Treceți la conținutul principal

Un BOR de praf...

Suntem un popor creștin, nu-i așa? Principala învățătură primită încă de mici a fost iubirea, în toate formele ei: iubirea aproapelui, iubirea de sine, iubirea naturii, etc. Am fost învățați să respectăm instituția care propovăduiește învățaturile lui Iisus și astfel, protejați de credință si fapte bune, să ne putem cere dreptul la o viață decentă si morală. Între timp am crescut, atât noi cât și discrepanța dintre vorbele și faptele Bisericii. Iar acum nu mai e nicio urmă de indoială, Biserica a căzut în păcat și a ridicat cea mai mare patimă (cea iubirii de arginți) la rang de virtute.

Dat fiind faptul că am crescut, a venit vremea să mă revolt. Acum pot pentru că voi vorbi despre Biserica Ortodoxă Română, despre ceea ce reprezintă, dacă mai reprezintă ceva sau dacă rolul ei își mai are rostul.

Am observat valuri imense de indignare la adresa insituției BOR. În sfârșit, românii s-au trezit și constată cu stupoare că instituția care ar trebui să aibă grijă de sufletele noastre, ni le stinge, iar cenușa care rămâne în urma acestui proces e folosită ca mortar pentru consolidarea unor construcții mastodontice care nu pot reprezenta decât măreția ego-ului, aroganța nesimțită, nimicirea bunului simț, sfidarea totală, splendoarea materială și nu în ultimul rând, uciderea culturii și identității creștine. Evident că acest fapt nu era posibil fără susținerea legală din partea hoților deghizați în politicieni. Așadar avem o alianță de conjunctură: pe de-o parte, hoți deghizați în politicieni, pe de altă parte, hoți deghizați în misionari. Împreună au cerșit încredere și bunăvoință din partea societății. Și au primit-o.

În calitate de fost jurnalist, am avut avut ”onoarea” să mă aflu în preajma acestei alianțe, să-i observ îndeaproape mecanismele și să asist la niște spectacole de-a dreptul sfidătoare. Iar campaniile electorale reprezentau mereu prilej pentru înșiruirea de noi promisiuni. O parte făgăduia să construiască (catedrale și protopiate) iar cealaltă să finanțeze (din bani publici). Acum vine partea interesantă, ironică chiar: și-au respectat promisiunile iar acest lucru le-a sporit numărul de fani și parcă sunt mai mulți ca niciodată iar habotnicia de care dau dovadă a început să repezinte o problemă și să fie periculoasă. Ei sunt motivul pentru care țara a ajuns în noroi. Ei au apărat mereu interesele celor care le dădeau o sticlă de ulei și le modernizau bisericile, uitând în tot acest timp să-și iubească aproapele. Ei sunt cei care zilele acestea au invocat Halloween-ul, rock-ul și sataniștii ca fiind motivele tragediei de la Colectiv. Ei sunt cei care își scriu agramat părerile, cei care în loc de „Bună ziua!” te bagă-n origini și trimit armata de sfinți să-ți fută tot neamul. Tot ei sunt și cei care sunt mai atotștiutori decât Atotștiutorul, mai judecători decât Judecătorul. Pentru ei cultura înseamnă bani, Antena 3, Mircea Badea, părintele exorcist Pomohaci și toate emisiuniile de rating gen Acces direct, Capatos și bancuța lui Măruță. Cine sunt ei? Ei sunt produsul BOR și al alianței de conjunctură cu politica hoției. Ei sunt servitori loiali și pupători de buci și moaște. Ei sunt imaginea tristă a acestui popor.

Biserica Ortodoxă Română e acea instituție care e de mult depășită de contextul sec. XXI, o instutiție arogantă și disprețuitoare care a uitat ce înseamnă credința și faptele bune și ce reprezintă Hristos pentru omenire. O instituție  fantomă căci „nu poate exista Biserica în afara iubirii” spunea Sfântul Ioan de Kronstadt.


