeau pentru simplul motiv cǎ le place. Care cântau la pian pentru a se linşti şi relaxa. Care se trezeau la şase dimineaţa pentru a fotografia rǎsǎritul de soare perfect. Care învǎţau bine pentru respectul propriu, nu pentru media la admitere. Am pierdut multe, dar am câştigat şi experienţa revoltei împotriva „e bine şi-aşa”-ului mediocru şî satisfacţia selecţiei nu ca rebel, ci ca intelectual.
„Singurele paradisuri posibilie sunt cele pierdute” (Allain de Botton)... Ar fi pǎcat sǎ pierdem paradisul libertǎţii, nu?...

de Sabina Crişan – 18 ani, elevǎ a Colegiului Naţional „Emil Racoviţǎ” din Cluj.

Revelionul în imagini

2010-01-02T15:50:00.000+02:00

Am intrat în 2010 cu mai mult fast decât s-a întâmplat vreodatǎ. Pe tot mapamondul oamenii s-au pregǎtit pentru acest eveniment mai mult decât au fǎcut-o vreodatǎ. Drep dovadǎ, admiraţi imaginilie de mai jos.

BEIRUT

BELGRAD

>
BERLIN

DUBAI

EDINBURGH

HONG KONG

LONDRA

MOSCOVA

NEW YORK

RIO DE JANEIRO

SYDNEY

TAIPEI

VIENA

Câştigǎtor: Sydney - Sectacolul a costat primăria aproape 600.000 de dolari. Organizatorii au pregătit 36.000 de artificii, trase din 15 locaţii diferite de pe celebrul pod al portului, devenit practic incandescent.

Chestionarul lui Proust

2009-12-31T00:45:00.000+02:00

Principala trăsătură a caracterului meu: Speranţa şi convingerea de-a trǎi într-o lume mai bunǎ – utopic, nu-i aşa? (Proust: Nevoia de a fi iubit şi, mai precis, nevoia de a fi mângâiat şi răsfăţat, mai mult chiar decât nevoia de a fi admirat).

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Rafinamentul şi eleganţa – un gentilom veritabil (Proust: Farmecele feminine.)

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Arta de a seduce, cultura şi inteligenţa (Proust: Însuşirile bărbăteşti şi directeţea camaraderească.)

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Aprecierea dar în aceelaşi timp şi critica(constrcuctivǎ) (Proust: Faptul că sunt tandri cu mine, dacă persoana lor e suficient de sofisticată pentru a da un preţ mare tandreţei lor.)

Principalul meu defect: Sǎ perseverez în a face lucruri total neimportante, nevalorificarea timpului (Proust: Să nu ştiu, să nu pot să Ťvreau.ť)

Ocupaţia mea preferată: Sǎ citesc numai ce-mi place, sǎ mǎ uit la filme şi sǎ port discuţii din care sǎ învǎţ ceva. (Proust: Să iubesc.)

Visul meu de fericire: Sǎ las ceva în urma mea, o moştenire culturalǎ (Proust: Mi-e teamă că nu e destul de înalt, nu îndrăzesc să-l spun, mi-e teamă că-l voi distruge spunându-l.)

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sǎ nu fi indeplinit visul meu de fericire (Proust: Să nu le fi cunoscut pe mama şi bunica.)

Ce-aţi vrea să fiţi: Eu dar cu puţine ajustǎri - e loc de mai bine(Proust: Eu însumi, aşa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.)

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Locul aproape perfect este acela unde omul nu este dominat de orgoliu (Proust: Aceea în care lucrurile pe care le vreau s-ar realiza ca prin farmec şi unde tandreţea e întotdeauna împărtăşită.)

Culoarea preferată: Verde: culoarea ochilor mei (Proust: Frumuseţea nu se află în culori, ci în armonia lor.)

Floarea preferată: Trandafirul roşu roşu(Proust: A ei, şi apoi, toate.)

Pasărea preferată: Fazanul – atât prin colorit cât şi la gust. (Proust: Rândunica).

Prozatorii mei preferaţi: Slavici, Rebreanu, Dostoievski (Proust: Astăzi Anatole Framce şi Pierre Loti.)

Poeţii mei preferaţi: Eminescu (Proust: Baudelaire şi Alfred de Vigny.)

Eroul meu preferat: nu ştiu (Proust: Hamlet.)

Eroina mea preferată: nu ştiu (Proust: Bérénice.)

Compozitorii preferaţi: Dacǎ e vorba de clasici atunci: Beethoven (Proust: Beethoven, Wagner, Schumann.)

Pictorii preferaţi: Leonardo da Vinci şi Michelangelo, (Proust: Leonardo da Vinci, Rembrandt.)

Eroii din viaţa reală: Eroul român – cel care a murit pentru convigerile sale (Proust: Darlu, Boutroux.)

Eroinele din istorie: Regina Maria (Proust: Cleopatra.)

Băutura şi mâncarea preferate: Berea şi Jaegermeister, fazan fript şi ciorbele (Proust nu răspunde.)

Numele preferat: Bianca şi Andrei (Proust: N-am decât unul deodată.)

Ce detest cel mai mult: Idem Proust (Proust: Ceea ce e rău în mine.)

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Ceauşescu şi Iliescu (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.)

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Tot ceea ce implicǎ lipsirea dreptului la viaţǎ nu este un fapt eroic (Proust: Voluntariatul meu.)

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: O putere şi mai mare de compromis (Proust: Voinţa şi seducţiile.)

Cum aş vrea să mor: În niciun caz singur(Proust: Mai bun - şi iubit.)

Starea de spirit actuală: Dezamǎgire, tristeţe, indignare (Proust: Plictiseala de a mă fi gândit la mine pentru a răspunde la toate aceste întrebări.)

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Cele fǎcute din greşealǎ (Proust: Cele pe care le înţeleg.)

Deviza mea: Respect ca sǎ fiu respectat!(Proust: Mi-ar fi prea frică să nu-mi poarte ghinion!)

Centura neagrǎ la lecturǎ

2009-12-30T13:11:00.000+02:00

Interesantǎ ediţie a emisiunii „Apropo Tv”, una dintre puţinele emisiuni cu gust din mass-media româneascǎ.
Subiectul dezbǎtut: „La ce bun cititul?” Partea interesantǎ survine undeva pe la minutul 6:42 când îşi intrǎ în rol pledoaria respectabilului filozof, Gabriel Liiceanu, un model care trebuit urmat de cât mai mulţi dintre noi, iar dacǎ nu urmat, barem citit!
Pǎrere personalǎ: întradevǎr cititul e cheia spre succesul adevǎrat în viaţǎ, spre împlinirea spiritualǎ şi intelectualǎ a omului. Fǎrǎ citit omul nu poate fi complet, iar dacǎ nu este complet menirea lui rǎmâne iluzorie.
Regret: regret cǎ nu citesc cum citeau pǎrinţii şi fraţii noştri mai mari, regret cǎ principalele mele subiecte de lecturat fac parte doar din literatura de specialitate, regret cǎ deşi simt cǎ pierd mult timp aiurea nu-l folosesc într-un mod constructiv şi anume, cititnd.

Centura neagra la lectura pe apropotv.protv.ro

Aşa va fi!!

2009-12-26T13:16:00.000+02:00

În mare parte sǎrbǎtoarea Crǎciunului a trecut iar pentru mulţi dintre noi nici nu a existat. Mie unul mi-a fost lǎsat un gust amar, un sentiment solitar în care acel “feeling” adaptat sǎrbǎtorii a fost inexistent. Dezamǎgirea mǎ cuprinde şi mai mult atunci când mintea îmi este invadatǎ de tot felul de întrebǎri, multe în genul: De ce? De ce nu mai e Crǎciunul cum a fost odinioarǎ? Ce anume a intervenit în a rupe adevǎrata semnificaţie a celebrei sǎrbǎtori?
Ei bine în a gǎsi rǎspunsul la aceste întrebǎri nu trebuie efectuatǎ o cercetare îndelungatǎ, rǎspunsul regǎsindu-se mereu în mintea noastrǎ. Poate cel mai simplu rǎspuns care trebuie menţionat este cel legat de superficialitatea care ne apasǎ umerii, o superficialitate care nu mai e demnǎ de înţeles. Am transformat cam tot ce avea farmec, tot ce definea în esenţǎ aceastǎ sǎrbǎtoare, în ceva extrem de comercial, iar ceea ce era cu adevǎrat important se aflǎ acum la polul opus, cel nesemnificativ.
Cei care încearcǎ sǎ pǎstreze tradiţiile (cetele de feciori) sunt ocoliţi, ba mai mult, blamaţi de cǎtre ceilalţi. Motive existǎ: pe mine cel puţin mǎ cuprinde un sentiment de teamǎ, de dispreţ atunci când se presupune sǎ merg la celebrele baluri sau jocuri de la ţarǎ deoarece se obişnuieşte ca în ultimul timp astfel de manifestǎri sǎ se sfârşeascǎ cu serii interminabile de pumni şi picioare, care mai de care mai diversificate şi înfipte în oricine. Şi atunci, ce naiba mǎ mai motiveazǎ sǎ susţin tradiţiile? Tradiţii care din pǎcate sunt ţârâte prin noroi şi dispreţ tocmai de cei care le promoveazǎ. Drumul a fost ales dar nu în direcţia potrivitǎ şi pot sǎ spun cu convingere cǎ aceastǎ sǎrbǎtoare şi-a pierdut deja adevǎrata semnificaţie.
A înţelege cu adevǎrat ceea ce am încercat sǎ exprin în aceste rânduri, trebuie sǎ privim înapoi, la vremea când eram copii şi obişnuiam ca în fiecare an sǎ mergem la colindat. Sǎ comparǎm acele vremuri cu cele actuale. Trist, nu-i aşa?
Şi nu, nu am fost negativist în aceste rânduri, am privit doar realitatea şi partea obiectivǎ a ceea ce mǎ înconjoarǎ, o realitate privitǎ mult mai atent în aceastǎ perioadǎ.

Totuşi vǎ doresc - Sǎrbǎtori fericite în continuare! –
şi La mulţi ani!

We wish you...to feel!!!

2009-12-22T12:00:00.000+02:00

Dragoste, fericire, altruism şi puţinǎ voinţǎ – caracterizarea fiecǎruia dintre noi, mai ales în preajma sǎrbǎtorilor. Şi întradevǎr, o parte dintre noi devenim mai buni, mai calmi, mai împǎcaţi sufleteşte. Ceea ce ne lipseşte totuşi şi ar trebui sǎ fie din belşug, e altruismul. Cum faci o lume mai bunǎ, cum devi tu însuţi o persoanǎ mai bunǎ, mai bogatǎ sufleteşte? Dacǎ nu prin a dǎrui, atunci nu vǎd altǎ alternativǎ.
M-a cuprins spiritul sǎrbǎtorilor, acel sentiment care îţi cuprinde întreg corpul şi îţi face pielea de gǎinǎ. Şi ca sǎ fiu complet în afirmaţii, priviţi aceste douǎ clipuri....
Enjoy!!!

Cata dragoste! Domnisoara papagal, domnul motan si dovezile de iubire

StirileProTV.ro

Aşadar, cum vǎ simţiţi acum?

De la comunism la neocomunism!!!

2009-12-19T15:48:00.002+02:00

Iliescu la BBC : “Dacǎ cineva ar încerca sǎ mǎ închidǎ, ar provoca un protest în toatǎ ţara.”

Este declaraţia celei mai emblematice figuri ale politicii româneşti postdecembriste, o declaraţie care demonstreazǎ siguranţa de sine şi chiar mai mult de atât, demonstreazǎ cât de bine a funcţionat manipularea poporului, popor care şi-a încredinţat soarta pe mâinile unui tiran mai mare chiar ca dictatorul Nicolae.
Adevǎrul dureros constǎ în faptul cǎ Revoluţia nu a avut rezultatul dorit deoarece în afarǎ de cuplul Ceauşescu, aceeaşi comunişti ocupǎ posturile cheie ale conducerii acestei ţǎri melancolice. 85 din cei mai bogaţi 100 de români sunt „foşti” comunişti sau apropiaţi ai fostului regim.
Libertate au strigat! Şi ce-au primit în schimb? Unii moartea, ceilalţi umilinţa de-a trǎi sub aceelaşi regim pentru care şi-au riscat viaţa. Durerea unui pǎrinte care şi-a pierdut copilul nu poate fi alinatǎ iar respectul care i se cuvine...nu existǎ. Umilinţǎ, tristeţe, regret – sunt câteva din sentimentele care apasǎ sufletele celor rǎmaşi, celor pǎrǎsiţi de acei copii de 20, 25 ani care au avut curajul sǎ iasǎ în stradǎ sǎ-şi revendice cel mai râvnit drept din istoria umanitǎţii – LIBERTATEA. Iar noi, tineri de-o seamǎ cu cei de-atunci suntem atât de distraţi şi nerecunoscǎtori încât sacrficiul fǎcut pare a fi iluzoriu, fǎrǎ sens.
Avem o obligaţie, aceea de a continua ceea ce au început ei, aceea de a-i alunga pe neocomunişti şi de a contrui un sistem de valori şi o societate civilǎ unde libertatea îşi meritǎ nunanţa.
Dar oare câţi tineri au o similaritate în gândire ca şi mine, câţi ştiu ce înseamnǎ sacrificiu suprem? Am şi rǎspunsul: puţini!
Aştept ziua în care cel mai mare comunist în viaţǎ va muri; deoarece trǎiesc în libertate atunci îmi voi rezerva dreptul de a mǎ bucura de moartea celui mai mare rǎu care a distrus tot ce avea farmec într-o ţarǎ mǎcinatǎ de istorie!

