Bine sau Rǎu – religie sau NU

La sfârşitul secolului al IV-lea e.n., Imperiul Roman se gǎsea în pragul destrǎmǎrii. Totuşi, oraşul Alexandria, din provincia Egipt, şi-a pǎstrat mare parte din splendoarea lui. Se putea lǎuda cu una dintre cele Şapte Minuni ale Lumii Antice, legendarul Far din Alexandria, cât şi cu cea mai vastǎ bibliotecǎ cunoscutǎ omenirii. Biblioteca era nu doar nu simbol cultural, ci şi unul religios, locul unde pǎgânii îşi venerau zeitǎţile ancestrale. Împǎmântenitele culte pǎgâne ale oraşului erau acum contestate de cǎtre religia evreilor, religie cu o rǎspândire fulminantǎ şî pânǎ recent interzisǎ: creştinismul. – citat din filmul Agora.

Tot atunci, noua religia a dat startul unei rǎspândiri fǎrǎ precedent în toatǎ lumea, o rǎspândire care a folosit mijloace pe care le-aş numi neortodoxe. Dintr-o datǎ tot ce a fost cunoscut omenirii, acum trebuia sǎ disparǎ deoarece noua religie avea de oferit rǎspunsuri la toate întrebǎrile iar acel rǎspuns suna cam aşa: „Crede şi nu cerceta”, iar de vei cerceta noi te vom acuza de ateism, blasfemie şi vrǎjitorie şi te vom arde pe rug sau te vom omorî cu pietre deoarece ai încalcat cuvântul Fiului lui Dumnezeu.

Aşadar, noua religie compusǎ dintr-o lungǎ serie de principii moral-creştine a dat startul celei mai mari serii de crime din istoria umanitǎţii, iar cei care comiteau cele mai multe, de atunci sunt consideraţi sfinţi şi îi cinstim în fiecare an cu onoruri şi mǎtǎnii.(Ex: Sf. Împǎrat Constantin cel Mare).
Pânǎ atunci „a ucide” nu avea un scop atât de bine întipǎrit în „raţiunea” omului şi tocmai de aceea aceastǎ „plǎcere” avea nevoie de o menire verosimilǎ dând naştere ideii de a comite crime în numele credinţei, în numele Mântuitorului, al Crucii, ş.a.m.d., la o scarǎ cât mai largǎ şi cât mai bine organizatǎ iar aici pot fi date exemple, Inchiziţia şi Cruciadele.

Nu judec pe nimeni (nu am acest drept) dar sǎ-mi explice cineva ce înseamnǎ RELIGIE şi la ce ne foloseşte? Istoria îmi demonstreazǎ contrariul, îmi demonstreazǎ cǎ religia este de fapt cel mai mare criminal al umanitǎţii, cǎ religia oferǎ întrebǎri şi frustrări, nu rǎspunsuri şi bunǎstare, privilegiazǎ împǎraţi şi nu proletari şi cǎ unicul ei scop e sǎ serveascǎ doar pentru a separa specia de lumea naturalǎ şi de asemeni de a ne despǎrţi unul de celǎlalt. Reduce sarcina umanǎ pânǎ la a spune cǎ Dumnezeu controleazǎ tot şi la rândul lor, crime oribile pot fi întemeiate în numele slujirii divinitǎţii.

Pentru a evolua în bine omul nu are nevoie de religie, el are nevoie de o micǎ fǎrâmǎ de credinţǎ şi mult, mult altruism. Omul are nevoie de rǎspunsuri bazate pe logicǎ, nu de stupiditǎţi de genul: „Aşa a lǎsat/vrut Dumnezeu”. Omul trebuie sǎ înţeleagǎ cǎ religia în care se complace oferǎ cea mai mare dozǎ de perfiditate încǎlcând în mod oficial ceea ce susţine sǎ nu faci.

Legat de acest subiect vǎ recomand un film remarcabil – Agora