miercuri, 15 septembrie 2010

Biserica şi dogma unei religii ipocrite

        Incendiul izbucnit la maternitatea Giuleşti e o tragedie. Cauzele ei s-au nǎscut dintr-un mariaj nefericit între întâmplare neagrǎ şi nesimţire, chiar dezumanizare – numele miresei se mai poate schimba, dar e la fel de respingǎtor. Durerea e greu de descris şi, de fapt, nici nu mai trebuie comentatǎ. Imaginile au dovedit cǎ zeci de oameni au asistat ca la un film în primele momente ale incendiului. Printre ei şi mame... oare câte dintre ele sunt conştiente cǎ privitul lor ca „proasta-n târg” a ucis nişte prunci. Dar despre altceva este vorba. În mai toate ziarele am vǎzut urmǎtorul titlu: bebeluşii arşi nu pot fi înmormântaţi creştineşte pentru cǎ nu sunt botezaţi! Am cerut lǎmuri personal. I-am precizat unui preot cu grad mare – bisericesc, desigur – cǎ nu cer explicaţii în calitate de jurnalist, ci de simplu creştin revoltat. A mai înmuiat tonul şi mi-a explicat bâlbâit cǎ aşa e dogma, cǎ dacǎ nu sunt botezaţi nu sunt primiţi în sânul bisericii, dar cǎ oricum slujba de înmormântare este pentru iertarea pǎcatelor. A, sǎ nu uit, mi-a precizat, desigur, faptul cǎ un copil sub 7 anu nu are pǎcate şi atunci, logic, nici de slujbǎ de înmormântare nu ar avea nevoie. O bunicǎ i-a rǎspuns indirect: „M-am rugat de preot sǎ facǎ o slujbǎ, dar n-a vrut, a zis cǎ nu are voie. O sǎ-l înmormântez pe ǎsta mic ca pe un câine, undeva într-un colţ de cimitir!” Domnilor funcţionari în sutanǎ, vǎ întreb de ce aşa? Nu-mi spuneţi cǎ aşa e dogma... Pe prunci nu-i întreabǎ nimeni dacǎ vor sǎ fie botezaţi, hotǎrǎsc pǎrinţii lor pentru ei. Şi atunci de ce acum nu a fost suficient cǎ nişte pǎrinţi îndoliaţi s-au întors cǎtre voi pentru a le alina suferinţa?! Credeţi cǎ vǎ întreba cineva ce fel de slujbǎ rostiţi? Dacǎ e de alinare a pǎrinţilor sau de înmormântare – deci de iertare a pǎcatelor? Cǎci asta era de fapt slujba pe care ar fi trebuit sǎ le-o faceţi. Aveau nevoie de o mângâiere a Domnului pe care le-aţi negat-o... Şi mǎ mai întreb ceva: pruncul care a murit înecat de preot în timpul botezului în ce categorie întrǎ? Botezat sau nebotezat? Adicǎ i-a fǎcut acelaşi preot şi slujba de înmormântare? Cǎ sigur la el dogma zicea cǎ are voie... doar l-au botezat pânǎ la capǎt!

Articol preluat din Sǎptǎmâna Financiarǎ

        
       Mǎ gândeasc oare ce sǎ mai adaug la aceastǎ „întâmplare” în care „ritualul de înmormântare şi iertare” a pǎcatelor a fost înfǎptuit ca la carte (conform dogmelor creştin ortodoxe). Sǎ pornesc oare de la faptul cǎ însuşi ritualul de botez este unul barbar sau de la faptul cǎ biserica şi preoţii „put” a ipocrizie şi sunt demni doar de dispreţ? Oricum am privi problema, un lucru e cert: când vine vorba de un COPIL trecem peste faptul cǎ religia dispune de o dogmǎ ridicolǎ, chiar tâmpitǎ şi îi oferim toatǎ atenţia şi compasiunea pe care i-o mai putem oferi. Pǎrintele spiritual al unei comunitǎţi trebuie sǎ dea dovadǎ de înţelepciune, nicidecum de adept fanatic al unei scrieri absurd scrisǎ şi chiar înţeleasǎ.

       Oare tot ceea ce este scris în cǎrţile sfinte, cu precǎdere, în Biblie e ABSOLUT corect şi aplicabil? Cu siguranţǎ cǎ NU. Dar sǎ nu uitǎm: chiar şi aceste cǎrţi au fost scrise de oameni şi mai mult decât atât, menirea lor a fost pur politicǎ, de manipulare a maselor iar Masele cred mai degrabă o minciună mare decât una mică. (A.H.)