Viaţa ne oferǎ o gamǎ largǎ de oportunitǎţi din care, de cele mai multe ori, nu ne “înfruptǎm”. “Nu pot” şi “Nu vreau” ne conduc viaţa iar cei care refuzǎ sǎ piardǎ ajung modele pentru mulţi dintre noi. Cei mai mulţi însǎ au revoluţionat lumea, fie cǎ vorbim de artǎ sau ştiinţǎ. Ce ne lipseşte? Puterea de a nu renunţa. Iatǎ câteva exemple:
Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.
În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?
Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."
Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."
In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigur că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?
Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."
Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.
Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi către tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.
Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."
Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.
La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.
Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.
Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.
Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."
Mărimea contează?
-
Share Îmi place filmulețul ăsta, în primul rând, pt că arată că și ele s-ar
holba dacă ne-am arăta podoabele, la fel cum o facem și noi când apar ele
cu di...
Cateva consideratii despre presa
-
Poate, daca vom iesi putin din agitatia teribila a mintii si din
insingurarea sufletului, vom putea observa mai atent ce se intampla cu
adevarat in noi in...
Grupa sanguină îţi dezvăluie personalitatea
-
*În Japonia, grupa sanguină valorează aproape la fel de mult ca o diplomă
de licenţiere, angajaţii cu studii pe profilul job-ului fiind acceptaţi şi
dacă...
2012 Highlights – To Do List
-
Hi everyone! And welcome to 2012, our last year on Earth as we know it.
Bull*it! I’m sorry, I just got carried away… Anyway, we never know what to
expect. ...
Sak Noel - Paso
-
După Loca people, Sak Noel vine cu o melodie nouă, Paso (The Nino Anthem).
Nu cred că va avea aceiași priză la public la loca people. Nici nu prea îmi
pla...
Last Night (movie essay)
-
Last Night (2010) este un film pentru cei boemi, pentru cei care apreciază
detaliile și pentru cei dispuși să se gândească dacă se identifică cu
mesajul fi...
O zi plină
-
Azi am trecut prin atât de multe stări, şi mă simt epuizată. Am simţit
într-o singură zi, emoţiile adunate poate în ani, şi sentimentele prăfuite,
uitate u...
2 comentarii:
bine ba, da' poza mea unde e? :(
sa citeasca muritorii!
Trimiteţi un comentariu