Dar acum e momentul meu să mă bucur: România e în stradă, solidaritatea e în stradă, IUBIREA e în stradă! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Simboluri oculte : Crucea Maltezǎ și Crucea Patee

Cruceea Patee este frecvent confundată cu crucea malteză. Este o cruce a Ordinului lui Hristos si are origine templierǎ.
Crucea Malteză este un simbol al protecţiei, un semn de onoare. Povestea ei este veche de sute de ani. Când un curajos grup de cruciaţi, cunoscuţi sub numele de Cavalerii Sf. Ioan, luptă împotriva Saracen pentru stăpânirea Pământului Sfânt, au întâlnit o nouă armă necunoscută războinicilor europeni. Era simplă, dar un teribil de dispozitiv/procedeu de luptă, acasta a adus o îngrozitoare suferinţa şi o moarte agonizantă bravilor luptători ai Crucii.
În timpul escaladării zidurilor cetăţii de către cruciaţi ei au fost atacatide bombe cu sticle care conţineau petrol. Când ele au fost pline cu lichid inflamabil, Saracen au azvârlit un copac în flăcări în mijlocul lor. Sute de cavaleri au ars de vii. Alţii şi-au riscat vieţile pentr a-şi salva fraţii de arme de la o moarte dureroasă. Astfel, aceşti oameni au devenit primii luptători cu flăcările ... şi primii di…

Pisici, pisici, pisici

Deoarece pisicile sunt animǎluţele mele preferate îmi permit ca în acest articol sǎ prezint o parte din „misterele” acestor fǎpturi gingaşe şi „ciudate”.

Iatǎ 30 de lucruri mai puţin cunoscute despre cele mai populare animale de companie din lume:
1. Atunci când îi este foarte cald, o pisicǎ transipirǎ numai prin pernuţele de la labe.
2. Pe parcursul vieţii, o pisicǎ poate avea mai mult de 100 de pisoi.
3. Atunci când este în cǎlduri, o pisicǎ se poate împerechea cu mai mulţi motani, urmând ca, dupǎ o perioadǎ de gestaţie de 64-67 de zile, sǎ nascǎ pisoi cu taţi diferiţi.(oare taţii îşi vor revendica plozii dupǎ naşterea lor?:))
4. Papilele încârligate de pe limba asprǎ a pisicilor acţioneazǎ precum o perie, având rolul de a curǎţa şi descâlci blana.



5. Lǎbuţele din faţǎ ale pisicilor au 5 pernuţe, în vreme ce lǎbuţele din spate – numai 4.
6. O pisicǎ poate recunoaşte mersul stǎpânului ei de la sute de metri depǎrtare.
7. În mod obişnuit, o pisicǎ domesticǎ trǎieşte între 12 şi 18 ani, în v…

ESEU ASUPRA OMULUI COMPLET

I. De la persoana la fiintaIn planul existentei terestre, supus legii dualitatii, omul se vede divizat intre persoana si fiinta, astfel cum timpul este impartit in zi si noapte, principiile in masculin si feminin, perceptiile intre lumina si intuneric si exemplele pot continua la nesfarsit descriind cele doua calitati ale universului, vizibil si invizibil. Pastrand analogiile, atat de dragi hermetistilor, sau imprumutand schema initieriilor, putem afirma ca persoana tine de ego, iar fiinta de sine, sau cu alte cuvinte: in persoana se exprima omul, care este unic si irepetabil in decursul unei existente determinate, pe cand in fiinta salasluieste principiul divin, nemuritor si Unic, caci diversitatea persoanelor dispare in unicitatea Fiintei. Asadar, in natura sa dubla, omul are un caracter efemer si etern in acelasi timp. Si cum, Tabula Samargdina postuleaza: „Toate lucrurile vin din Unul, prin vointa si cuvantul Unicului, care a creat in Mintea Sa, astfel ca toate lucrurile isi dator…