Dupǎ o lungǎ pauzǎ în care n-am fost în stare sǎ gândesc nimic deosebit, ultima perioadǎ m-a constrâns sǎ dau naştere unor pǎreri despre noua generaţie care nu va avea niciun impact în viitorul, de altfel sumbru, al României. Subiectul ţintǎ: generaţia tinerilor nǎscuţi si crescuţi în tranziţie[1].
Noi toţi, laolaltǎ, tinerii din ziua de azi gândim doar într-o direcţie, una nesigurǎ care ne va influenţa semnificativ viitorul. Direcţia despre care vorbesc poartǎ numele de ignoranţǎ alǎturatǎ, desigur, unei lipse acute de atitudine. Împreunǎ, aceşti doi termeni, au dat naştere unei boli care în scurt timp va deveni cronicǎ iar impactul va fi nimicitor.
Atitudinea este caracteristica principalǎ care îl defineşte pe un tânǎr şi îi modeleazǎ viitorul. O atitudine puternicǎ şi îndrǎzneaţǎ se dobândeşte prin informare, cercetare şi curiozitate. Câţi tineri români dobândesc aceste “calitǎţi”? Rǎspunsul e cât se poate de simplu: puţini. Pe cine sǎ învinuim? Sǎ fie pǎrinţii, profesorii, sistemul educaţional, cel politic sau pur şi simplu vina le aparţine tinerilor, în totalitate? Se pare cǎ am creat un lanţ al slǎbiciunilor al cǎrui verigi sunt toate rupte. Totuşi, dupǎ pǎrerea mea, vina ne aparţine, în cea mai mare mǎsurǎ, nouǎ! Am devenit atât de “înţelepţi”şi plini de sine încât refuzǎm orice criticǎ, orice sfat, orice pǎrere care vine din partea unui specialist iar problema capǎtǎ proporţii uriaşe în rândul elevilor de liceu şi al studenţilor care nu mai dau doi bani pe ceea ce înseamnǎ identitate şi respect. Refuzǎ sǎ-şi responsabilizeze atitudinea care nu sunt foarte sigur cǎ mai existǎ.
Tot ceea ce am afirmat mai sus este argumentat de lipsa cunoştinţelor elementare de limbǎ românǎ implementate în « limbajul de mess », de lipsa elementului logic al unei afirmaţii, citez : “ ..dar dinaia individual suntem numiţi indivizi”, de admiraţia irelevantǎ pentru manele, ţigani şi noţiunea de şmecher, de scandal monden, cocalarism şi bani obţinuţi pe cǎi “sigure” şi rapide.
Soluţia e cât se poate de simplǎ. Trebuie sǎ le oferim o alternativǎ bazatǎ pe încredere, respect şi stimǎ de sine. Iar când le vorbim despre viitor trebuie înlocuit termenul de speranţǎ cu cel de certitudine. În loc sǎ-şi doreascǎ “o ţarǎ ca afarǎ” mai bine sǎ aibǎ capacitatea de-a face una. Scopul sǎ însemne certitudine şi nu sǎ scuze mijloacele!
P.S. Existǎ şi elevi excepţionali care « au scos capul din nori » şi care au înţeles pe umerii cui stǎ responsabilitatea acelui viitor mai bun la care sperǎ toatǎ lumea.
Reflectând asupra libertǎţii aparente e titlul unui articol semnat de Sabina Crişan – 18 ani, elevǎ a Colegiului Naţional „Emil Racoviţǎ” din Cluj care demonstreazǎ cǎ se poate, se poate gândi!!!
[1] Pentru profani, “tranziţie” – perioada cuprinsǎ între anii 1989-2011 care a marcat tranziţia de la comunism la capitalism (democraţie).
1 comentarii:
Fain!
Trimiteţi un comentariu