joi, 25 martie 2010

Începutul a fost înfǎptuit

Prima întâlnire a Cercului Ştiinţic – Educaţie şi Moralǎ a fost de un real succes şi a lǎsat siguranţa unui început ce sperǎm a naşte o societate civilǎ informatǎ mereu gata de a-şi spune punctul de vedere, un punct de vedere bazat pe valorile morale ale unui popor încǎrcat de istorie şi culturǎ.

Dupǎ cele 3 ore cât a durat aceastǎ întâlnire pot spune încrezǎtor cǎ ceea ce mi-a fost dat sǎ aud din partea celor doi invitaţi speciali (Preot univ. conf. dr. Constantin Necula şi Conf. univ. dr. Lucian Grozea) a fost cu adevǎrat special, chiar inedit şi a reînviat speranţa unui viitor mai bun, un viitor bazat pe responsabilitate şi simţ comunitar. Prin acest demers dorim sǎ aducem la cunoştiinţa publicului deja saturat de inculturǎ şi modele imorale cǎ numai prin informare şi educaţie mai putem schimba ceva.

Luna viitoare va avea loc ce-a de-a doua întâlnire, întâlnire în care îi vom avea învitaţi pe distinşii Cristian Tabǎrǎ şi Cristian Tudor Popescu. Sper din tot sufletul ca lucrurile sǎ rǎmânǎ aşa ca sǎ putem continua şi sǎ extidem aceastǎ iniţiativǎ la nivel naţional şi de ce nu, sǎ dǎm naştere unui fapt fǎrǎ precedent în cei 20 ani de tranziţie. Eu unul cred în aşa ceva.

P.S. O sǎ revin cu detalii legate de acest subiect.

joi, 18 martie 2010

Bine sau Rǎu – religie sau NU

La sfârşitul secolului al IV-lea e.n., Imperiul Roman se gǎsea în pragul destrǎmǎrii. Totuşi, oraşul Alexandria, din provincia Egipt, şi-a pǎstrat mare parte din splendoarea lui. Se putea lǎuda cu una dintre cele Şapte Minuni ale Lumii Antice, legendarul Far din Alexandria, cât şi cu cea mai vastǎ bibliotecǎ cunoscutǎ omenirii. Biblioteca era nu doar nu simbol cultural, ci şi unul religios, locul unde pǎgânii îşi venerau zeitǎţile ancestrale. Împǎmântenitele culte pǎgâne ale oraşului erau acum contestate de cǎtre religia evreilor, religie cu o rǎspândire fulminantǎ şî pânǎ recent interzisǎ: creştinismul. – citat din filmul Agora.

Tot atunci, noua religia a dat startul unei rǎspândiri fǎrǎ precedent în toatǎ lumea, o rǎspândire care a folosit mijloace pe care le-aş numi neortodoxe. Dintr-o datǎ tot ce a fost cunoscut omenirii, acum trebuia sǎ disparǎ deoarece noua religie avea de oferit rǎspunsuri la toate întrebǎrile iar acel rǎspuns suna cam aşa: „Crede şi nu cerceta”, iar de vei cerceta noi te vom acuza de ateism, blasfemie şi vrǎjitorie şi te vom arde pe rug sau te vom omorî cu pietre deoarece ai încalcat cuvântul Fiului lui Dumnezeu.

Aşadar, noua religie compusǎ dintr-o lungǎ serie de principii moral-creştine a dat startul celei mai mari serii de crime din istoria umanitǎţii, iar cei care comiteau cele mai multe, de atunci sunt consideraţi sfinţi şi îi cinstim în fiecare an cu onoruri şi mǎtǎnii.(Ex: Sf. Împǎrat Constantin cel Mare).
Pânǎ atunci „a ucide” nu avea un scop atât de bine întipǎrit în „raţiunea” omului şi tocmai de aceea aceastǎ „plǎcere” avea nevoie de o menire verosimilǎ dând naştere ideii de a comite crime în numele credinţei, în numele Mântuitorului, al Crucii, ş.a.m.d., la o scarǎ cât mai largǎ şi cât mai bine organizatǎ iar aici pot fi date exemple, Inchiziţia şi Cruciadele.