16 vs 20

2009-12-17T19:21:00.000+02:00

16 decembrie 1989, Timişoara – locul în care în urmǎ cu 20 de ani o mânǎ de oameni amǎrâţi şi indignaţi au îndrǎznit pentru prima oarǎ sǎ rosteascǎ cuvântul „Libertate”- cuvânt a cǎrui simnificaţie, noi cei de acum, nu am înţeles-o pe deplin.
Ce a înfǎptuit naţiunea noastrǎ în aceşti 20 ani de libertate? Ce am învǎţat noi din sacrificiul acelor tineri care au îndrǎznit sǎ spunǎ NU Comunismului şi DA Libertǎţii într-o epocǎ în care dreptul la opinie şi chiar dreptul la viaţǎ erau doar fantasme?
A fi tânǎr în România sec XXI fǎrǎ a-ţi cunoaşte propria istorie şi în special sacrificiul pǎrinţilor şi al bunicilor noştri e ca şi cum ai trǎi în van. Suntem datori, chiar obligaţi sǎ ne cunoaştem trecutul pentru cǎ numai aşa vom ajunge sǎ fim responsabili şi vom înţelege cu adevǎrat ce înseamnǎ sǎ fi liber.
Libertatea dupǎ 20 ani se prezintǎ aşa: sistem educaţional frânt şi în continuǎ decǎdere, tineri iresponsabili al cǎror bun simţ e departe de a se regasi în atitudine şi comportament, oameni vârstnici nostalgici dupǎ paradele extravagante ale „ceauşiştilor”, politicieni corupţi şi demagogi(termen devenit pleonasm), gunoaie aruncate la voia întâmplǎrii şi o societate civilǎ pasivǎ şi neinformatǎ.
Libertate existǎ dar adevǎrata esenţǎ a acestui termen devine intactǎ atunci când egalitatea şi fraternitatea o completeazǎ – „Liberté, égalité, fraternité!
Fǎrǎ a avea pretenţia de a explica mersul noii democratizǎri aş dori sǎ-mi prezint dezamǎgirea, chiar dispreţul pentru „noua naţiune” şi totodatǎ de a-mi exprima omagiul şi respectul pentru acei oameni care ne-au oferit „pe tavǎ” elementele de a reuşi şi a trǎi în libertate şi democraţie.
Naivitatea ne-a jucat feste în a înţelege importanţa libertǎţii deoarece libertate aduce dupǎ sine rǎspundere şi ajungem sǎ concluzionǎm cǎ numai o mânǎ de fier, o activitate dictatorialǎ ne poate ţine în frâu.
„Speranţa moare ultima!” (dar moare şi ea), dar atâta timp cât e vie ne poate îndrepta spre drumul cel bun, acela în care comunismul şi ororile lui vor fi doar o tristǎ amintire.
Nu trebuie sǎ uitǎm faptul cǎ aceastǎ luptǎ împotriva acestui sistem ticǎloşit a început cu mult înainte de 1989, şi anume în anii `50, atunci când o „gaşcǎ de golani”
au ridicat fruntea şi au spus NU oprimǎrii.
„Cine nu-şi cunoaşte trecutul nu poate înţelege prezentul şi nu va putea să vadă viitorul”, nu-i aşa?

Bancuri cu fostul Preşedinte!!!

2009-12-12T13:37:00.000+02:00

Ştiţi ce înseamnă PSD? Preşedinte în Seara de Duminică. Ştiţi ce înseamnă PDL? Preşedinte în Dimineaţa de Luni

* Adobe Company a hotărât ca verisunile de Photoshop CS5 distribuite în România vor salva fişierele în format .pdl nu .psd ca până acum

* Ştii cum să bagi la loc un dop de şampanie? Nici eu, dar ne arată Mircea Geoană.

* Un pix - 1 leu. Un tricou - 10 lei. O excursie - 1.000 de lei. Bucuria de a vedea un PSD-ist ofticat: nepreţuită!

* Cine e în spatele lui Băsescu? Mircea Geoană.

* Conferinţa de presă la PSD. Tema: filmuleţul cu Geoană ţopăind de bucurie a fost trucat.

* Ce-au făcut românii în timpul mandatului de preşedinte al lui Geoană? Au dormit.

* Cel mai scurt banc: Geoană preşedinte!

* I: Ce-a primit Mircea Geoană de la Moş Nicolae?
R: Jocul Mircea Geoană Preşedinte”, varianta demo!

Hitler şi mogulii

2009-12-09T11:19:00.000+02:00

Eu zic sǎ continuǎm în maniera în care am început şi anume, sǎ mai râdem puţin de situaţia în care ne aflǎm sau mai pe româneşte – „Sǎ facem haz de necaz!”
Sincer nu vǎd altǎ soluţie la ceea ce se întâmplǎ, aşa cǎ nu stricǎ un zâmbet în plus!
Enjoy!!!

P.S. Uite aşa am descoperit cine este cel mai mare mogul!

Ieeee, am învins!

2009-12-08T17:53:00.000+02:00

Oricât aş vrea sǎ ocolesc politica, uite cǎ nu mǎ pot abţine. În ultimul timp toatǎ lumea râde de Geoanǎ şi de felul cum s-a bucurat în seara când exit-poll-urile îl anunţau câştigǎtor. Lipsa experienţei sau pur şi simplu exaltarea l-au determinat sǎ procedeze precum un copil de 5 anişori cǎruia îi dǎruieşti ceva dulce sau chiar a unui cǎţeluş (pânǎ la urmǎ asta este) cǎruia îi arunci bǎţul sau mingea. Dupǎ ce stǎpânii sǎi au influenţat voit rezultatul a 3 institute de sondare, „puppet-ul” PSD-ului a trǎit una dintre cele mai umilitoare şi penibile situaţii din viaţa sa.
Şi cum nu era destul, omul(cel care se vrea a fi Preşedintele României) nu are tǎria de a recunoaşte cǎ a pierdut şi mai mult de atât, nu are demintatea de se admite învins, iar dacǎ te apuci sǎ acuzi în stânga şi-n dreapta cǎ ai fost furat, credibilitatea ta atât ca politician, cât şi ca om, scade vertiginos.
Mǎ întreb eu oare, în al câtelea ceas îşi vor recunoaşte înfrangerea ştabii PSD, precum şi cei ai PNL? Când va recunoaşte politicianul cu trup şi atitudine de „gay”, Ludovic Orban, cǎ nu se mai poate face nimic şi cǎ interesul ţǎrii primeazǎ în faţa interesului personal sau al partidului? Nu aşa sunǎ fiecare discurs politic? Sau chiar e vorba de demagogie? Înclin sǎ-i dau dreptate „noului tip de curvǎ, ǎǎǎ...politician, Crin Antonescu care spunea despre Geoanǎ cǎ e un demagog!
Aşadar, în loc sǎ asistǎm la o reconciliere şi o alinare a crizei şi clasei politice, acei oameni care susţineau cǎ interestul ţǎrii e prioritar interesului personal, acum îşi cautǎ tot felul de scuze şi investigheazǎ nimicuri prelungindu-şi agonia, atât a lor cât şi a ţǎrii, implicit a noastrǎ.
Demagogia salveazǎ România, dragii noştii compatrioţi din Moldova, Muntenia şi Oltenia. Ruşine atât vouǎ cât şi celor pe care i-aţi votat!

Şi da....hai sǎ râdem puţin de canditatul vostru.....

Noul președinte - vechiul președinte

2009-12-07T12:35:00.000+02:00

Bǎsescu 50,37% - Geoanǎ 49,62%
Cu toatǎ mașinǎria de campanie a PSD-ului, cu susținerea tutoror partidelor politice, cu mass-media manipulatoare, cu aproape 50% dintre români, jucǎria comuniștilor din PSD a pierdut. Conform B.E.C. Bǎse a câștigat mulțumitǎ Transilvaniei și Diasporei. Cel puțin în strǎinǎtate diferența a fost covârșitoare, Traian Bǎsescu obținând un numǎr de 115 mii de voturi fațǎ de 30 mii obținute de contracandidatul sǎu, Mircea Geoanǎ. În orice caz cea mai mare coaliție formatǎ vreodatǎ împotriva unui om a eșuat, dupǎ ce asearǎ susțineau sus și tare cǎ în sfârșit democrația a învins. Au avut dreptate!
Reacții: varianta Vadim – alegerile au fost fraudate.
Mǎ bucur pentru cǎ nu m-am nǎscut în altǎ regiune a țǎrii decât cea ardeleanǎ, mǎ bucur pentru cǎ românii Diasporei au rǎmas pe poziție și au votat pentru Bǎsescu și împotriva PSD-ului, mǎ bucur cǎ de data aceasta am fost mai mulți, am fost mai responsabili, am devenit maturi.

Nu! Nu mai visa- asta-i țara ta!!!

2009-12-06T23:45:00.000+02:00

Pânǎ mâine vreau sa rǎmân rezervat în comentarii și pǎreri.
Totuși, dacǎ va fi ceea ce spun sondajele, și anume: Mircea Geoanǎ – 51,2% și Traian Bǎsescu - 48,8% îmi permit sǎ spun cǎ ne-am dus pe p....! Maturitatea de care trebuia sǎ dǎm dovadǎ ca popor a lipsit iar agonia ne va apǎsa „umerii” și mentalitatea în urmǎtorii 5 ani. Nu ne-am trezit și din aceastǎ cauzǎ suntem sortiți eșecului. În fond și la urma urmei, ne meritǎm soarta! Deocamdatǎ atât – mǎ repet: dacǎ sondajele sunt corecte(ceea ce mǎ îndoiesc) atunci ni se potrivește de minune noul imn neoficial al României, imn care va deveni oficial în condițiile menționate mai sus!

Amintiri!!!

2009-12-04T15:50:00.000+02:00

Lǎsând la o parte politica și tot ce ține de actualitatea zilei de azi, am primit pe mail un text cu adevǎrat emoționant în rândurile cǎruia mǎ regǎsesc. Dupǎ ce am citit aceste rânduri mintea mi-a fost invadatǎ de tot felul de amintiri frumoase din copilǎrie.
Cel mai important lucru e cǎ eu și cei din generațiile apropiate chiar am avut o copilǎrie și ne-am bucurat de fiecare clipǎ liberǎ. Un lucru e cert: noi chiar nu am avut timp sǎ ne plictisim.

Nǎscuți la începutul anilor 70-89,

Vedem acum în anul 2009 cum casa pǎrinților noștri este de 50 de ori
mai scumpǎ decât atunci când au cumpǎrat-o și realizǎm cǎ noi o sǎ
plǎtim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pași pe luna, nici despre rǎzboaie
sângeroase, dar avem culturǎ generalǎ, pentru ca asta însemna ceva o
datǎ.

Suntem ultima generație care a jucat „Ascunselea” , „Castel”, „Rațele
și vânǎtorii”, "Țarǎ, țarǎ! Vrem ostași”, „Prinselea”,”Sticluța cu
otravǎ”, „Pac Pac”, „Hoții și vardiștii”, ultimii
care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit
telefoanele cu fise, dar primii care am fǎcut petreceri video
(închiriam un video si stǎteam sǎ ne uitǎm la filme 2 zile închiși în
casǎ), primii care am vǎzut desene animate color, primii care am
renunțat la casete audio și le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazați, geci de blugi de la
turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gașcǎ.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii „Șoimi ai Patriei” și ultimii „Pioneri”.

La grǎdinițǎ am învatat poezii în românește, nu în englezǎ...

Și am cântat MULȚI ANI TRǍIASCǍ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversǎri.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin
Peaks, Dallas .. și cine zice cǎ nu s-a uitat ori minte ori nu avea
încǎ televizor.

Reclamele de pe posturile strǎine ne înnebuneau, și abia așteptam sǎ
vinǎ și la noi înghețata Magnum, sau puștile alea absolut superbe cu
apǎ. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie și ciocolata și
clasicele bidoane umplute cu apǎ de la robinet, care turnate în cap ne
provocau pneumonii. Și uite un motiv bun sǎ nu mergem la școalǎ.

Noi am ascultat și Metallica, și Ace of Base, și DJ Bobo, și Michael
Jackson , și Backstreet Boys și Take That, și încǎ nu auzisem de manele
singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu
știa pașii, dar toți dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba,
și de Queen, cât și de noile nume gen 50 Cent și Britney Spears.

Am citit „Licurici”, „Pif”, „Cireșarii”, și am bǎut Cico și Zmeuratǎ și
ni s-a pǎrut ceva extraordinar când au apǎrut primele sucuri „de la
TEC” fǎrǎ sǎ ne fie teamǎ cǎ „au prea multe
E-uri”, iar la școalǎ beam toatǎ clasa dintr-o sticlǎ de suc fǎrǎ
teamǎ de viruși.

Noi am bǎut prima Coca-Cola la sticlǎ și am descoperit internetul. Noi
nu ne dǎdeam bip-uri, ne fluieram sǎ ieșim afarǎ, noi nu aveam dolby
surround system, tǎceam toți ca sǎ auzim acțiunea filmului, nu aveam
Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o
lunǎ dupǎ ce le cumpǎram și le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia așteptam la chefuri sǎ jucǎm „Fântânița”, sau „Flori, fete sau
bǎieți”, sau „Adevǎr sau Provocare”, sau orice ne dǎdea un pretext sǎ
„pupǎm pe gurǎ” pe cine „iubeam”...

