marți, 9 februarie 2010

Bucatǎ din istorie – transpusǎ în film

Iatǎ cǎ mai ieşim şi noi în lume şi de data aceasta cu ceva de calitate şi care face cinste atât Fǎgǎraşului cât şi importanţilor partizani care au trǎit şi au murit pentru convigerile lor. Este vorba de filmul artistic de lungmetraj „Portretul luptǎtorului la tinereţe” care a fost selectat şi care va fi prezentat la Festivalul Filmului de la Berlin în perioada 11-21 februarie 2010.

Subiectul filmului este unul excepţional, unic aş spune în cinematografia româneascǎ şi se referǎ la activitatea grupului de partizani din Munţii Fǎgǎraşului. Vom avea parte de scene dintre cele mai dure şi dramatice care au fost de nelipsit din activitatea , grupului Gavrilǎ cum ar fi tragicul eveniment petrecut în curtea lui Olimpiu Borzea din Viştea de Jos când Remus Sofonea , zis Brâncoveanu, din Drǎguş s-a împuşcat, iar Laurean Haşu din Breaza a fost rǎnit de glonte.

Exemple despre oameni care au suferit cumplit şi care şi-au dedicat viaţa unei idei mai întâlnisem, dar pǎreau în mintea mea doar nişte personaje şi atât. Oamenii despre care am citit au rǎmas vii în mintea mea mult dupǎ cea am închis cǎrţile, chiar dacǎ ştiam cǎ aproape niciunul nu mai era în viaţǎ. Poveştile lor au reuşit sǎ mǎ facǎ sǎ-mi pun întrebǎri legate de curaj, rezistenţǎ, eroism şi depsre puterea de a îndura. Ce simţeau, cum trǎiau, ce tristeţi ori frustrǎri au adunat în toţi anii aceia, cât de singuri s-au simţit, cât de greu le-a fost? Ce i-a determinat sǎ nu accepte, sǎ ia deciziile pe care le-au luat? Aş fi fost în stare sǎ mǎ comport asemeni lor, în condiţii asemǎnǎtoare mǎcar? Mi se pare şi astǎzi atât de greu de înţeles puterea lor interioarǎ, caracterele lor tari...Acestea au fost câteva dintre motivele care m-au îndemnat sǎ fac acest film. Constantin Popescu - regizorul filmului.


Un astfel de film sper sǎ intre în mintea şi sufletul cât mai multor oameni şi asfel, cunoscând istoria acelor eroi, noi cei de acum sǎ ne lǎsǎm conduşi de aceleaşi idealuri şi sentimente pentru care cei de atunci şi-au dat viaţa sau dacǎ nu, sǎ-i amintim şi sǎ-i elogiem.

3 comentarii:

daninho spunea...

tare ma :)

Metallex spunea...

Intr-adevar un lucru care face cinste Fagarasului si care ofera recunostinta pe care acei oameni o merita cu prisosinta.
In legatura cu ultima parte a post-ului...sunt perfect de acord, dar tare mi-e teama ca vei continua doar sa speri pentru o buna perioada de timp...

cristina gresanu spunea...

Ma bucur ca se fac filme si despre acesti oameni simpli care prin simplitatea lor au aratat intregii tari ca se poate, ca exista curaj, vointa, si o dorinta arzatoare de a schimba ceva. Acesti eroi necunoscuti pana nu demult ne amintesc ca aceste virtui exista in fiecare dintre noi, trebuie doar sa ne dorim sa facem ceva, sa luptam pentru un ideal. Mi-e teama insa ca in zilele noastre sunt mai importanti banii si comoditatea, asta e ceea ce vad in jurul meu, insa sunt sigura ca exista oameni care sunt in stare sa mute si muntii din loc pentru o cauza. Avem nevoie de ei pentru a ne inspira probabil, pentru a nu renunta la convingerile noastre indiferent cat ar fi de greu.

Trimiteţi un comentariu