Nu judec pe nimeni (nu am acest drept) dar sǎ-mi explice cineva ce înseamnǎ RELIGIE şi la ce ne foloseşte? Istoria îmi demonstreazǎ contrariul, îmi demonstreazǎ cǎ religia este de fapt cel mai mare criminal al umanitǎţii, cǎ religia oferǎ întrebǎri şi frustrări, nu rǎspunsuri şi bunǎstare, privilegiazǎ împǎraţi şi nu proletari şi cǎ unicul ei scop e sǎ serveascǎ doar pentru a separa specia de lumea naturalǎ şi de asemeni de a ne despǎrţi unul de celǎlalt. Reduce sarcina umanǎ pânǎ la a spune cǎ Dumnezeu controleazǎ tot şi la rândul lor, crime oribile pot fi întemeiate în numele slujirii divinitǎţii.

Pentru a evolua în bine omul nu are nevoie de religie, el are nevoie de o micǎ fǎrâmǎ de credinţǎ şi mult, mult altruism. Omul are nevoie de rǎspunsuri bazate pe logicǎ, nu de stupiditǎţi de genul: „Aşa a lǎsat/vrut Dumnezeu”. Omul trebuie sǎ înţeleagǎ cǎ religia în care se complace oferǎ cea mai mare dozǎ de perfiditate încǎlcând în mod oficial ceea ce susţine sǎ nu faci.

Legat de acest subiect vǎ recomand un film remarcabilAgora

marți, 16 martie 2010

Cerc ştiinţific – Educaţie şi Moralǎ



Cercul ştiinţific “Educaţia şi morală ca fundament al societăţii democratice” este organizat în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii de Securitate, cu scopul de a oferi un cadru interdisciplinar pentru toţi cei interesaţi să exploreze interconexiunea dintre democraţie, educaţie şi viaţa morală precum şi rolul pe care un cetăţean educat, ghidat de norme şi valori morale, îl are în realizarea bazei unei societăţi democratice. Am pornit de la ideea utilizării educaţiei în promovarea valorilor democratice bazate pe egalitate de şanse şi justiţie socială. Şcolile autentic democratice ar putea pregăti mai bine pentru o cetăţenie activă şi o societate civilă puternică, considerate a fi temelia unui stat democratic. Răspunderea civică, contactul social direct, răspunderea individuală, simţul comunitar, angajarea civică, încrederea şi dreptatea socială sunt trăsături care au un rol important într-o societate democratică. Pentru aceasta nu este suficient doar să ne supunem legii ci trebuie să avem acele convingeri morale care ne ajută să acţionam nu numai pentru interesul nostru ci şi pentru binele comun. Cercul ştiinţific are ca principale obiective:



• Organizarea unui cadru de dezbateri şi cercetări universitare cu privire la rolul bunului cetăţean în procesul consolidării democraţiei;
• Întâlniri cu practicieni şi teoreticieni din domeniu;
• Participarea membrilor la diferite sesiuni de comunicări ştiinţifice;
• Colaborarea cu alte structuri de gen, interne şi externe;
• Stimularea comunicării, cooperării şi cercetării rolului educaţiei morale în formarea conştiinţei civice a tinerilor;
• Realizarea de sondaje şi dezbateri cu scopul determinării gradului de implicare civică a tinerilor din România;
• Creşterea gradului de pregătire şi dezvoltare a atitudinii cetăţeneşti în rândul studenţilor şi masteranzilor;
• Organizarea de simpozioane cu prezentare şi/sau concurs de lucrări pe diferite teme legate de promovarea valorilor prin intermediul cărora am putea grăbi găsirea binelui nostru comun.