Noi suntem cei care încǎ au mai „cerut prietenia”, care încǎ roșeam la
cuvântul „sex”, care dǎdeam cu banul care sǎ intre în farmacie sǎ
cumpere prezervative, pe care apoi sǎ le umplem cu apa și sǎ le
aruncǎm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând
cǎ persoana iubitǎ va citi acolo unde scrie "De cine iți place?” cǎ ne
place de el/ea.

Este uimitor cǎ încǎ mai suntem în viațǎ, pentru cǎ noi am mers cu
bicicleta fǎrǎ cascǎ, genunchiere și cotiere, nu am avut scaune
speciale în mașini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cǎdeau
din greșeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sǎ nu fie
desfǎcute de copii, nu ne-am spǎlat pe mâini dupa ce ne-am jucat cu
toși câinii și
toate pisicile din cartier, nu am ținut cont de câte lipide și glucide
mâncam, pǎrinții noștri nu au „child proof the house”, ne-au trimis sǎ
cumpǎrǎm bere și vin de la alimentarǎ, și câte un pachet de țigǎri de
la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluție, noi am fost martorii a trei
schimbǎri de bancnote și monede, noi am râs la bancuri cu Bulǎ, noi am
fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei
care mai ținem minte emisiunea "Feriți-vǎ de mǎgǎruș".

Suntem o generație de învingǎtori, de visǎtori, de „first-timers” ...

Eveniment caritabil

2009-12-04T12:18:00.001+02:00

Sâmbǎta 5-12-2009, va avea loc la Sibiu, în club Oxygen, inaugurarea filialei Sibiu a Midnight Racers
La ora 13.00 în parcarea Cazarma 90 se vor prezenta mașinilie membrilor Midnight Racers precum și noul look al filialei iar începând cu ora 22.00 un mega party gǎzduit de club Oxygen.
În cadrul acestui eveniment va avea loc și un moment caritabil, lucru care îi va conferi o importanțǎ mǎritǎ atât persoanei în cauzǎ cât și organizatorilor. Este vorba despre studenta mureşeană Ramona Popa

care are nevoie urgentă de operaţie la coloană. Ea este studentă în anul II la Facultatea de Psihologie Lucian Blaga din Sibiu, a absolvit în anul 2008 Colegiul Naţional Alexandru Papiu Ilarian la profilul filologie – bilingv- franceză. “Mi-am ales această facultate pentru că îmi place să comunic cu oamenii şi am anumite calităţi care cred eu m-ar transforma într-un bun psiholog”, a declarat Ramona Popa. Suma necesarǎ este de 6000 Euro - Contul la care se pot face donaţii:
Banca Transilvania RO 37BTRL02701201R22032XX

E prea mic, e prea prostuț!

2009-12-03T22:55:00.000+02:00

Azi în București

Dupǎ o confruntare de 3 ore s-a observat clar cine va locui pentru urmǎtorii 5 ani la Cotroceni. Președintele în exercițiu, Traian Bǎsescu, este net superior contracandidatului sǎu, cǎțelușul lui Sorin Ovidiu Vântu, Mircea Geoanǎ.
Duminicǎ avem de ales între omul care își cunoaște legislația în vigoare, omul care cunoaște esența unei legi adoptate în timpul mandatului sǎu, omul independent și demn, omul nostru, al românilor. Traian Bǎsescu a demonstrat cǎ este stǎpân pe afirmații, cǎ are tǎria de a recunoaște cǎ nu e perfect, perfecțiune invocatǎ și asumatǎ în fiecare afirmație de cǎtre Geoanǎ și echipa sa de ipocriți.
Confruntarea de azi a lǎmurit și mințile celor indeciși și cu atât mai mult, a întǎrit convingerea românilor adevǎrați. Punctul culminant a sosit în clipa în care micul om al PSD-ului a recunoscut faptul cǎ și-a vizitat unul din șefi (Vântu) cu o noapte înainte de aceastǎ dezbatere, om cǎruia în prealabil i-a atribuit „calitatea” de malefic.
Aș îndrǎzni sǎ afirm cǎ nu încape loc de comparație între acești oameni, Bǎsescu fiind omul matur, profesorul iar Geoanǎ –elevul, copilul lui Iliescu care a venit cu lecția neînvǎțatǎ și a fost notat ca atare.
Duminicǎ va fi o zi fericitǎ, o zi în care reforma contra clasei politice corupte va continua.

Duminicǎ la Cotroceni

Azi în Timișoara!

2009-12-02T16:28:00.000+02:00

Mâine în toatǎ țara

Sunt dezamǎgit, nervos și fǎrǎ speranțǎ. Așa am ajuns, eu, un tânǎr de 23 de ani, în România secolului XXI. La fel era și tânǎrul de acum 20 de ani, nervos, dezamǎgit dar ceva fǎcea diferența, el era încrezǎtor, în inima lui regǎseai speranța unui viitor mai bun, un viitor mai bun care nu avea sǎ vinǎ niciodatǎ, un viitor compromis din clipa în care „eroul națiunii” s-a legat de scaunul puterii și nu i-a mai dat drumul. „Erou” pǎrtaș la multe morți nevinovate, la privatizǎri frauduloase, la declinul cultural și educațional al țǎrii care i-a acordat încredere, la manipularea în masǎ a milioane și milioane de compatrioți.
Sunt încremenit de mirare și dispreț deoarece dupǎ atâția ani va trebui sǎ plecǎm iarași capul și sǎ acceptǎm înfrângerea și umilința pe care ne-o oferǎ frații noștri olteni și moldoveni, votând și susținând fǎrǎ încetare vechiul regim.
Iatǎ ce voteazǎ zonele praf ale țǎrii, zone îmbibate cu oameni neșcoliți, leneși și bineînțeles, oameni cǎrora le lipsesc noțiunile de demnitate și bun simț.

Sper din tot sufletul cǎ duminicǎ va ieși la vot românul responsabil și cinstit. Am speranța cǎ noi ardelenii, bǎnǎțenii, bucureștenii și dobrogenii vom face diferența și nu vom accepta iarǎși ca niște oameni fǎrǎ școalǎ și cu un IQ deloc impresionant sǎ facǎ diferența.

și totuși îi voteazǎ!:(

P.S. De aici mândria cǎ sunt ardelean!

De Ziua Naționalǎ

2009-12-01T18:10:00.000+02:00

Se întâmplǎ de ziua naționalǎ

Alianța Partidului Socialist Liberal – așa sunǎ mai nou cea mai nouǎ alianțǎ imposibilǎ din istoria recentǎ a României. Așa s-a nǎscut și noul tip de politician – Crin Antonescu – modelul de moralitate pentru politicienii români. Toatǎ lumea vorbește de moralitate, bun simț, eticǎ și atunci când definesc acești termeni aratǎ cu degetul înspre Crin Antonescu și Mircea Geoanǎ. Mǎ întreb din nou, oare liberalii autentici, liberalii adevǎrați cum au privit acestǎ curvǎsǎrie? Vor asculta de sfatul unui singur om sau principiul va prima în fața interesului? Înclin sǎ cred cǎ liberalii vor rǎmâne liberali și se vor lega de partidul cu coloanǎ vertebralǎ unde ideologia și doctrina partidului sunt bǎtute-n cuie. Din pǎcate partidele românești sunt construite dupǎ chipul și asemǎnarea celor mai influenți membri iar doctrina și ideologia sunt folosite ca paravan în fața intereselor. Un exemplu mai grǎitor decât cel recent nu cred cǎ aș putea gǎsi și nici nu mǎ încumet sǎ dau altul. Filosoful francez Etienne Bonnot de Condillac a spus cǎ „Servitutea este mormântul națiunilor”, citat din care reiese foarte corect cele menționate mai sus.

Azi aceste rebuturi politice în frunte cu neamțul „cinstit” au semnat „Parteneriatul pentru Timișoara”, act prin care PNȚCD trece de partea comuniștilor. Prin acest gest, prin aceastǎ acțiune ipocritǎ au mai dat dovadǎ de încǎ un lucru extrem de josnic, o denigrare a deminitații și respectului pe care au obligația sǎ-l poarte, mai ales Antonescu și primarul Timișoarei, Ghe. Ciuhandu, fațǎ de marele Corneliu Coposu. Astǎzi, acești „mari oameni” care doresc sǎ ne conducǎ destinele pe urmǎtorii 5 ani, au folosit numele lui Corneliu Coposu pe post de agent electoral: „Președintele PNTCD a invocat moștenirea lui Corneliu Coposu pentru a justifica reconcilierea cu PSD și i-a îndemnat pe susținǎtorii și simpatizanții partidului sǎ voteze în turul al doilea al alegerilor prezidențiale cu Mircea Geoanǎ”.
Cei care în turul doi vor vota cu Mircea Geoanǎ vor accepta sǎ fie umiliți, vor accepta declinul cultural și economic al României, vor accepta ca demnitatea sǎ le fie înlǎturatǎ. De fapt dacǎ mǎ gândesc mai bine, un votant Mircea Geoanǎ, habar nu are ce înseamnǎ demnitate și mai ales respect pentru acei oameni care au luptat pentru ca el sǎ-și exercite unul dintre principiile de bazǎ ale democrației și anume „dreptul la vot și opinie!”. Un votant Geoanǎ e acel român nostalgic dupǎ vechiul regim, e acel om cǎruia nu-i pasǎ de adevǎratele tradiții și valori ale poporului român, e omul care nu-și cunoaște istoria și valorile naționale, e omul 0(zero) al țǎrii în care trǎiește și în care a trǎit.
Fiind un român care își cunoaște istoria îmi rezerv dreptul de-a le spune tuturor celor descriși mai sus: Rușine! Rușine! Rușine! iar timișorenilor care au ieșit astǎzi în stradǎ sǎ conteste aceastǎ josnicie: Jos Pǎlǎria! Respect Timișoara- leagǎnul libertǎții!

și totuși îi votați!

Deșteaptǎ-te române!!!

2009-12-01T11:55:00.000+02:00

1 Decembrie – Ziua Naționalǎ a României, ziua în care dorințele și devotamentul românilor de odinioarǎ au fost îndeplinite. Patriotismul, deminitatea și virtutea au înfǎptuit ceea ce românii își doreau dintodeauna – libertate și unitate, lucruri de care am fost privați în toatǎ istoria noastrǎ de pânǎ atunci. De aceea, noi românii sec. XXI avem obligația moralǎ de a respecta și a duce mai departe calitǎțile care ne definesc în fond, ca români.
La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România.

Astǎzi este o zi specialǎ, atât pentru români, dar și pentru fǎgǎrǎșeni, zi în care simbolul legendar al Fǎgǎrașului are șansa de a renaște, de a deveni cu adevǎrat simbolul etern al acestor ținuturi. Avem puterea deciziei în mâinile noastre, avem puterea de a nu lǎsa cetatea sǎ devinǎ o ruinǎ. Dacǎ ne definesc calitǎți ca responsabilitatea, generozitatea și demintatea, atunci da, cetatea și sufletul nostru au o șansǎ, șansa de a deveni mǎrețe.

Atât istoria cât și oamenii acestor locuri au demonstrat de-a lungul timpului cǎ a lupta pentru valori ca LIBERTATE și UNITATE înseamnǎ a-ți sacrifica absolut tot: familie, avere cât și propria persoanǎ, iar ceea ce urmeazǎ constǎ în a duce mai departe aceastǎ tradiție, tradiția demnitǎții umane, unde cuvinte ca trǎdare și infamie nu se regǎsesc în comportamentul unui sistem social.

P.S. La Mulți Ani români de pretutindeni!!!
La Mulți Ani frate!

Bǎse vs "Copiii PSD"

2009-11-28T10:43:00.000+02:00

România alegerilor prezidențiale 2009: cum era de așteptat și poate inevitabil asistǎm la o campanie murdarǎ presǎratǎ cu cele mai murdare mijloace de-a denigra imaginea unui candidat. Pentru a înlǎtura „rǎul absolut” de la putere, cel care nu mai servește interesele mogulilor, se recurge la cele mai mizere modalitǎți de a influența electoratul în a vota „cea mai bunǎ soluție". Am ajuns inevitabil la șantaj, la lovituri sub centurǎ și cel mai grav, la a uita ce este mai important pentru aceastǎ țǎrișoarǎ din Europa Centralǎ care „din fericire” ne oferǎ cel mai mare potențial de a deveni un important factor de decizie atât pe scena europeanǎ cât și pe cea mondialǎ.
De 3 zile, pe orice canal de televiziune ne-am uita, se ruleazǎ un filmuleț în care Președintele Bǎsescu pur și simplu lovește un copil. Trusturile importante de presǎ difuzeazǎ aceste imagini neîntrerupt, analizeazǎ orice mișcare, orice ar putea schimba dorința alegǎtorului. Adolf Hitler spunea: „Spune o minciunǎ suficient de tare și suficient de mult și lumea o va crede” afirmație care se dorește a fi aplicatǎ în cazul de fațǎ. Mǎ întreb eu oare, nu cumva, dacǎ aceste imagini sunt autentice, candidatul PSD din 2004, Adrian Nǎstase, venea cu acestǎ probǎ la momentul respectiv? De ce numai dupǎ 5 ani? Oricum am privi lucrurile, e ceva putred la mijloc și tocmai de aceea nu-mi permit sǎ comentez prea mult pe acest aspect.
E trist, e revoltǎtor faptul cǎ România începutului de sec XXI nu-ți oferǎ alternativa mass media, nu-ți oferǎ obiectivitatea jurnalisticǎ care pânǎ la urmǎ definește noțiunea de jurnalist. Asistǎm la acest aspect: PD-L și Traian Bǎsescu vs. PSD+pc+pnl+udmr+ Presa. Vom vedea cine va avea de câștigat. În niciun caz noi oamenii, nu!

