Partidul Politic Român

Partidul Politic Român nu existǎ. Principiul românesc la fel, e inexistent. Bunul simţ şi simţul comunitar fac parte din noua serie de filme fantastice.
Atunci cum îi numim pe cei votaţi de noi şi care ne „reprezintǎ” interesele în executiv şi legislativ? Ei bine, eu i-aş numi vampiri ai societǎţii, oameni care au uitat ce înseamnǎ sǎ lupţi pentru un ideal, care şi-au uitat istoria(sau nici mǎcar n-au ştiut-o), care şi-au creat din ban un scop, şi nu un mijloc, oameni care au împins în prǎpastie o ţarǎ al cǎrui potenţial concureazǎ cu cele mai prospere state din lume.

Devine înfricoşǎtor faptul cǎ 90% din membrii oricǎrui partid, chiar şi cei aflaţi la conducerea lor, nu au pic de habar despre doctrina şi ideologia partidului din care fac parte şi dacǎ n-ar fi fost suficient, îşi susţin cu nonşalanţǎ „principiile” demne de nişte demagogi manelizaţi în care limba maternǎ (limba românǎ) e izbitǎ de gardul imfamiei iar oamenii ale cǎror idei şi principii sunt net superioare acestor sucrusuri, stau şi privesc cu deznǎdejde cum „principiul” unei ţǎri e aruncat în infern.

„Cîţi dintre membrii PSD au aderat la partidul lor, în cunoştinţă de cauză? Cîţi au idee despre „părinţii fondatori“ ai mişcării socialiste din România? Cîţi au răsfoit cărţile lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, cîţi au sentimentul apartenenţei la o tradiţie mai mult decît onorabilă, din care fac parte Anton Bacalbaşa, C. Mille, Th. Speranţia, fraţii Nădejde sau Emil Racoviţă? Ce poate avea în comun Marian Vanghelie cu Titel Petrescu (de care, probabil, nici n-a auzit)?” – Andrei Pleşu, Reforma Partidelor în Dilema Veche, Anul VII, nr.314 - 18 februarie 2010.

1% domnule Pleşu – pe restul de 99% îi aşteaptǎ o viaţǎ prosperǎ în care banul „societǎţii” e cheltuit în cele mai josnice scopuri, adicǎ cele personale. Iar o mare majoritate a poporului încǎ îi mai voteazǎ şi acceptǎ situaţia ca atare. Marian Vanghelie, Radu Mazǎre, etc., au reuşit performanţa sǎ fie vǎzuţi ca modele de tinerii din ziua de azi în sensul cǎ : am bani, mǎ doare-n p....! Şi exact acest lucru se întâmplǎ!