Evenimentul va avea loc marţi 23-03-2010, la ora 18, în sala S204, et 2, al Facultǎţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, Sibiu.
Pentru mai multe detalii vǎ pun la dispoziţie adresa mea de mail: aurel_sibiu@yahoo.com, pe mess(aurel_sibiu) sau la telefon: 0767215089.

luni, 15 martie 2010

Evreul acuzǎ!!!

Mi-a fost dat sǎ vǎd şi aşa ceva – cei mai adevǎraţi şi înverşunaţi eroi ai neamului românesc sunt târâţi prin noroi de cǎtre cel mai de seamǎ şi „nenorocit” popor al lumii – evreii. În urma Berlinadei, filmul lui Constantin Popescu „Portretul luptǎtorului la tinereţe” a atras vocea disperatǎ şi lipsitǎ de orice urmǎ de respect a evreilor prin vocile lui Marco Katz, preşedintele Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România, şi Alexandru Florian, director al Institutului Naţional pentru studierea Holocaustului „Elie Wiesel”.

„Într-un cuvânt” – filmul prezintǎ personaje antisemite (legionari) iar acest fapt iritǎ iudeo-comuniştii sau evreii, popor care nu a fǎcut nimic altceva decât sǎ profite de orice bogǎţie a acestui stat, începând cu demnitatea şi identitatea românului şi terminând cu bogǎţiile de ordin material.

Odatǎ ce am ajuns ţara de batjocorǎ a unor oameni ca Ana Pauker, Luca Laslo, Walter Roman, Pantiuşa Botnarenco, Gheorghe Gheorghiu-Dej, o mânǎ de oameni au îndrǎznit sǎ spunǎ NU iar acum sunt rǎsplǎtiţi ca atare.

„ Am pornit pe un asemenea drum având credinţa cǎ aceasta ne era dorinţa, atfel nu puteam. Orice soartǎ ne va da Dumnezeu, suntem siguri cǎ din jertfa noastrǎ va ieşi un viitor mai bun pentru neamul românesc”. - din testamentul Grupului Carpatin de Rezistenţǎ Naţionalǎ, 1952.



Şi i-am rǎsplǎtit oferindu-ne un viitor încrezǎtor în care utopicul şi paradoxul se completeazǎ unul pe celǎlalt iar identitatea românului este mai maleabilǎ ca oricând.

vineri, 12 martie 2010

Salvaţi gropile

„Trǎiesc în România şi asta le ocupǎ tot timpul” autoritǎţilor sǎ implementeze programe şi legi pentru protecţia unor obiective „turistice” – aşa numitele gropi sau cratere care la vederea şi încǎlecarea lor şoferii exclamǎ de cele mai multe ori cuvinte care fac parte din argoul limbii materne. Dar românul e inventiv şi a îmbinat utilul cu „plǎcutul” într-un mod atât de inedit încât ne-ar invidia şi cele mai fruntaşe popoare.

Ştiu cǎ e greu de crezut dar nimic nu e imposibil iar realitatea e cea mai bunǎ dovadǎ. Priviţi!

luni, 8 martie 2010

Satanismul modern

„Eu sunt dumnezeul meu” – afirmaţie care aparţine principilor Satanismului modern . Şi nu e singura care m-a determinat sǎ fac o analizǎ mai amplǎ a ceea ce reprezintǎ de fapt aceastǎ religie „macabrǎ” care de cele mai multe ori ne infioarǎ doar la simpla rostire a numelui sǎu.

Interesant este faptul cǎ o mare parte din ceea ce reprezintǎ acest curent religios se regǎseşte în concepţiile multor oameni, fie ei atei, creştini, musulmani sau de oricare altǎ religie.
Pornind de la conceptul nietzschean . sataniştii plaseazǎ individul pe primul plan dându-i calitǎţi de proporţii divine –„individul este singurul responsabil pentru viaţa sa şi trebuie să se ridice peste perceputa conformitate a maselor pentru a găsi o cale în viaţă; sataniştii sunt născuţi nu făcuţi... au o boală numită independenţă, ei se opun religiilor care plasează oamenii într-un raport de subordonare faţă de zei (creştinismul, islamul, iudaismul etc.)”