Azi mai vin cu o pǎrere, ceea ce mǎ face sǎ fiu de neclintit din fața simpatiei fațǎ de dreapta, în spețǎ fațǎ de președintele Bǎsescu. Eu unul mi-am creat ca modele de moralitate oameni ca Patapievici sau Cǎrtǎrescu, oameni net superirori rebuturilor jurnalistice din ziua de azi.
Aștept comentarii numai dupǎ ce versiunile celor doi au fost citite.
versiunea lui Mircea Cǎrtǎrescu

Operǎm România!!!

2009-11-26T18:09:00.000+02:00

Turul II – Bǎsescu vs Geoanǎ. Am impresia cǎ asistǎm la un deja vu și anume – anul 2004 turul II – Bǎsescu vs Nǎstase. Mǎ întreb care e diferența? Ce mǎ determinǎ sǎ votez de data aceasta cu stânga, în spețǎ cu Geoanǎ și nu cu Bǎsescu? Pǎi nimic niciodatǎ nu mǎ va determina sǎ aleg stânga în defavoarea dreptei, sǎ-l realeg pe Iliescu și echipa lui de tuciuri și ștabi în defavoarea lui Bǎsescu. Urlǎ toatǎ lumea acum cǎ Bǎsescu e rǎul absolut pentru România, cǎ dacǎ va fi reales se va alege praful de țara asta, cǎ este un președinte cu tendințe dictatoriale. Niște aberații dupǎ pǎrera mea, aberații susținute aproximativ de toate trusuturile de presǎ, în frunte cu Antena 3 și Marele Muc Mircea Badea, omul care știe tot, criticǎ tot și culmea, e chiar un idiot! Ce mǎ supǎrǎ tot mai mult e cǎ lumea a uitat: a uitat cum Iliescu a luat țara de la zero și a adus-o în stadiul care e acum, a uitat mineriadele când același boșorog Ion Iliescu a adus minerii în București sǎ reinstaureze ordinea dar în schimb au creat haos prin crimǎ și violențǎ, plus câte și mai câte. E trist cǎ dupǎ 12 ani de conducere socialistǎ România încǎ alege PSD și candidații sǎi. România e oarbǎ? Nu-l vede pe Iliescu, pe Hrebenciuc, pe incultul și „țiganul” de Vanghelie, pe „playboy-ul” de Mazǎre iar în schimb îl vede pe Bǎsescu ca fiind rǎul absolut, țapul ispǎșitor pentru tot ce merge aiurea, bețivul incurabil ,etc. Și aici nu o sǎ bag toatǎ România în aceeași oalǎ ci doar Țara Româneascǎ și Moldova. Dintodeauna Ardealul a știut ce sǎ aleagǎ,

s-a vǎzut și acum cǎ mult peste 50% din electorat a ieșit și a votat dreapta, fie Bǎsescu fie Antonescu. Din pǎcate Antonescu este o curvǎ și a dat mâna cu Iliescu, fapt care demonstreazǎ încǎ un lucru și îmi întǎrește convingerea cǎ numai și numai Bǎsescu le va bloca interesele acestor târfe ale politicii românești.
Și mai sunt și ungurii cu U.D.M.R –ul, cei care de fiecare datǎ, în orice situație cautǎ cea mai bunǎ variantǎ de a-și apǎra interesele și cum aici se regǎsesc interesele tuturor sub acoperirea Johannis, hop și ei, poate așa Ținutul Secuiesc va trece în mâinile lor.
Dacǎ eu nu am fost convingǎtor și cu siguranțǎ nu am fost atunci vǎ invit sǎ citiți și versiunea lui H.R. Patapievici

Zece motive, pentru care aș vrea sǎ câștige Bǎsescu ! 1) Sǎ-i vǎd figura lui Felix Motanul, Vântu și Patriciu 2)..a lui G .Vrânceanu Firea, Ciutacu, Stan, Gâdea și M.Badea 3)...a lui I.Iliescu, Hrebenciuc, Nǎstase, Ponta și Vanghelie 4)..a lui C. Nistorescu, S. Roșca Stǎnescu si B.Chiriac 5)..a lui M.Dinescu 6)..a lui C.Dragotescu, Ursu și R.Dumitrescu 7)..a Noricǎi Nicolai și C.Antonescu 8)..a lui M.Ciuvicǎ și C.Gușe 9)..a lui C.V.Tudor și G.Becali ...și al 10-lea.., sa vǎd bucuria românilor adevǎrați...!

Circus Pezidențialus (II)

2009-11-22T21:42:00.000+02:00

"Trǎim în România și asta ne ocupǎ tot timpul", "Mințim în România și iarǎși ne ocupǎ tot timpul", mergem la vot duminicǎ și ne ocupǎ tot timpul dar înainte de toate, mergem în Intim (Biroul Electoral Central) și ne expunem pǎrerile în combinație cu câteva beri și un norișor semnificativ de fum. Și începem marea dezbatere, dezbatere care va genera un soi de discuție jignitoare, penibilǎ chiar.

Ca sǎ vezi, fiecare îngrǎdim în mintea noastrǎ o adevǎratǎ capodoperǎ a politicii. Suntem cei mai buni și cei mai temuți analiști politici. Nu acceptǎm ideile celuilalt, de multe ori nici pe ale noastre. Și rând pe rând subiecte ca: Dosarul Flota, Mircea Bǎsescu, Traian Bǎsescu, Mircea Badea, Vadim Tudor și Becali sunt dezbǎtute în așa fel încât sǎ nu fi uitat nimic. Alte subiecte: manele, țigani, prostituție, droguri. Urmeazǎ concluziile: fețe supǎrate și nervoase dar cu aceleași concepții și idei. Iatǎ o clasificare a alegǎtorului din anturajul meu.

Tipuri de alegǎtori:
1. Alegǎtorul dezamǎgit cǎ nu trǎiește bine dar vrea sǎ trǎiascǎ și mai puțin bine – susținǎtor PRM și al lui Vadim – JOS MAFIA, SUS PATRIA!
2. Alegǎtorul care copiazǎ și nu gândește singur deoarece provine dintr-un mediu irascibil și manelistic – tot susținǎtor PRM și Vadim – e și genul de alegǎtor care în ziua alegerilor face campanie pe telefonul mobil prin SMS. – Votați Vadim.

3. Alegǎtorul foarte simplu- cel al cǎrui model de moralitate și bun simț este Gigi Becali – e genul de alegǎtor care nu se ceartǎ, nu comenteazǎ pânǎ când: Halba e folositǎ ca armǎ.

4. Alegǎtorul intelectual – azi votez cu Cernea, mâine tot cu el, și tot așa pânǎ în ziua alegerilor când surpriza: voteazǎ opțiunea 4 și anume Traian Bǎsescu. – genul de alegǎtor care își susține cu tǎrie și convingere punctul de vedere, oricare ar fi el, și cel de azi și cel de mâine.

5. Alegǎtorul intelectual și care își dorește o schimbare radicalǎ – o Românie verde, nonconformistǎ unde libertatea religioasǎ și de orientare sexualǎ sunt principalele prioritǎți – PARTIDUL VERDE și Remus Cernea. E și genul pașnic care chiar crede cǎ un om cu principii poate sǎ ajungǎ președinte și care în turul 2 tot pe Traian Bǎsescu o sǎ-l voteze.

6. Alegǎtorul puturos – mǎ duc la vot, votez cu Cernea sau cu Crin dar pânǎ la urmǎ nu mai merg – mi-e somn, n-am dormit deloc, mai am de mixat și o piesǎ și în plus doar am zis cǎ nu mai vreau sǎ ies din casǎ; și vrea sǎ trǎiascǎ bine, foarte bine, extraordinar de bine! E și genul care criticǎ (constructiv spune el) și are gusturi bune, un snob în devenire.

Acest articol e un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Rezultate parțiale

2009-11-22T21:31:00.001+02:00

Rezultatele sondaje INSOMAR: 1. Traian Bǎsescu – 32,8%
2. Mircea Geoanǎ – 31,7%
3. Crin Antonescu – 21,8%
4. Corneliu Vadim Tudor – 4%
5.Kelemen Hunor – 3,6%
6. Sorin Oprescu – 3,5%
7. Gigi Becali – 1,7%
Restul candidațiilor au obținut un scor sub 0.5% fiecare.

Referendum validat: - Reducerea numǎrului de parlamentari la maximum 300 - 85,4%
- Parlament Unicameral – 76,5%

Prezențǎ la vot pânǎ la ora 19:00 - 49,97% la Prezidențiale
-46,84% - la Referendum

Dupǎ aflarea acestor rezultate preliminare candidatul Crin Antonescu apǎrut în fața românilor cu un discurs a la Vadim, rezultatele au fost fraudate, cǎ este mâna lui Voiculescu și Vântu în complictitate cu Traian Bǎsescu – un discurs dezamǎgitor, neliberal. Pǎcat, ieșea din cursǎ cu capul sus.

Circus Pezidențialus

2009-11-19T16:35:00.000+02:00

Un mare circ, un mare tǎmbǎlǎu, un mare rahat. Da bineînțeles, vorbesc despre sistemul politic românesc care a îngradit cele mai emblematice figuri cu care și un circ profesionist ar fi invidios. Jongleria lor principalǎ e minciuna și manipularea, dar și ipocrizia. În România dacǎ nu ești ipocrit atunci nu ai ce cǎuta în politicǎ, iar dacǎ chiar încerci sǎ faci ceva pentru omul de rând ești oprit, chiar destituit. Asistǎm la astfel de cazuri zilnic, oameni competenți fiind înlocuiți cu progenituri simpatizante ale partidului care e la putere. În România nu trebuie sǎ fi un bun profesionist, un bun tehnocrat, nu trebuie sǎ ai bun simț sau sǎ-ți respecți aproapele. În fond și la urma urmei de ce sǎ fim responsabili și sǎ luptǎm pentru principiile noastre dacǎ tot așa banul nu se lipește de noi? Interesul e scopul suprem, banul fiind satisfacția. Și uite unde am ajuns: „trǎim în cea mai prosperǎ țarǎ din Uniunea Europeanǎ, țarǎ care a ocolit criza financiarǎ, PIB-ul nostru depǎșindu-l chiar și pe cel al Japoniei, avem autostrǎzi și investiții, avem politicieni competenți și de corupție nici nu poate fi vorba!” Ce poate fi mai utopic decât ceea ce am descris în ultimele rânduri?

Și nu uitați: Interesul nostru e mai presus decât cel al liderilor politici sau decât cel al partidelor! Toți spun asta: Geoanǎ, Bǎsescu, Antonescu, Oprescu, Vadim, Becali, etc etc etc etc etc.

2009-11-18T13:02:00.000+02:00

Ideile bune sunt pentru produse de calitate. Mai rar vezi niște reclame cu adevǎrat bune pentru produse modeste. Iatǎ douǎ idei excelente, presǎrate cu multǎ comedie. De fapt cam acesta ar fi ingredientul principal pentru a vinde, a face din ceva serios, ceva amuzant.
Enjoy!!!

Nivelul erecției din România

2009-11-15T11:23:00.001+02:00

„Nivelul erecției din România este foarte scǎzut și neîngaduit de la Dumnezeu.”

E foarte vechi filmulețul dar meritǎ. Stau totuși sǎ mǎ întreb, oare s-a schimbat ceva de atunci? Sunt 3 variante: ori suntem la fel, ori mai proști, ori ne-am revenit. Mi-e greu sǎ aleg dar cu tot riscul, aș alege a doua variantǎ. Dar, în fine! :))

Enjoy!

Remus Cernea

2009-11-14T11:33:00.000+02:00

De ce Remus Cernea? De ce o sǎ susțin cu cea mai mare încredere acest tip de om? Atâta timp cât deminitatea și bunul simț se regǎsesc în comportamentul unui om atunci el meritǎ votul și susținerea noastrǎ. Mai multe chiar nu sunt de zis, cu toții știm și suntem conștienți de ceilalți candidați, de ceea ce reprezintǎ și mai presus de tot, de ceea ce fac.

România - alegeri, circ și comunism

2009-11-12T15:32:00.000+02:00

România comunistǎ? Potrivit ultimului sondaj de opinie cam acesta ar fi rǎspunsul. În semn de solidaritate, dupǎ 20 de ani de „democrație” românii își doresc cu înverșunare vechiul regim bolșevic al lui Iliescu!

Iatǎ cifrele:

Cu cine veţi vota la alegerile prezidenţiale din toamnă?

Mircea Geoană (PSD+pc) 30%
Traian Băsescu (PDL) 29%
Crin Antonescu (PNL) 20%
Sorin Oprescu (independent) 7%
Corneliu Vadim Tudor (PRM) 7%
Kelemen Hunor (UDMR) 4%
George Becali (PNG) 3%
Altul 1%

Cu cine aţi vota în turul 2 dintre următorii candidaţi?

Mircea Geoană 54%
Traian Băsescu 46%

Cu cine aţi vota în turul 2 dintre următorii candidaţi?

Crin Antonescu 53%
Traian Băsescu 47%

Cu cine aţi vota în turul 2 dintre următorii candidaţi?

Sorin Oprescu 52%
Traian Băsescu 48%

Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri generale cu ce partid aţi vota?

