vineri, 8 februarie 2013

Lăsaţi creierele la intrare!



Unul dintre cele mai mai ridicole aspecte ale societăţii româneşti de azi e prejudecata. Mă sperie şi mă dezgustă spectacolul la care sunt supus zilnic să asist, un spectacol în care normalitatea unei gândiri sănătoase şi laborioase nu are nicio şansă în faţa unei anomalii cu care, se pare, ne-am pricopsit în anii de tortură comunistă.

Deşi acel regim cretin a dispărut în urmă cu 23 de ani, poporul nostru atât de naţionalist şi de măreţ a rămas cu câteva tulburări de ordin comportamental şi moral. Ne-am asimilat cel mai josnic principiu: prejudecata. În fond, ne face plăcere să judecăm absolut tot ceea ce ne înconjoară, fie bun, fie de prost gust.

Ceea ce face ca totul să capete proporţii catastrofale e prejudecata formatorilor de opinie, în speţă, a profesorilor. O mare parte dintre ei refuză nonşalant să-şi responsabilizeze aspectul evolutiv al învăţării. Aşadar, ei nu fac altceva decât să ne înveţe ce să gândim. Sunt (încă) departe de noţiunea „cum să gândim” sau mai pe şleau, mai bine semianalfabet decât om de perspectivă. Refuză să formeze caractere, refuză să se integreze în buna practică a unui învăţământ de calitate.

Nu mică mi-a fost mirarea când am citit zilele trecute pe facebook că unor elevi de la Colegiul Naţional „Doamna Stanca” le-a fost încălcat cel mai important drept, cel la demnitate. În ciuda faptului că sunt elevi excepţionali, cu rezultate bune la învăţătură, cu activităţi extraşcolare care ridică prestigiul şcolii şi nu numai, cu talente artistice înăscute, preocupaţi de programe de voluntariat, au un mare minus, NU suferă de calviţie. Din câte se pare, aceşti elevi au fost ameninţaţi cu o suspendare pe 3 zile şi scăderea notei la purtare pentru simplul fapt că au părul lung. Iată o practică des folosită încă din cele mai vechi timpuri: discriminarea. Din elevi excepţionali, din oameni cu gândire liberă au ajuns să fie consideraţi nişte eretici şi pedepsiţi pentru convingerile lor. Profesorii au devenit inchizitori şi chiar închizători de idealuri. Nu cumva am descris rutina Evului Mediu Întunecat, a unui regim comunist sau a unui regim totalitar? Nu cumva România e membră a Uniunii Europene şi astfel ni se garantează dreptul la liberă exprimare, dreptul la afirmare? Nu cumva legislaţia europeană garantează dreptul la demnitate şi combate vehement discriminarea de orice fel?
Până acum aceste drepturi par să fie nişte poveşti de adormit copiii sau în cel mai bun caz, nişte poveşti care nasc idealuri periculoase într-o ţară măcinată de incultură şi prejudecăţi. A gândi, stimaţi elevi, e periculos. Nu-i nimic, avem (încă) noroc cu voi că menţineţi pe linia de plutire sistemul de învăţământ şi acel mic procentaj de promovare la Bac. Eu vă mulţumesc că existaţi (încă) şi sunt convins că nu vă veţi lăsa descurajaţi de acest sistem inert şi vă veţi duce idealurile până la capăt.

Şi nu uitaţi că s-a luptat până la ultima picătură de sânge pentru ca voi să aveţi dreptul să nu fiţi de acord cu mine.

Aurel Csato