Fǎrǎ a avea pretenţia de a explica dogma unei religii înţelese greşit aş dori sǎ prezint o parte din principiile care dau nuanţǎ pozitivǎ celui mai controversat curent religios din lume (deşi conform concepţiei mele aş plasa creştinismul ca fiind cea mai controversatǎ religie din toate timpurile).

Aşadar cele 9 afirmaţii sataniste sunt:
1. Satana reprezintǎ indulgenţǎ, în loc de abstinenţǎ!
2. Satana reprezintǎ existenţa vitalǎ, în loc de promisiuni spirituale irealiste!
3. Satana reprezintǎ inteligenţǎ purǎ, în loc de ipocrizia în care oamenii se complac!
4. Satana reprezintǎ bunǎtate pentru cei ce meritǎ, în loc de dragoste irositǎ pe ingraţi!
5. Satana reprezintǎ rǎzbunare în loc de întoarcerea celuilalt obraz!
6. Satana reprezintǎ responsabilitate pentru responsabili în loc de ingrijorare pentru vampiri psihici!
7. Satana reprezintǎ omul ca un animal printre animale; uneori mai bun, alteori mai rǎu decât cele ce merg pe patru picioare, şi care datoritǎ a devenit cel mai vicios dintre ele.
8. Satana reprezintǎ toate aşa-zisele pǎcate, pentru cǎ ele duc la mulţumirea fizicǎ mentalǎ sau emoţionalǎ!
9. Satana reprezintǎ cel mai bun prieten al Bisericii, pentru cǎ a ţinut-o în afaceri în tot acest timp!

Cea de-a 9-a afirmaţie m-a impresionat de-a dreptul deoarece confirmǎ regula binelui şi-a rǎului – în sensul cǎ nu poţi deosebi binele fǎrǎ existenţa rǎului sau viceversa. Şi totuşi, în mod paradoxal, care dintre religii e mai bunǎ?

Aş dori sǎ aduc la luminǎ şi unul dintre cele mai mari pǎcate sataniste şi anume: PROSTIA - pǎcatul principal în satanism. Este pǎcat cǎ prostia nu e dureroasǎ. Nu mai poate fi vorba doar de ignoranţa într-o societate care creşte considerabil în stupiditate. Aici se încadreazǎ şi cei care îşi urmeazǎ drumul tinând cont de absolut tot ce li se spune. Mijloacele de informare promoveazǎ o prostie cultivatǎ ca atitudine, care nu este doar acceptatǎ ci şi lǎudabilǎ. Sataniştii trebuie sǎ înveţe sǎ vadǎ prin ‘trucuri’ şi nu-şi pot permite sǎ fie atinşi de prostie.

Concluzie: o mare parte din populaţia unei ţǎri care din întâmplare se numeşte România trǎieşte în pǎcat care “din pǎcate” nu mai e o întâmplare.

duminică, 7 martie 2010

Pisici, pisici, pisici

Deoarece pisicile sunt animǎluţele mele preferate îmi permit ca în acest articol sǎ prezint o parte din „misterele” acestor fǎpturi gingaşe şi „ciudate”.

Iatǎ 30 de lucruri mai puţin cunoscute despre cele mai populare animale de companie din lume:
1. Atunci când îi este foarte cald, o pisicǎ transipirǎ numai prin pernuţele de la labe.
2. Pe parcursul vieţii, o pisicǎ poate avea mai mult de 100 de pisoi.
3. Atunci când este în cǎlduri, o pisicǎ se poate împerechea cu mai mulţi motani, urmând ca, dupǎ o perioadǎ de gestaţie de 64-67 de zile, sǎ nascǎ pisoi cu taţi diferiţi.(oare taţii îşi vor revendica plozii dupǎ naşterea lor?:))
4. Papilele încârligate de pe limba asprǎ a pisicilor acţioneazǎ precum o perie, având rolul de a curǎţa şi descâlci blana.