PSD+pc 33%
PD-L 32%
PNL 20%
PRM 7%
UDMR 6%
PNG 2%
Alt partid 1%

Sondajul(Insomar) a fost făcut în perioada 15-18 octombrie pe un eşantion de 1200 de persoane cu vârste de 18 ani şi peste şi are o marjă de eroare de plus minus 3 la sută.

Sincer, nu cred o iotǎ din ceea ce reiese aici! Și nici nu vreau sǎ cred! Nu are cum sǎ fim chiar atât de naivi, chiar proști aș îndrǎzni sǎ spun! Ceea ce mǎ supǎrǎ cel mai tare e cǎ celorlalalți candidați nu li se dǎ șansa nici mǎcar sǎ aparǎ pe chestionar. Alt lucru care mǎ scoate din sǎrite e mentalitatea cu care se duce românul la vot. Un mic exemplu: „Nu mǎ duc sǎ-l votez pe Remus Cernea cǎ oricum nu are nicio șansǎ.” NORMAL cǎ nu are, dacǎ acesta e modul nostru de gândire. Încǎ o datǎ, chiar mǎ rog, HAIDEȚI sǎ-i dǎm o șansǎ acestui om. Nu vreau sǎ fac campanie, nu sunt nici mǎcar membrului vreunui partid, cu atât mai mult membru al PARTIDULUI VERDE, dar pur și simplu așa cred și așa simt cǎ omul acesta e altceva, e diferit fǎțǎ de mizeriile pe care le privim în fiecare zi!

Remus Cernea PREȘEDINTE!!! \m/

Gheorghe DINICǍ

2009-11-10T14:23:00.001+02:00

Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje...
Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala.
Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea.
Gheorghe DINICǍ

România a mai rǎmas fǎrǎ o valoare! Maestru Gheorghe Dinicǎ a încetat din viațǎ, la vârsta de 75 de ani, în urma unui stop cardiac. Actorul a fost operat aseară de colecist, iar, în urma intervenţiei starea i s-a agravat.
Încet încet, valorile inestimabile ale României dispar lǎsând în urmǎ regrete dar și capodopere și comori neprețuite! A fost un MARE OM, un MARE ACTOR și așa va rǎmâne în aminitirea fiecǎrui român!

"E foarte greu să mai fim ce am fost, fără el", a adăugat Albulescu. "Eu nu consider că Gheorghe Dinică a murit. El nu a murit, atâta timp cât există în inimile spectatorilor săi."
Mircea Albulescu

ADIO dar rǎmâi cu noi!

Hei voi neatenți la soarta noastrǎ!

2009-11-09T13:07:00.000+02:00

Heeei voi ce ne credeți pui de drac!!!

Vinovații fǎrǎ vinǎ” cred cǎ sunt politicienii! În fond și la urma urmei ce vinǎ poartǎ ei cǎ sunt la conducerea țǎrii? Nu s-au instalat singuri acolo. Și în plus de ce sǎ ne respecte și sǎ ne reprezinte nouǎ interesele când ei au o mulțime? Sunt curios oare când o sǎ ne linișteascǎ apele în politica noastrǎ. Cred cǎ numai dupǎ alegeri, când don` Bǎsescu o sǎ mai obținǎ 5 ani la Palat! Atunci sǎ vezi! Antonescu probabil va vrea o alianțǎ cu PD-L –ul, Geoanǎ va fi înlocuit de la șefia partidului, Nea Nelu va pune pe cineva mai competent, iar Mircea Badea și trustul lui Felix probabil cǎ vor da faliment pentru cǎ imposibil sǎ-l mai critici pe Bǎsescu încǎ 5 ani, nu de alta, da omul se mai plictisește.

Și tot respectul pentru regretatul Maestru Pitiș! Din pǎcate versurile acestei piese încǎ sunt actuale. Cum ziceam și în articolele precedente, tiparul comunist a rǎmas implementat în mințiile poporului și greu o sǎ mai iasǎ. Pânǎ atunci va trebui sǎ ne obișnuim cu ideea cǎ e mai ușor sǎ critici omul dupǎ lungimea pǎrului, cercelul din nas sau ureche, tatuajul de pe mânǎ sau dupǎ vestimentație, decât sǎ ai rǎbdarea sǎ-l asculți 1 minut și sǎ-ți dai seama ce valoare poate reprezenta el pentru țarǎ și chiar și pentru TINE!
Tot respectul pentru cei care au luptat contra sistemului, fie ei artiști, oameni politici sau simpli oameni cu demnitate și principii(partizanii)! Ce-ar fi sǎ urmǎm exemplul lor? Vǎ dați seama unde am fi fost acum? Dar (pentu cǎ întodeauna trebuie sǎ existe un „dar”) noi nici nu știm cine au fost cei care au luptat pentru ca noi acum sǎ simțim o pǎrticicǎ din gustul democrației și al libertǎții.

Pentru "pǎsǎri!!!"

2009-11-07T14:27:00.000+02:00

Dedicație specialǎ pentru cei care vor ajunge 50% +1 în Rromânia! Valoareeeeea meaaaaaaa, valoareaaaaaaa meaaaaaaa!!! Dar atâta timp cât suntem încǎ majoritari, ne permitem sǎ râdem de voi!

Talent!!!

2009-11-06T12:30:00.000+02:00

Incredibil!!! Sunt doar niște copii și reușesc prin aceastǎ reprezentație sǎ te uimeascǎ! Zâmbetul și poate o lacrimǎ de fericire sunt primele semne care își fac apariția atunci când cei mici reușesc sǎ uimeascǎ prin talentul de care dau dovadǎ. Ce-și poate dori mai mult un pǎrinte de la copilul lui?
Enjoy!!!

Respect!!!

2009-11-05T13:19:00.000+02:00

Deși au trecut 4 zile de la Ziua Morților mǎ gândesc cǎ niciodatǎ nu e prea târziu sǎ aduci un omagiu unei persoane dragi trecute în neființǎ. În primul rând omagiul meu se adreseazǎ unuia dintre cei mai mari români și anume „Eroul român” care și-a dat viața pe front, a luptat cu înverșunare pentru anumite valori ca libertatea și dreptatea, a luptat pentru idealul de a trǎi într-o țarǎ independentǎ și prosperǎ. Moștenirea lǎsatǎ de „el” trebuie tratatǎ ca atare, cu mândrie, cu patriotism și cu responsabilitate. Datoria noastrǎ de români (cei care am mai rǎmas) este sǎ nu fi lǎsat cel mai mare român sǎ fi luptat în van. Vreau în continuare sǎ fiu mândru cǎ sunt român, mândrie pe care o simt doar atunci când plec capul în fața istoriei acestui popor, în fața valorilor care încǎ își mai fac simțitǎ prezența în puținii români cu demnitate. Fǎrǎ a face reclamǎ „fostului petrol românesc”, singura noastrǎ salvare și ieșire din acest penibil și ridicol în care ne aflǎm este cǎ: „România va crește doar prin bun simț și responsabilitate!”

În al II-lea rând, omagiul meu se adreseazǎ unei persoane foarte dragi mie, un adevǎrat model de înțelepciune și altruism!

Îmi cer scuze!!

2009-11-02T19:11:00.000+02:00

Pentru cǎ sunt român în România mileniului III

Sǎ fie clar pentru toatǎ lumea: nu trebuie sǎ luǎm lucrurile "ad literam", sǎ ne simțim ofensați atunci când folosesc termeni mai duri, „retardat” în textul precedent fiind o metaforǎ! Mǎ refer la „retard” d.p.d.v. informațional, educațional, al bunului simț și al decenței. Cu cea mai mare pǎrere de rǎu spun asta, dar acesta este crudul adevǎr, populația Romaniei se confruntǎ cu cea mai mare decǎdere educaționalǎ din istorie. Vǎ dau și un exemplu puțin ciudat: Anii `90 – segmentul populației naționaliste și „extremiste” îl avea ca model și mentor pe Corneliu Vadim Tudor, un om foarte cult dupǎ cum bine știm. Anii noului mileniu – asistǎm la un fel de „migrație” a acestui segment de populație, trecând de la modelul Corneliu Vadim Tudor la modelul Gigi Becali, un model infect în care valorile creștine și tradiționale sunt târâte prin noroi de aceastǎ „cioarǎ albanezǎ!” (oare câți se mai simt ofensați cǎ folosesc și termenul acesta?) Mai mult de atât, l-am trimis și în Parlamentul European sǎ ne reprezinte! Noi românii, nu altcineva l-a votat. Și acum vǎ întreb iarǎși, plin de umilințǎ, ce fel de popor suntem acum? Mai vreți exemple? În România zilei de azi oamenii valoroși nici mǎcar nu sunt recunoscuți de generațiile tinere, manelele și cei care le „urlǎ” ocupând primul loc peste tot! Profesorii ajung sǎ fie bǎtuți de elevi, mass media ne invadeazǎ cu tot felul de porcǎrii, emisiuni ca Un show pǎcǎtos, Acces Direct, Dan Diaconescu Direct au rating-uri record!

O altǎ întrebare: La ce capitol suntem cei mai buni din lume sau din Europa la ora actualǎ?

Romanian people sucks!!!

2009-10-31T03:02:00.000+02:00

O micǎ indignare? Dacǎ nici acum, cei care îmi vizitați blog-ul nu comentați atunci mai bine nu intrați, pentru ce sǎ faceți asta dacǎ nici mǎcǎr nu vǎ duce capul sǎ vǎ dați cu pǎrerea? Sunteți retardați? Înseamnǎ cǎ am descris bine în articol, mai mult de jumǎtate din populația acestei „superbe” țǎri sunt reduși! Duceți-vǎ fraților la vot și votați-i tot pe aia demni de mintea și „demintatea voastrǎ!”Așa conducǎtor, așa alegǎtor! Și acum altǎ întrebare? Ce-ar fi fost dacǎ MAESTRUL CARAGIALE
ar fi trǎit în zilele noastre? Vǎ duce capul sǎ rǎspundeți la o asemenea întrebare?

Eu cu cine votez?

2009-10-30T12:32:00.000+02:00

Chiar, eu cu cine naiba votez? Sǎ fie Bǎsescu, Geoanǎ, Antonescu, Oprescu? Doar ei candideazǎ? Și de ce sǎ aleg din aceeași oameni care ne conduc de 20 ani și n-au fǎcut nimic? De ce sǎ-i aleg tot pe ǎștia? Am acest drept care reprezintǎ unul dintre principiile democrației și îmi este greu sǎ-l folosesc, nu știu cum! Așa am ajuns dupǎ 20 de ani de democrație, sǎ-mi fie greu sǎ votez. Țin minte și acum cu ce entuziasm și bucurie m-am dus sǎ votez la alegerile din 2004. Emoția cu care am pus ștampila de vot m-a fǎcut sǎ sper cǎ țǎrișoara asta se va schimba și cǎ politicienilor o sǎ le pese de cetǎțeni. Uite cǎ m-am înșelat și o sǎ ajung iarași în cabina de vot, de data asta lipsit total de speranțǎ și entuziasm, și nu o sǎ știu cu cine sǎ votez. Nu pot sǎ aleg aceeași oameni care ne zic : „Sǎ trǎiți bine!” și nu e deloc așa, ar însemna cǎ sunt prost. Din pǎcate jumǎtate din populația țǎrii noastre este. FAVORIȚII pentru mult râvnitul fotoliu de la Cotroceni sunt aceeași oameni pe care-i doare-n cur de noi! Bǎi poporule român, Gândește puțin, Reflecteazǎ, cum dracu sǎ-i votǎm tot pe ǎștia?

Lista candidaților e compusǎ din 12 nume:
1. Traian Bǎsescu – suștinut de PD-L.
2. Mircea Geoanǎ – PSD+pc
3. Crin Antonescu – PNL
4. Sorin Oprescu – independent
5. Gigiiiiiiii Becaliiiiii – PNG-CD.
6. Kelemen Hunor – UDMR
7. Corneliuuuuuuuu Vadim Tudor – PRM
8. Potîrcǎ Constantin Ninel – independent
9. Rotaru Constantin – PAS (Partidul Alianța Socialistǎ)
10. Iane Ovidiu Cristian – PER (Partidul Ecologist Român)
11. Manole Gheorghe Eduard – independent
12. Remus Cernea – PVE (Partidul Verde)

Dupǎ ce am studiat puțin lista am luat o hotǎrâre: mǎ duc la vot și-l votez pe Remus Cernea( despre el clik aici ). De ce? Pǎi e tânǎr, nonconformist, face parte dintr-un partid care se bucurǎ de prestigiu în țǎrile civilizate ale Europei Occidentale și cel mai important, iese din tiparul acela comunist care înca a rǎmas implementat în mintea fiecǎrui român. Mulți o sǎ zicǎ: cum sǎ-l votez eu pe ǎsta, nu vezi cum se îmbracǎ și ce plete are? și mai vrea sǎ legalizeze prostituția și drogurile ușoare! Doamne asta-i blasfemie! Las cǎ-l votez pe Geoanǎ cǎ e comunist și uite ce frumos se îmbracǎ!

Așa cǎ haideți, barem noi tinerii, sǎ-i dǎm o șansǎ acestui om, sǎ ne reprezinte demnitatea și bunul simț, nu minciuna și ipocrizia. Și in plus, vreau sǎ merg la vot și în turul 2, dar sǎ am pe cine vota!

