Treceți la conținutul principal

Umanitatea… Încotro?!



De câteva zile mă gândesc să-mi expun părerea vis-à-vis de problema refugiaţilor, dar sincer, chiar şi acum când am îndrăznit să o fac, parcă nimic nu mi-e clar. Tot ceea ce am citit, am văzut şi am simţit, e un talmeş-balmeş care nu a făcut altceva decât să-mi confirme că suntem al naibii de înapoiaţi şi de distructivi… cu noi înşine.

Întreaga Europă freamătă a neputiinţă în faţa celui mai mare val de refugiaţi din timpurile moderne. Exact, suntem evoluaţi din toate punctele de vedere, dar mai involuaţi ca niciodată. Totul e o mare de păreri şi blamări, valuri de xenofobie şi rasism, vapoare de ură, violenţă şi panică. Construim garduri de apărare care să delimiteze clar diferenţele de cultură şi etnie, dar uităm că oricât am încerca să ne separăm unii de alţii, cu toţii suntem OAMENI. Ne negăm vehement propria specie, ne contrazicem propriile valori morale, ne îndoim de ceea ce suntem cu adevărat, ne contestăm existenţa şi evoluţia, ne batem joc de inteligenţa cu care, tot noi, ne mândrim nonşalant că am fost înzestraţi. Cu alte cuvinte, aş îndrăzni să spun că ne dăm arama pe faţă.

Celebrul fizician Stephen Hawking, spunea că agresivitatea a fost elementul cheie care ne-a ajutat în incursiunea nostră spre supravieţuire şi evoluţie şi că tot ea (agresivitatea)  poate fi călăul care să ne radă de pe faţa Pământului. Singura modalitate prin care ne putem salva de noi înşine (căci noi suntem problema) ar fi să înlocuim partea agresivă a ego-ului uman cu partea sinelui cunoscută sub numele de empatie. Iată că istoria, prin ceea ce ne oferă acest moment numit prezent, ne obligă să facem această tranziţie. Şi totuşi NU, nu putem concepe să solidarizăm şi să ajutăm nişte oameni înfrânţi şi alungaţi de agresivitatea altor oameni. Le-o mai oferim şi pe a noastră.

Câtă ironie… mai ales pe români. Dintre toate popoarele Europei civilizate, românul e cel mai înverşunat. Fiind lipsit de cunoştinţă, recunoştinţă şi chiar de conştiinţă, îşi pansează propriile neputiinţe prin ură. Cu mintea obosită, caută cele mai mizere soluţii, îşi exprimă agramat părerile, ameninţă, înjură, invocă ajutorul unor răposaţi dictatori. Cu teama de a rămâne fără privilegiile unor ajutoare sociale oferite de europeni, se văd puşi în faţa propriei frici: frica de muncă.


Cert este că istoria ne pune la încercare şi ne aflăm într-un punct extrem de fierbinte. Cum se va soluţiona, ce va fi şi cu ce vom rămâne din acest amalgam, doar timpul ne va da soluţia. De un lucru sunt sigur: suntem puşi în faţa unei alegeri capitale: agresivitate sau empatie? Dacă tot urlăm că suntem civilizaţi, haideţi să fim!!!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Simboluri oculte : Crucea Maltezǎ și Crucea Patee

Cruceea Patee este frecvent confundată cu crucea malteză. Este o cruce a Ordinului lui Hristos si are origine templierǎ.
Crucea Malteză este un simbol al protecţiei, un semn de onoare. Povestea ei este veche de sute de ani. Când un curajos grup de cruciaţi, cunoscuţi sub numele de Cavalerii Sf. Ioan, luptă împotriva Saracen pentru stăpânirea Pământului Sfânt, au întâlnit o nouă armă necunoscută războinicilor europeni. Era simplă, dar un teribil de dispozitiv/procedeu de luptă, acasta a adus o îngrozitoare suferinţa şi o moarte agonizantă bravilor luptători ai Crucii.
În timpul escaladării zidurilor cetăţii de către cruciaţi ei au fost atacatide bombe cu sticle care conţineau petrol. Când ele au fost pline cu lichid inflamabil, Saracen au azvârlit un copac în flăcări în mijlocul lor. Sute de cavaleri au ars de vii. Alţii şi-au riscat vieţile pentr a-şi salva fraţii de arme de la o moarte dureroasă. Astfel, aceşti oameni au devenit primii luptători cu flăcările ... şi primii di…

Pisici, pisici, pisici

Deoarece pisicile sunt animǎluţele mele preferate îmi permit ca în acest articol sǎ prezint o parte din „misterele” acestor fǎpturi gingaşe şi „ciudate”.

Iatǎ 30 de lucruri mai puţin cunoscute despre cele mai populare animale de companie din lume:
1. Atunci când îi este foarte cald, o pisicǎ transipirǎ numai prin pernuţele de la labe.
2. Pe parcursul vieţii, o pisicǎ poate avea mai mult de 100 de pisoi.
3. Atunci când este în cǎlduri, o pisicǎ se poate împerechea cu mai mulţi motani, urmând ca, dupǎ o perioadǎ de gestaţie de 64-67 de zile, sǎ nascǎ pisoi cu taţi diferiţi.(oare taţii îşi vor revendica plozii dupǎ naşterea lor?:))
4. Papilele încârligate de pe limba asprǎ a pisicilor acţioneazǎ precum o perie, având rolul de a curǎţa şi descâlci blana.



5. Lǎbuţele din faţǎ ale pisicilor au 5 pernuţe, în vreme ce lǎbuţele din spate – numai 4.
6. O pisicǎ poate recunoaşte mersul stǎpânului ei de la sute de metri depǎrtare.
7. În mod obişnuit, o pisicǎ domesticǎ trǎieşte între 12 şi 18 ani, în v…

ESEU ASUPRA OMULUI COMPLET

I. De la persoana la fiintaIn planul existentei terestre, supus legii dualitatii, omul se vede divizat intre persoana si fiinta, astfel cum timpul este impartit in zi si noapte, principiile in masculin si feminin, perceptiile intre lumina si intuneric si exemplele pot continua la nesfarsit descriind cele doua calitati ale universului, vizibil si invizibil. Pastrand analogiile, atat de dragi hermetistilor, sau imprumutand schema initieriilor, putem afirma ca persoana tine de ego, iar fiinta de sine, sau cu alte cuvinte: in persoana se exprima omul, care este unic si irepetabil in decursul unei existente determinate, pe cand in fiinta salasluieste principiul divin, nemuritor si Unic, caci diversitatea persoanelor dispare in unicitatea Fiintei. Asadar, in natura sa dubla, omul are un caracter efemer si etern in acelasi timp. Si cum, Tabula Samargdina postuleaza: „Toate lucrurile vin din Unul, prin vointa si cuvantul Unicului, care a creat in Mintea Sa, astfel ca toate lucrurile isi dator…