România în antitezǎ(I)

Domeniul: modele de moralitate şi nu numai.

Gânditorul stricǎ buna dispoziţie, sparge cheful, disturge distracţia pentru cǎ nu are nimic în comun cu „chefliii lipsiţi de griji”.

De la oameni simpli, la sportivi, intelectuali, politicieni, fiecare dintre noi ne-am format un anumit model de moralitate. Fie cǎ provine din realitate sau din purǎ ficţiune, e de nelipsit şi într-un mod sau altul de influenţeazǎ viaţa prin deciziile luate şi chiar prin comportament. Ce se întâmplǎ atunci când aceste modele de moralitate provin din mediile infecte ale media şi ale mediului înconjurǎtor şi cum ne dǎm seama de acest lucru?

În primul rând moralitatea şi modelul sǎu trebuie sǎ provinǎ din cel mai important şi apropiat loc şi anume, din familie. Pǎrinţii noştri sau persoana iubitǎ ne pot oferi cele mai mari exemple a ceea ce înseamnǎ moral, a ceea ce înseamnǎ conformitatea principiilor morale şi a bunǎstǎrii. Dar în viaţǎ trebuie sǎ ne ghidǎm şi dupǎ alte modele, oameni mari care prin munca şi devotamentul lor pentru un anumit principiu ne-au creat condiţiile necesare de a ne educa viaţa, în toate aspectele sale: comportament, educaţie, ideologie, etc.

Într-adevǎr e greu sǎ alegi întodeauna ceea ce e bine, dar cu puţin cap şi puţin suflet reuşeşti, dar atunci când mintea e îngustǎ şi refuzǎ a evolua atunci ajungem sǎ vorbim de situaţia unei Românii a secolului XXI plinǎ de rebuturi considerate de mulţi dintre noi modele de moralitate şi ghizi principali ai vieţii. Exemple:

1. Mircea Badea – om deştept cu un vocabular destul de reuşit dar a cǎrui prestaţie şi bun simţ lasǎ mult de dorit – îl consider a fi cea mai emblematicǎ figurǎ a trustului „Antenelor” şi un important model pentru mulţi dintre tinerii români(are bani, comenteazǎ aiurea şi pupǎ-n cur –ingredientele de-a reuşi în România).
2. Victor Ciutacu - un om cu adevǎrat dezgustǎtor din toate punctele de vedere, mai ales cel jurnalistic.
3. Serghei Mizil – afaceristul artist analist politic jurnalist actor, tatuatul Serghei Mizil reprezintǎ cel mai demn rebel al foştilor ani dar şi ai actualilor – apare peste tot – emisiuni mondene, OTV, emisiuni de analizǎ politicǎ, filme şi chiar la avatarele fanilor sǎi.

Fǎrǎ a mai face vreun clasament, menţionez cǎ urmǎtorii ocupǎ cele mai fruntaşe poziţii şi de aceea consider cǎ nu mai au nevoie de nicio prezentare: Gigi Becali, Nicolae Guţǎ, Florin Salam, etc.

La polul opus se alfǎ, laolaltǎ, oameni simpli dar şi intelectuali care ne fac o imagine pozitivǎ în lume şi chiar în propria ogradǎ. De la artisti, scriitori, partizani, politicieni, pânǎ la cei mai de seamǎ profesori şi oameni de rând.

Nu ştiu cum şi-au pǎstrat alţii intergritatea sub comunism, dar eu m-am salvat prin prieteni. De când mǎ ştiu am fost înconjurat de ceea ce aş putea numi, cu oarecare pompǎ, prieteni de idei. Astfel viaţa mea intelectualǎ, înainte de 1989, nu a avut nicio legǎturǎ cu şcoala, facultatea sau spaţiul public, şi s-a desfǎşurat exclusiv în cercul meu de prieteni. Erau pe de o parte, bibliotecile pe care le devoram împreunǎ cu entuziasm.
Şi mai erau nesfârşitele dezbateri pe care, voluptoşi şi îndrǎgostiţi, le organizam periodic. Totul era spontan şi perfect informal. Ne întâlneam, ascultam muzicǎ (care acoperea tot spectrul de la câmpurile gregoriene pânǎ la Genesis, Sting şi Jetro Tull), mâncam, beam şi discutam. H.R. Patapievici - Zbor în bǎtaia sǎgeţii - Eseu asupra formǎrii.

Gabriel Liiceanu
MirceaCǎrtǎrescu
Tudor Chirilǎ - Scrisoare cǎtre liceeni
Andrei Pleşu

Diferenţa o faceţi singuri şi cu siguranţǎ veţi concluziona cǎ prin aceşti oameni vom da culoare şi armonie vieţii iar despre ceilalţi, a cǎror modele vor rǎmâne în continuare acele rebuturi, nu pot decât sǎ regret cǎ existǎ şi cǎ vor influenţa la rândul lor generaţiile viitoare.