Good muzic

2009-10-27T11:08:00.000+02:00

Ca sǎ rǎmân tot în sfera muzicii, a muzicii bune bineînțeles, nu se putea ca pe propriul meu blog sǎ nu postez douǎ din piesele mele preferate. Este vorba de piesa mea de suflet: Dream Theater – Space Dye Vest

și vesela și antrenanta piesa semnatǎ Daft Punk – „Harder, Better, Faster, Stronger! Nu mai vorbesc de video-ul de prezentare a piesei, un home made de excepție care impresioneazǎ de-a dreptul! Dar ce nu faci din pasiune pentru muzicǎ? Tot respectul pentru acei oameni care au fǎcut o adevǎratǎ pasiune din muzicǎ, fie cǎ o compun fie cǎ o colecționeazǎ!
Enjoy!!!

C.B.U. MJ

2009-10-25T13:29:00.000+02:00

De data asta și mai fain! Uite de ce iubesc Sibiul cel mai mult! Și uite de ce regret cǎ am mai pierdut un astfel de eveniment!

Tehnologie Toyota

2009-10-20T16:29:00.000+03:00

Cum explicați faptul cǎ Toyota este lider mondial al pieței auto? – întrebarea celei de-a doua probe a concursului SuperBlog 2009 organizat de PCNews.

Când auzim Toyota automat ne gândim la tehnologie, eleganțǎ, simplitate și spirit inovator, într-un cuvânt Japonia. Sunt cel mai de necontestat exemplu de popor impecabil, cu o disciplinǎ și demnitate ieșite din comun. Ocupǎ cele mai fruntașe locuri de pe întreg mapamondul, din toate domeniile, în special cel economic și tehnologic. Istoria lor ne dovedește faptul cǎ au reușit dintodeuna sǎ se ridice chiar și din cele mai grele încercǎri. Cel mai elocvent exemplu este cel al atacului nuclear de la Hiroshima și Nagasaki.

În zilele noastre ne mândrim atunci când deținem un obiect „made in Japan”: Sony, Panasonic, Toshiba, Honda, Canon, Nintendo, Suzuki, Nikon, Yamaha, Casio și lista poate continua. Totuși, un studiu recent aratǎ cǎ Toyota este cel mai bun brand nipon, depǎșindu-le pe cele mai consacrate, Sony și Panasonic. La ora actualǎ valoarea de piațǎ a brandului Toyota însumeazǎ 31.57 miliarde de dolari. Cum au ajuns sǎ deținǎ monopolul, sǎ fie fruntași? Rǎspunsul îl regǎsim în rândurile de mai sus dar trebuie menționat și faptul cǎ ghidându-se dupǎ lozinci ca „Tehnologia de azi pentru societatea de mâine” sau „Autoperfecționare continuǎ – în japonezǎ, kaizen” (care este chiar principiul primordial de dezvoltare al Toyota), acești oameni sunt conștineți cǎ numai prin muncǎ și inovație vor reuși.
Evitând sǎ fiu cinic sau lipsit de orice fel de patriotism acești oameni au reușit pentru cǎ nu au mentalitatea delǎsǎtoare de român, în genul „Lasǎ bǎ, cǎ merge așa!!!

Noi vrem respect!!!

2009-10-17T20:51:00.000+03:00

Noi vrem RESPECT! Un cuvânt mare care spune tot, un cuvânt pe care politicienii nu-l cunosc și nu-i vor afla adevǎrata seminificație niciodatǎ, mai ales politicienii boșorogi de acum, cei crescuți în spiritul Bolșevismului. Nu le mai zic pe nume cǎ mi se face greațǎ. O sǎ ies în stradǎ (de bucurie) doar atunci când va muri cel mai mare dintre ei: ION ILIESCU.

Încercând totuși sǎ-mi ascund antipatiile politice vreau doar sǎ menționez faptul cǎ și eu vreau respect din partea lor și nu numai. Vreau sǎ ni se dea șansa sǎ vorbim, sǎ fim înțeleși și promovați. Avem acest drept!

Dar sǎ-i lǎsǎm mai bine pe Paraziții sǎ-și mai bage .... o datǎ în țara asta!!!

Asus UL30

2009-10-17T19:31:00.000+03:00

Astǎzi a debutat concursul Super Blog 2009 și dupǎ cum era de așteptat m-am lovit și de prima probǎ. În ce constǎ?

Ce poți face într-o zi cu un notebook ce are o autonomie de 12 ore?

Este vorba de noua serie de laptopuri ASUS UL 30 , o serie care promite mult, atât performanțe cât și o mulțime de funcții. Accesând urmǎtorul link veți afla toate detaliile de care aveți nevoie și poate în cele din urmǎ vǎ vor convinge sǎ achiziționați acest tip de notebook. Poate cea mai interesantǎ caracteristicǎ este autonomia pe care ți-o oferǎ, 12 ore. De aici întrebarea: ce poți face într-o zi cu un notebook ce are o autonomie de 12 ore? Simplu, îi accesezi un internet mobil și te duci cu el în cele mai neașteptate și spectaculoase locuri care pot exista! Încerc sǎ-mi închipui ce interesant, poate chiar ciudat, ar fi sǎ-i dai webcam-ul unui prieten din lista ta de messenger și în spatele tǎu sǎ aibe surpriza sǎ vizualizeze locuri ca șoseaua șerpuitǎ de pe Transfǎgǎrǎșean, Crucea Caraimanului, Sfinxul, Babele și de ce nu chiar Marea Neagrǎ. Eu unul așa aș profita de o asemenea funcție a laptopului meu chiar dacǎ nu sunt genul care sǎ-și ia „tehnologia” dupǎ el atunci când pleacǎ într-o drumeție.

Nimeni nu e mai presus de lege!

2009-10-14T16:34:00.000+03:00

Se spune cǎ „nimeni nu e mai presus de lege”, oricât de ciudatǎ și absurdǎ ar fi. Conform dex-ului legea reprezintǎ o normǎ cu caracter obligatoriu, stabilitǎ și apǎratǎ de puterea de stat. Ce se întâmplǎ atunci când religia, superstițiile, tradițiile sau chiar mintea îngustǎ a unui individ sau grup de oameni intervine în nașterea sau modificarea unei legi? Aș spune absurditate, ridicol, banal și de foarte multe ori chiar mortal. Cǎ bine zicea Einstein: „Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul.”
Iatǎ pânǎ unde au ajuns cǎile nemǎrginite ale prostiei umane:
1. În Danemarca existǎ o lege care-i obligǎ pe toți posesorii de automobile sǎ se uite sub propriile mașini în cǎutarea unor eventuali copii ascunși acolo, înainte de a urca la volan și a demara.

2. Pânǎ în prezent, 24 de state americane dau câștig de cauzǎ divorțului intentat de orice femeie care pretinde cǎ soțul sǎu este impotent.

3. În Indonezia, legea pedepsește masturbarea efectuatǎ fie de bǎrbați sau femei, cu moartea prin decapitare. (Indonezia nu mai e pe lista mea de destinații turistice :))

4. În timpul oricǎrui act sexual petrecut în orașul Conorsville din Wisconsin, este interzis de lege ca un bǎrbat sǎ tragǎ cu o armǎ de foc în momentul în care partenera sa se apropie de orgasm.

5. Legile orașului Willowdale din statul Oregon interzic oricǎrui bǎrbat care face dragoste cu o femeie, sǎ înjure sau sǎ blesteme pe durata întregului act sexual.

6. Existǎ o lege în orașul Oxford din statul Ohio, care interzice oricǎrei femei sǎ se dezbrace în fața unei fotografii care reprezintǎ un bǎrbat.

7. În statul american Washington, dacǎ un cetǎțean se laudǎ în public cǎ are pǎrinți bogați și influenți, persoana în cauzǎ ajunge la închisoare. (legea aceasta ar merge de minune la noi)

8. În orașul italian Milano existǎ o lege localǎ care-i obligǎ pe cetǎțeni sǎ zâmbeascǎ tot timpul, cu excepția situațiilor când merg la spital sau la înmormântǎri.

9. Singura țarǎ din lume care nu a cenzurat niciun film porno este Belgia.

10. În Liban, bǎrbaților le este permis sǎ întreținǎ acte sexuale cu animalele de sex feminin. Dacǎ în schimb, un bǎrbat este surprins în timpul unui act sexual cu un animal de sex masculin, este pedepsit cu moartea fǎrǎ niciun fel de proces.

11. În Bahrein este interzis de lege ca un bǎrbat ginecolog sǎ examineze direct organele genitale ale unei femei. Puținii bǎrbați medici ginecologi din acestǎ țarǎ musulmanǎ, se folosesc în acest scop de o oglindǎ poziționatǎ astfel încât sǎ le ofere imaginile de care au nevoie atunci când stabilesc un diagnostic pe cale vizualǎ.( religia, bat-o vina!)

12. Dacǎ ajungeți în orașul Miami din Florida, rețineți cǎ este interzis de lege sǎ imitați orice fel de sunete emise de animale.

13. Este contrar legii pentru orice cetǎțean britanic sǎ moarǎ în interiorul Palatului Parlamentului din Londra.(dacǎ se întâmplǎ acest lucru, Moartea este trasǎ la rǎspundere?:) )

14. În orașul Baltimore din Maryland, este ilegal sǎ intri cu un leu într-o salǎ de cinema.

15. Pe teritoriul Franței este ilegal sǎ dai numele de Napoleon unui porc. (În România ar trebui sǎ fie obligatoriu sǎ dai numele de Iliescu unui porc)

16. Orașul St. Louis din Missouri are în vigoare o lege conform cǎreia este interzis ca un bǎrbat sǎ salveze o femeie aflatǎ în pericol, dacǎ aceasta este îmbrǎcatǎ în pijamale.

17. În Bangladesh, chiulitul de la școala este interzis de lege. Orice elev prins în afara orelor de curs, ajunge la închisoare. (așa ne fǎcea și nouǎ la “Radu Negru”:))

18. În orașul Eureka din starul american Nevada, legea interzice ca un bǎrbat cu mustațǎ sǎ sǎrute o femeie.

19. În timpul regimului politic taliban din Afganistan, clericii musulmani au adoptat o lege care le interzice femeilor sǎ poarte soșete de culoare albǎ, pe motiv cǎ astfel bǎrbații se excitǎ sexual în preajma lor.

20. În Paraguay duelul este permis de lege, atâta timp cât cei doi participanți la duel fac dovada cǎ doneazǎ sânge spitalelor.(bine gândit)

21. Dacǎ ajungi cumva în orașul Logan County, sǎ nu sǎruți niciodatǎ o femeie care doarme, indiferent dacǎ îți este soție sau prietenǎ. Legile acestui oraș pedepsesc acest gest cu închisoarea.

22. În capitala statului El Salvador, orașul San Salvador, existǎ o lege care condamnǎ la moarte prin împușcare în fața unui pluton de execuție, orice șofer prins bǎut în interiorul capitalei. Anul trecut 32 de șoferi ghinioniști au fost executați în acest mod.

23. Legile statului Ohio pedepsesc cu închisoarea pe oricine încearcǎ sǎ îmbete un pește.

24. În statul Carolina de Nord, este interzis de lege sǎ înjuri în prezența... morților.

25. În statul american Florida, este interzis orice act sexual cu un porc spinos.

26. În Anglia oricine lipește greșit o marcǎ poștalǎ care o reprezintǎ pe reginǎ, poate fi acuzat de trǎdare de țarǎ.

27. În Marea Britanie, legea permite oricǎrei femei gravide sǎ urineze oriunde dorește, inclusiv în cascheta unui polițist, fǎrǎ sǎ poate fi trasǎ la rǎspundere.

28. În Singapore este contrar legilor acestei țǎri sǎ mesteci banala gumǎ de mestecat.

29. În Danemarca legea permite deținuților sǎ evadeze din închisori.

30. În Elveția este ilegal sǎ trântești portiera oricǎrei mașini.

Bonus: În Myanmar este ilegal sǎ accesezi Internetul.

Politicǎ sau teatru?

2009-10-13T17:57:00.000+03:00

În sfârșit a cǎzut Guvernul. Dupǎ 20 de ani de „democrație” au reușit sǎ înlǎture un Guvern prin Moțiune de Cenzurǎ. „Hop Țop Boc” și echipajul lui își fac bǎgǎjelul și pǎrǎsesc palatul Victoria. Cine va veni? Cine ne va mai amǎgi pânǎ la alegeri? Singura variantǎ cu care aș fi de acord ar fi aceea în care primarul Sibiului, Klaus Johannes, va fi desemnat prim-ministru și va conduce o echipǎ formatǎ din tehnocrați. Bineînțeles existǎ și varianta în care aceelași guvern „Boc 2” va rǎmâne ca interimar pentru o perioadǎ de 45 zile, lucru care ar demonstra cǎ nu s-a rezolvat nimic. Oricum nu se va rezolva niciodatǎ nimic deoarece aleșii noștri sunt interesați numai de putere nu și de interesele cetǎțeanului de rând. Lord Acton spunea: „Puterea corupe iar puterea absolutǎ corupe în mod absolut” lucru foarte real deoarece asistǎm zilnic la aceastǎ noțiune. Un alt lucru de care sunt absolut convins e cǎ orice politician, de orice culoare politicǎ ar fi, nu dǎ doi bani pe omul de rând, pe familia lui, pe valorile care se nasc în țara noastrǎ, pentru ei contând un singur și-un singur lucru, banul și puterea: „Banii sunt putere!”