5. Lǎbuţele din faţǎ ale pisicilor au 5 pernuţe, în vreme ce lǎbuţele din spate – numai 4.
6. O pisicǎ poate recunoaşte mersul stǎpânului ei de la sute de metri depǎrtare.
7. În mod obişnuit, o pisicǎ domesticǎ trǎieşte între 12 şi 18 ani, în vreme ce una vagaboandǎ – între 3 şi 5 ani.
8. În 1930, speranţa medie de viaţǎ a unei pisici era de 8 ani. Astǎzi, o pisicǎ trǎieşte, în medie, 16 ani.
9. Pisicile au capacitatea de a distinge cu mare acuareţe tonul oamenilor: dincolo de faptul cǎ ştiu când le certǎm sau lǎudǎm, ascultându-ne, îşi dau seama dacǎ suntem veseli sau trişti.
10. Pisicile au capacitatea de a produce peste 100 de suntete diferite. Prin comparaţie, câinii pot numai 10.
11. Deşi, de cele mai multe ori când toarce, o pisicǎ se simte bine, torsul nu este întodeauna un indicator al fericirii. Câteodatǎ, pisicile torc atunci când simt durere, pentru a se autosugestiona împotriva acesteia.
12. Aproximativ 30% din viaţa unei pisici este dedicatǎ linsului şi îngrijitului.



13. O pisicǎ poate sǎri în înǎlţime cu pânǎ la 5 ori lungimea ei.
14. Pisicile nu sunt animale singuratice. Atunci când trǎiesc în grupuri, dezvoltǎ o structurǎ ierarhicǎ asemǎnǎtoare unei haite.
15. Strǎmoşii pisicilor sunt miacidele, animale carnivore primitive care au trǎit în urmǎ cu 33 milioane de ani.



16. Pisicile au apǎrut în Europa cu 900 de ani înainte de Hristos. Au fost aduse de corǎbiile fenicienilor.
17. Prima expoziţie oficialǎ de pisici a avut loc în Anglia, în 1871.
18. Marele fizician sir Isaac Newton (1643-1727), care a formulat Legea atracţiei universale şi a pus bazele mecanicii clasice, este şi inventatorul uşiţei rabatabile pentru pisici.
19. Pisicile adorǎ sǎ doarmǎ pe hârtie. Hârtia este moale şi cǎlduroasǎ.
20. Pisicile se freacǎ de oameni pentru a-i impregna cu propriul miros şi a-i marca. Astfel, pisicile cred cǎ oamenii care miros exact ca ele, le aparţin. (interesantǎ concepţie)
21. Pisicile cu ochi albaştri şi blanǎ albǎ sunt predispuse genetic la surzenie.
22. Auzul pisicilor este de trei ori mai ascuţit decât cel al oamenilor.
23. Mustǎţile pisicilor sunt mobile şi le ajutǎ pe feline sǎ se orienteze în spaţiu; de aceea sunt denumite vibrissae (pǎr tactil).



24. Pisicile sunt cele mai leneşe animale din lume. O pisicǎ doarme, în medie, între 15 şi 18 ore pe zi.
25. Cu toate cǎ vǎd foarte bine în întuneric, pisicile nu sunt capabile sǎ distingǎ de aproape obiectele foarte mici.
26. O pisicǎ are nevoie de numai 1/6 din lumina necesarǎ unui om pentru a vedea la fel de bine ca acesta.
27. În funcţie de cât sunt de atente, pisicile au ochii fie migdalaţi, fie rotunzi.
28. Culoarea ochilor unei pisici se schimbǎ odatǎ cu înaintarea în vârstǎ a felinei.
29. Textura nasului unei pisici este unicǎ, la fel precum amprentele mâinilor umane.
30. Mustǎţile pisicii au şi rolul de a o ajuta pe felinǎ sǎ-şi dea seama dacǎ se poate strecura sau nu printr-un loc strâmt.

Bonus: 1.

2.