Așa cǎ haideți dragi concetǎțeni sǎ fim în continuare creduli și optimiști cǎ politicienii noștrii dragi ne vor reprezenta interesele și vor aduce România la nivelul unor țǎri ca Italia, Franța sau Germania. Niciodatǎ, nu în condițiile acestea. Poate doar când vom fi conduși iarǎși de strǎini. Istoria ne-a demonstrat acest lucru!

detalii AICI

Un semn de la divinitate

2009-10-13T14:08:00.000+03:00

De obicei când vezi așa ceva și nu gândești, gǎsești soluția pe moment, fǎrǎ a mai face cercetǎri. „E de la Dumnezeu”, „Dumnezeu a vrut așa”, în orice caz divinitatea e rǎspunsul. Dintodeauna a fost mai simplu sǎ nu cercetǎm, doar sǎ credem, cǎ vorba aceea din Bibilie: „Crede și nu cerceta”. De ce sǎ ne mai obosim sǎ cǎutǎm un rǎspuns logic când e mai simplu sǎ spunem cǎ e un semn divin? Noroc cu filozofii și tehnocrații cǎ au mai fǎcut unele cercetǎri cǎ eram și acum în Epoca de piatrǎ, poate nici acolo! Sunt convins totuși cǎ deși acest fenomen are o explicație logicǎ s-au nǎscut o mulțime de scenarii și supoziții care mai de care mai fascinante.

Scena a avut loc acum 2 zile în capitala Rusiei, Moscova.
Expicația fenomenului: „Este vorba de intruziunea aerului arctic în atmosferǎ. Soarele strǎlucea dinspre vest, în acel moment, iar asta este tot secretul efectului produs în acea zi. Trebuie sǎ înțelegem cǎ este vorba doar de un efect optic, de o iluzie, chiar dacǎ aratǎ înspǎimântǎtor”, declarǎ purtǎtorul de cuvânt al stației meteo moscovite.

Cea mai sigurǎ metodǎ contraceptivǎ!:))

2009-10-12T21:34:00.000+03:00

Iatǎ ce poți face la școala!
Super tare faza! Uimitor cât rezistǎ un prezervativ!

Un altfel de „Te iubesc!!!”

2009-10-12T17:21:00.000+03:00

Mi-am adus aminte de copilǎrie și de poznele pe care le fǎceam. Deasemenea am cǎzut pe gânduri și am realizat cǎ niciodatǎ nu am avut stat cel puțin un minut sǎ mǎ gândesc cât de greu le-ar fi fost pǎrinților sǎ ne creascǎ și sǎ aibe grijǎ de noi. „Rǎbdare” e cuvântul cheie, foarte multǎ rǎbdare, lucru care nouǎ tinerilor ne cam lipsește. Douǎ, trei lucruri care nu ne convin, ne sare repede țandǎra și pânǎ la ceartǎ nu e decât un pas.
Parinții noștri sunt cu siguranțǎ acele persoane care ne învǎluie în acea dragoste necondiționatǎ. Cred cu pǎrere de rǎu cǎ doar în aceastǎ relație(pǎrinte-copil) mai regǎsim acest sentiment care de altfel începe sǎ-și piardǎ din intensitate odatǎ cu trecerea timpului. Parinții devin din ce în ce mai ocupați, copiii sunt prinși într-o lume digitalǎ. Noua generație de pǎrinți crede cǎ banul rezolvǎ tot, iar dacǎ copilul își primește cantitatea suficientǎ de bani atunci totul e „ca la carte”. Uitǎ sǎ dea sfaturi, uitǎ sǎ spunǎ chiar și banalul „Noapte bunǎ”!

Concluzia o tragem de aici:

Crimǎ și Oroare(III) - Holocaust

2009-10-09T18:01:00.000+03:00

Cu ocazia zilei Holocaustului în România și având legǎturǎ și cu ultimele mele postǎri legate de acest subiect aș dori sǎ recomand o serie de filme care trateazǎ ca subiect principal Holocaustul nazist dar și celelalte descrise de mine.

„Auschwitz.The Nazis and The Final Solution”(2005) un documentar marca BBC care descrie cu lux de amǎnunte ororile comise de naziști în Lagǎrul de la Auschwitz. Sunt cuprinse mǎrturi macabre ale supraviețuitorilor dar și ale foștilor membri SS. De-a dreptul terifiant este faptul cǎ o o parte din foștii membri SS încǎ își susțin ideologia și ura fațǎ de naziști.
„La vita e bella” – în regia lui Roberto Benigni, filmul este o fabulǎ, în stil chaplinian, despre puterea imaginației de a se împotrivi crudelor realitǎți din Europa în timpul celui de-Al II-lea Rǎzboi Mondial.

„Lista lui Schindler”(Schindler`s list 1993) – în regia lui Steven Spielberg , câştigător a şapte premii Oscar, trei Globuri de aur şi şase BAFTA, filmul redă povestea adevărată a lui Oskar Schindler, un om de afaceri care foloseşte mână de lucru evreiască în fabrica pe care o are în Polonia. Pe măsură ce, în timpul celui de-al doilea război mondial, situaţia evreilor devine din ce în ce mai dramatică, perspectiva lui Schindler se schimbă. Omul de afaceri nu se mai gândeşte la profitul său, ci la salvarea a peste 1100 de suflete de la moartea prin gazare.

„Pianistul”(The Pianist 2002) – în regia lui Roman Polanski, bazat pe memoriile pianistului W. Szpillmann, Pianistul este povestea adevărată a unui strălucit pianist polonez, care, datorită originii sale evreieşti este forţat ca pe timpul ocupaţiei naziste a Poloniei să ducă o viaţă de fugar, pentru a scăpa de deportare.
Szpilmann reuşeşte să fugă din ghetoul din Varşovia şi îşi va petrece ani buni ascunzându-se printre ruinele oraşului. Salvarea îi vine de la un ofiţer german, care îl va ajuta să supravieţuiască.

„Hotel Rwanda”(Hotel Rwanda 2004) în regia lui Terry George, este o poveste adevǎratǎ, al cǎrei erou este Paul Rusesabagina (Don Cheadle), un director de hotel din Rwanda, care își folosește curajul și viclenia pentru a adǎposti peste o mie de refugiați, amenințați cu moartea

Ciprian Robu - She's So Fucking Cool (Electro Dance Video)

2009-10-08T21:14:00.000+03:00

Home made!!!

Crimǎ și Oroare(II) - Holocaust

2009-10-08T13:31:00.000+03:00

Crimǎ, oroare, rǎutate – cuvinte care descriu politica dusǎ de multe minți înguste ale secolului XX. Sǎ omori a fost probabil cea mai simplǎ metodǎ sǎ intri în istorie, dar sǎ omori în masǎ este cu siguranțǎ cea mai sigurǎ metodǎ de a rǎmâne în analele istoriei și a fi pomenit an de an. Pânǎ la urma urmei care sunt cele mai emblematice figuri ale istoriei? Rǎspunsul e simplu: Alexandru cel Mare, Nero, Napoleon Bonaparte, Lenin, Stalin, Hitler, Saddam Hussein, etc. Doar pomenind aceste nume trezim un aer de teamǎ și indignare în sufletul oricǎrui om. Bineînțeles sunt multe alte figuri de care nici nu am auzit, dar care au creat la fel de mult haos și victime ca și cei mai cunoscuți: Mao Zedong, F.D. Roosevelt, Pol Pot, Slobodan Milosevic, etc.
Iar oameni ca Dalai Lama, Gandhi, etc sunt foarte rar pomeniți, de cele mai multe ori uitați, ba chiar unii dinte ei cum ar fi cunoscutul membru Bealtes, John Lennon (important militant pentru drepturile omului, cu contribuții enorme aduse aceste cauze) sunt foarte des criticați pentru simplul fapt cǎ au negat existența Creștinismului și a lui Iisus Hristos. Pomenind creștinism vreau sǎ trec la un alt genocid, cel produs chiar în numele acestei religii. Mari criminali sunt astǎzi considerați sfinți: „Sfântul” Constantin Cel Mare ( 313- Edictul de la Milano) și Teodosie I cel Mare (cel care e interzis pǎgânismul). Trebuie pomenite cruciadele și Inchiziția spaniolǎ dar despre aceste perioade tulburi ale istoriei o sǎ revin cu o altǎ serie de articole.

Bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki

Bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki au constat din două atacuri nucleare implicând aruncarea a două bombe atomice, produse de Statele Unite ale Americii, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, asupra a două oraşe din Japonia, Hiroshima şi Nagasaki.

Pe 6 august 1945 avionul de tip B-29 „Enola Gay”, pilotat de colonelul Paul Tibbets, a lansat o bombǎ pe bazǎ de Uraniu cântǎrind patru tone și jumǎtate, poreclitǎ „Little Boy”, deasupra Hiroshimei. Podul Aioi, unul dintre cele 81 de poduri care leagǎ delta râului Ota a fost ținta acestei bombe. Era așteptat ca ciuperca atomicǎ sǎ se înalțe la 600 de metri deasupra solului. La ora 8 și 15 minute, bomba a fost lansatǎ de pe Enola Gay și a ratat ținta cu numai 260 de metri. La ora 8 și 16 minute, într-o clipǎ, 66 000 de oameni au fost omorâți și 69 000 au fost rǎniți într-o explozie atomicǎ de 10 kilotone. Punctul vaporizǎrii totale a mǎsurat 1 km în diametru. Distrugerea totalǎ s-a produs într-o zona cu diametrul de 1,8 km. Pagube importante au fost provocate pe o zonǎ cu diametrul de 3,5 km. La 4 km, tot ce era inflamabil a ars, ștergând de pe suprafața pǎmântului toatǎ vegetația existentǎ.

Un alt nor în formǎ de ciupercǎ se ridica la peste 6.000 metri deasupra orașului Nagasaki, în data de 9 august 1945, la numai câteva secunde dupa ce trupele americane au aruncat o altǎ bombǎ atomicǎ. La Nagasaki temperatura norului atomic avea sǎ ajungǎ egalǎ cu cea a soarelui. De obicei temperatura urcǎ treptat, atinge un punct maxim și apoi scade treptat. Dar aici temperatura a atins punctul culminant într-o fracțiune de secundǎ, transformându-se într-o sferǎ de foc cu peste câteva milioane de grade. Cei aflați sub punctul 0 s-au descompus, impregnându-se în pietre. Țiglele acoperișurilor s-au topit pe o razǎ de 500 de metri da la acest punct zero. Primarul orașului Kabe, situat la 16 km de Hiroshima, a vǎzut fulgerul și a simtțit cǎldura. La Academia Navalǎ Japonezǎ de pe insula Eta Jima, situatǎ la aproape 100 de km S-E de Hiroshima, elevii aflați în sǎlile de curs au auzit un sunet surd, dar au simțit adierea unui vânt neobișnuit de cald prin ferestrele deschise. În comparație cu aceștia, ce vor fi simțit nefericiții de la Cartierul General al Armatei care au fost aproape de punctul zero? Nu au avut timp sǎ simtǎ nimic pentru cǎ au murit cu toții, ori arși, ori uciși, de unda de șoc, ori de radiații.
Cei care lansaserǎ bomba erau la rândul lor îngroziți de pârjolul pe care îl provocaserǎ. “Era o viziune înfricoșǎtoare, o masǎ clocotitoare de fum gri-purpuriu și se vedea cǎ avea un miez roșu și totul ardea…” a declarat la sfârșit unul dintre piloți. Nici mǎcar generalului Spaatz nu-i venea sǎ creadǎ, când a vǎzut în hambarele americane de la Tinian cutia în care fusese ambalatǎ bomba, cǎ un lucru așa de mic putea provoca un așa dezastru. În timp ce la Hiroshima totul ardea, 70.000 de oameni murind în primele secunde și în zilele urmǎtoarele încǎ 28.000, la Tinian, piloții de pe Enola Grey erau sǎrbǎtoriți ca niște eroi.

Holodomor. Holocaustul comunist
Foametea ucraineană (1932-1933), cunoscută şi ca Holodomor , a fost una dintre cele mai grave catastrofe naţionale ale ucrainenilor din istoria modernă, cu un număr de morţi estimat la câteva milioane. În timp ce foametea din Ucraina a fost parte a unei foamete care a afectat şi alte regiuni ale Uniunii Sovietice, prin Holodomor se înţeleg strict evenimentele care au afectat teritoriile locuite de etnicii ucraineni. Cercetătorii sunt de acord că foametea a fost cauzată mai degrabă de politica agricolă a guvernului sovietic şi a lui Stalin decât din cauze naturale, iar Holodomorul este denumit şi „genocidul ucrainean”, ceea ce ar implica faptul că Holodomorul a fost pus la cale de guvern, cu scopul distrugerii naţiunii ucrainene ca factor politic şi entitate socială. Istoricii încă mai discută dacă politicile care au dus la Holodomor cad sau nu sub incidenţa prevederilor Convenţiei asupra genocidului, iar mai multe ţări au recunoscut între timp Holodomorul ca genocid. La 28 noiembrie 2006, parlamentul Ucrainei a aprobat o rezoluţie care afirmă că foametea forţată din perioada sovietică a fost un act de genocid împotriva poporului ucrainean. Holodomor a provocat moartea a milioane de persoane - intre 4 și 10 milioane, potrivit unor estimǎri - în fosta republicǎ sovieticǎ Ucraina, dar a afectat grav și alte regiuni din URSS, cum este Kazahstanul, Caucazul și Siberia Occidentalǎ.

Parlamentul European a adoptat în data de 25 octombrie un text care calificǎ drept “crimǎ impotriva poporului ucrainean și împotriva umanitǎții" marea foamete din 1932 -1933, în care si-au pierdut viața milioane de ucraineni, cu riscul de a atrage nemulțumirea Moscovei, relateazǎ NewsIn.

Cambodgia și coșmarul Khmerilor Roșii
Experimentul comunist delirant al khmerilor roșii în Cambodgia poate fi privit ca o „încununare“ terifiantǎ a eforturilor constante ale satrapilor marxist-leniniști de a edifica „o societate cu totul nouǎ, sǎnǎtoasǎ, care se consolideazǎ și se dezvoltǎ continuu, și unde domnește egalitatea și armonia“ (Pol Pot).

Asimilând cu fanatism modelul chinez al lui Mao Zedong, liderul khmer, Pol Pot, a transformat Cambodgia – în 3 ani, 8 luni și 20 de zile, atât cât a stat la putere – într-un imens lagǎr de exterminare. Instituind un regim macabru și halucinant, pe alocuri aproape imposibil de definit. Bilanțul este cel puțin sumbru: între unul și douǎ milioane de locuitori (din șapte), jumatate din populația chinezǎ și toti vietnamezii au cǎzut victime criminalilor însetați de sânge ai lui Pol Pot.

Genocidul din Rwanda
Termenul Genocidul din Rwanda desemnează masacrarea a aproximativ 800 - 1 milion de etnici Tutsi şi etnici Hutu moderaţi.

Aceste crime au fost săvârşite într-o perioadă de 100 de zile (6 aprilie - mijlocul lui iulie 1994) de către două miliţii hutu, Interahamwe şi Impuzamugambi, în urma revoltei populaţiei hutu, împotriva etniei tutsi.Genocidul s-a putut întâmpla şi din cauza pasivităţii comunităţii internaţionale, deşi în acel moment în Rwanda era staţionată o misiune de pace (UNAMIR), sub egida Naţiunilor Unite. Masacrarea etnicilor tutsi s-a declanşat după ce la 6 aprilie 1994, avionul în care se afla preşedintele Rwandei din acel moment, Juvénal Habyarimana, şi preşedintele Burundi-ului, ambii etnici hutu, s-a prăbuşit în condiţii neelucidate, lângă capitala Kigali.

Crimǎ și oroare – Holocaust(I)

2009-10-05T21:28:00.000+03:00

„Când moare un om este o tragedie, când mor milioane este o statisticǎ.”
I.V. Stalin

Noțiunea de holocaust îi este atribuitǎ, în cele mai multe cazuri, nazismului, în spețǎ, lui Hitler. Întradevǎr ceea ce a înfǎptuit mintea lui bolnavǎ este considerat a fi cel mai mare genocid din istoria umanitǎții. Trist și revoltǎtor este faptul cǎ nu avem de-a face cu un caz singular, cu un singur genocid. Secolul XX abundǎ și ne oferǎ cele mai mari exemple ale rǎutǎții și minții diabolice a omului. În acești 100 de ani au murit mai mulți oameni decât au murit vreodatǎ, am deteriorat planeta mai tare decât ne putem imagina, am dus rǎutatea și spiritul perfid pânǎ la extreme. Progresul tehnologic a fost folosit într-un mod atât de greșit încât pânǎ și acum, nimic nu s-a schimbat. Plutim pe o pulbere care odatǎ aprinsǎ ne-ar întoarce înapoi la Big Bang. Se spune cǎ omul învațǎ din greșeli! Foarte adevǎrat dar oare chiar așa e? Oriunde mi-aș îndrepta privirea vǎd cǎ același și același lucru se repetǎ, doar „scena și actorii sǎi” diferǎ.
Aceste atrocitǎți au fost posibile și construite pe baza ignoranței omului de rând. Intuiția omului puternic și-a spus dintodeauna cuvântul, el(dictarorul) subjugând masele cu o ușurințǎ ieșitǎ din comun. Iatǎ un exemplu: „Masele cred mai degrabǎ o minciunǎ mare decât una micǎ(Adolf Hitler) sau Nu conteazǎ cine voteazǎ, conteazǎ cine numǎrǎ voturile(I.V. Stalin).
Totuși ceea ce vreau eu sǎ demonstrez este cǎ prea mult s-a pus accent pe Holocaustul lui Hitler, iar celelalte au fost parțial uitate și foarte puțin mediatizate. Multe dintre ele nici nu sunt recunoscute de statele și popoarele pǎrtașe. O sǎ enumǎr 5 dintre ele, 5 holocaust-uri care se ridicǎ la nivelul celui mai cunoscut: Genocidul armean, Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, Foametea ucraineanǎ(Holomodor), Genocidul din Cambodgia și cel din Rwanda.

Holocaustul nazist: Odată cu izbucnirea războiului, Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust, masacrarea premeditată, la scară industrială, a 9 până la 11 milioane de oameni, (cifrele sunt aproximative). Grupurile considerate „indezirabile” îi includeau, în special, pe evrei, polonezi, prizonierii ruşi de război, slavi, rromi, sinti, persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice, homosexualii, Martorii lui Iehova, disidenţii politici şi comuniştii.

Genocidul armean(1915-1916).
Acest prim genocid al secolului XX s-a soldat cu moartea a un milion două sute de mii de armeni (în funcţie de surse, cifrele oscilează între 600.000 şi 1.500.000).
Faptele au fost cunoscute la nivel internaţional încă din luna mai a anului 1915, pe calea rapoartelor unor diplomaţi neutri şi prin intermediul câtorva martori aparţinând unor misiuni, şcoli sau spitale. În afară de morţi, au existat răpiri de femei şi reeducări în orfelinate musulmane pilot. Cei care au scăpat ca prin minune au fost adăpostiţi de vecini sau de prieteni musulmani, ori au fost cruţaţi prin milostenia câte unui caimacam.

În fiecare an, pe 24 aprilie, armenii din întreaga lume își amintesc de omorârea sistematicǎ a 1,5 milioane dintre strǎmoșii lor. Pe 24 aprilie 1915 guvernul Junilor Turci a strâns și executat câteva sute de intelectuali și lideri religioși armeni, aceasta fiind începutul unei campanii de anihilare a populației armenești.

Pânǎ în 1923, guvernul turc de la acea vreme omorâse peste jumatate din populația armeanǎ și deportase alte sute de mii din ținuturile lor ancestrale. Președintele Comisiei pentru Drepturile Omului din parlamentul European, Charles Tannock, a arǎtat cǎ „se spune cǎ genocidul armenesc a inspirat planurile naziste de exterminare a evreilor. Cu toate acestea în comparație cu Holocaustul, majoritatea oamenilor știu puține despre acest episod sumbru".(va urma)

The world without Romania

2009-10-04T13:09:00.000+03:00

În ultimul timp se vorbește doar în termeni negativi despre România. În presa scrisǎ, în talk-show-uri, în discuțiile noastre cotidiene, țara noastrǎ e târâtǎ prin noroi. Politicienii sunt principalul subiect de dezbatere, de cele mai mult ori chiar singurul, lucru care denotǎ faptul cǎ România e în groapǎ. Dar în groapǎ e de când mǎ știu. Ciudat este faptul cǎ am uitat în ce fel de țarǎ trǎim și în loc sǎ învǎțǎm ceva din asta mai mult ne adâncim agonia. Trebuie privit doar puțin înapoi și vedem importanța țǎrii noastre în Europa și în lume. Se pune întrebarea: Cum ar fi fost lumea fǎrǎ România?
Iatǎ rǎspunsul:

Așa DA

2009-10-03T18:35:00.000+03:00

Așa DA. Un singur lucru regret și anume cǎ nu am fost prezent la un astfel de eveniment.
În rest, imaginile vorbesc de la sine.

P.S. Așa ceva nu numai cǎ trebuie promovat și admirat, trebuie înfǎptuit!

Penibil

2009-10-03T12:15:00.000+03:00

Chiar nu aveam vreodatǎ intenția sǎ promovez(deși în sensul rǎu) astfel de oameni și astfel de emisiuni. Miecuri la Cronica Cârcotașilor am avut deosebita plǎcere sǎ vǎd cǎ în sfârșit penibilul Capatos a fost pus la punct de Cǎtǎlin Botezatu. Omul chiar și-a exprimat indignarea și i-a spus verde-n fațǎ cat de penibil e el și astfel de emisiuni. Și are dreptate.

Eleganțǎ și simplitate – Cetatea Fǎgǎrașului

2009-10-02T11:59:00.000+03:00

Cetatea Făgăraşului poate fi restaurată cu ajutorul tău!!! Duminică, 4 octombrie, TVR prezină la ora 16 un documentar despre cetate. Te rog votează şi tu.
TVR 1

Cetatea Făgăraşului a fost construită iniţial ca şi cetate de lemn de către László Kán. Ulterior pe timpul lui Majláth István, în 1539 cetatea este reconstruită parţial. După reconstrucţie cetatea are mai mulţi proprietari dintre care îi amintim pe cei mai importanţi: Baltazar Báthori, Mihai Viteazul, Csáki István, Bethlen Gábor. Cel din urmă este cel care dă forma actuala cetăţii prin construirea unui sistem de fortificaţii. Mai târziu Rákoczi György a întărit acest sistem de fortificaţii şi a dispus lărgirea şanţului care înconjoară cetatea iar ulterior, în 1650 cetatea este renovată în stil renascentist cu forme specifice şi turnuri poligonale la colţuri.În secolul 18 este întărit cu un zid de cărămidă în sistem Vauban.

În perioada în care a aparţinut domnitorului Mihai Viteazul, cetatea a adăpostit familia domnitorului în timpul luptelor din 1599-1600. De asemenea pe vremea lui Apafi Mihály aici a funcţionat Dieta Transilvaniei - un indicator al importanţei acestei cetăţi. Odată cu trecerea timpului însă cetatea s-a degradat şi a ajuns să fie folosit pe post de penitenciar (între 1948-1960), aici fiind încarceraţi mai ales deţinuţi politici.
Principele Gavril Bethlen are meritul de a fi transformat cetatea în ceea ce putem vedea și astǎzi, cu excepția șanțului din jurul cetǎții (legat printr-un canal secret de râul Olt), acesta fiind lǎrgit la dimensiunile actuale de cǎtre Gheorghe Rakoczy I(1530-1548).

După 1965 cetatea este renovată şi amenajată ca şi muzeu, în prezent fiind posibilă vizitarea muzeului şi a cetăţii. Cu siguranţă această cetate nu trebuie să lipsească din itinerariul turiştilor ce vizitează judeţul Braşov.

Secretele Cetǎții Fǎgǎrașului
Fecioara de fier

Apǎrutǎ cu multǎ vreme în urmǎ, legenda Fecioarei de fier din Cetatea Fǎgǎrașului circulǎ și în zilele noastre. Se spune cǎ cel condamnat la moarte, era trimis la fecioarǎ ca sǎ sǎrute icoana Maicii Domnului, prinsǎ de pieptul ei de oțel. În loc de iertare, gǎsea în brațele ei moartea cea mai crudǎ. Corpul era strǎpuns de pumnale și apoi se deschidea o trapǎ nevǎzutǎ și condamnatul cǎdea fǎrǎ viațǎ într-un mecanism de sǎbii, cu tǎișul foarte ascuțit, care îi sfârtecau trupul.
La o adâncime de aproximativ 8 m se afla un canal cu apǎ care ducea resturile în apele Oltului, spǎlând astfel orice urma de crimǎ.

Sicriele din Sala Dietei
Cu ocazia unor restaurǎri, au fost descoperite în 1937, douǎ sicrie îngropate în zidul de Est al Sǎlii Dietei. Redescoperite în 1960, s-a constatat cǎ sicriele conțineau oseminte bǎrbǎtești. Unii susțin cǎ acestea au aparținut unor clerici, având în vedere cǎ în secolul al XVII-lea aici a funcționat o capelǎ. Mai probabil este cǎ osemintele sunt ale unor trǎdǎtori ai cetǎții care pentru a fi pedepsiți li s-a refuzat o înmormântare creștineascǎ și au fost îngropați în zid pentru ca nimeni sǎ nu le știe locul de odihnǎ.
Ieșirea secretǎ din cetate
Pe latura de Sud a cetǎții, la jumatatea zidului exterior, existǎ ruinele unei încǎperi la nivelul lacului ce înconjoarǎ cetatea. O trecere prin zid, acum acoperitǎ, fǎcea legǎtura cu lacul. Inițial, aceastǎ trecere era camuflatǎ cu trestie și alte plante acvatice. În încǎpere, principii Transilvaniei, țineau douǎ bǎrci cu care se puteau refugia în oraș sau cu care puteau trimite mesageri în timpul asediilor.
Tunelul secret
Existǎ o legendǎ conform cǎreia Cetatea Fagarașului ar fi fost legatǎ de Dealul Galațiului, printr-un tunel care trece pe sub râul Olt. Acesta plecǎ din fântâna aflatǎ în curtea cetǎții și probabil ajungea pânǎ la Mǎnǎstirea Fǎget. O altǎ variantǎ a legendei spune cǎ , de fapt, tunelul era îndreptat spre Sud, cǎtre centrul vechi al târgului Fǎgǎraș.

Temnițele

În cetate se pot vedea și astǎzi urmele temnițelor medievale, amplasate probabil în jurul sǎlii de torturǎ, ceea ce le fǎcea și mai înspǎimântǎtoare. Aceasta zonǎ a cetǎții a fost și locul de detenție al multor luptǎtori din rezistența anticomunistǎ din Munții Fǎgǎraș și a altor deținuți politici în perioada 1948 – 1960.