joi, 25 februarie 2010

Partidul Politic Român

Partidul Politic Român nu existǎ. Principiul românesc la fel, e inexistent. Bunul simţ şi simţul comunitar fac parte din noua serie de filme fantastice.
Atunci cum îi numim pe cei votaţi de noi şi care ne „reprezintǎ” interesele în executiv şi legislativ? Ei bine, eu i-aş numi vampiri ai societǎţii, oameni care au uitat ce înseamnǎ sǎ lupţi pentru un ideal, care şi-au uitat istoria(sau nici mǎcar n-au ştiut-o), care şi-au creat din ban un scop, şi nu un mijloc, oameni care au împins în prǎpastie o ţarǎ al cǎrui potenţial concureazǎ cu cele mai prospere state din lume.

Devine înfricoşǎtor faptul cǎ 90% din membrii oricǎrui partid, chiar şi cei aflaţi la conducerea lor, nu au pic de habar despre doctrina şi ideologia partidului din care fac parte şi dacǎ n-ar fi fost suficient, îşi susţin cu nonşalanţǎ „principiile” demne de nişte demagogi manelizaţi în care limba maternǎ (limba românǎ) e izbitǎ de gardul imfamiei iar oamenii ale cǎror idei şi principii sunt net superioare acestor sucrusuri, stau şi privesc cu deznǎdejde cum „principiul” unei ţǎri e aruncat în infern.

„Cîţi dintre membrii PSD au aderat la partidul lor, în cunoştinţă de cauză? Cîţi au idee despre „părinţii fondatori“ ai mişcării socialiste din România? Cîţi au răsfoit cărţile lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, cîţi au sentimentul apartenenţei la o tradiţie mai mult decît onorabilă, din care fac parte Anton Bacalbaşa, C. Mille, Th. Speranţia, fraţii Nădejde sau Emil Racoviţă? Ce poate avea în comun Marian Vanghelie cu Titel Petrescu (de care, probabil, nici n-a auzit)?
” – Andrei Pleşu, Reforma Partidelor în Dilema Veche, Anul VII, nr.314 - 18 februarie 2010.

1% domnule Pleşu – pe restul de 99% îi aşteaptǎ o viaţǎ prosperǎ în care banul „societǎţii” e cheltuit în cele mai josnice scopuri, adicǎ cele personale. Iar o mare majoritate a poporului încǎ îi mai voteazǎ şi acceptǎ situaţia ca atare. Marian Vanghelie, Radu Mazǎre, etc., au reuşit performanţa sǎ fie vǎzuţi ca modele de tinerii din ziua de azi în sensul cǎ : am bani, mǎ doare-n p....! Şi exact acest lucru se întâmplǎ!

Existǎ în România

Apa mineralǎ Perenna, care izvorǎşte dintr-un sǎtuc uitat de vreme din Banat , este singura din lume care pune în pericol supremaţia celebrei Evian din Franţa, cea mai purǎ apǎ din lume.



Organizaţia Mondialǎ a Apelor Minerale a comparat diferenţele dintre etalonul mondial al puritǎţii apei, Evian, şi sute de alte probe trimise de producǎtori de pe toate continentele. Testele au arǎtat cǎ Perenna din România şi Evian din Franţa sunt identice în proporţie de 96,1%.

Rezultatele analizelor aratǎ cǎ atât gustul, cât şi calitǎţile apei Perenna sunt aproape identice cu ale celebrei ape minerale din Alpi.
Izvorul apei româneşti cu aceste calitǎţi deosebite este în satul Calina,
jud. Caraş- Severin,



unde nu mai locuiesc decât 40 de oameni, dintre care jumǎtate lucreazǎ pentru scoaterea la suprafaţǎ, prelucrarea şi îmbutelierea apei Perenna. Apa izvorǎşte din stânca de calcar, se filtreazǎ prin şisturi cristaline de 200-300 de metri, are o duratǎ de valabilitate foarte mare, de pânǎ la 7 ani, şi o puritate microbiologicǎ extraordinarǎ.

Capacitatea sursei este una dintre cele mai mici din ţarǎ , iar fabrica n-are mai mult de 400 mp. În sat sunt peste o sutǎ de case pǎrǎsite, deoarece, din cauza solului stâncos, în zonǎ nu se poate face nici mǎcar agricultura. Ceea ce s-a dovedit un mare avantaj pentru puritatea apei minerale din zonǎ: lipsa oricǎrei activitǎţi industriale sau agricole a contribuit la calitatea sursei de apǎ.

Apa Perenna este exploatatǎ de Teodor Crǎciun Tuducan, un om de afaceri din Timişoara , care din 2004, apare în mod constant în Top 300 Capital, al celor mai bogaţi români. Tuducan, care este de profesie avocat, a intrat în afaceri din 1992 şi a fǎcut avere din imobiliare şi construcţii. Ideea de a cumpǎra dealul Moghila i-a venit în 2006, iar pontul i l-a dat profesorul geolog Costel Gruiescu, pe care l-a întâlnit în timpul unei vizite Îla muzeul din Ocna de Fier. A investit 4 milioane de euro în linia tehnologicǎ, fabrica reuşind sǎ exploateze în acest moment 10 milioane de litri, dintr-un debit total de 72 milioane litri anual.

Perenna deţine în acest moment o cotǎ de doar 3,9% din piaţa româneascǎ, evaluatǎ la 1,2 miliarde de litri. Deşi nu numarǎ mai mult de doi ani de viaţǎ, într-un singur an, vânzǎrile s-au triplat. 70% din producţie este distribuitǎ în reţelele HoReCa, existând momentan contracte de distribuţie cu un singur lanţ de hipermarketuri, Real, precum şi cu benzinǎriile OMVPetrom V. Perenna iese şi la export, în Germania, Statele Unite şi Israel .
În ciuda calitǎţii sale certificate, apa Perenna costǎ de patru ori mai puţin decât Evian, iar producǎtorul promite cǎ nu o va scumpi: sticla de doi litri va costa în continuare 1,69 lei plus TVA.

marți, 23 februarie 2010

Mândria de a fi român – diavolul albanez

Existǎ, are ifose şi culmea, are şi fani. Este vorba de marele „creştin”, George Becali sau cum l-ar numi orice om cu capul bine înşurubat pe umeri – cioarǎ albanezǎ.
Nu mǎ voi apuca acum sǎ-l descriu deoarece un om ca el (din pǎcate)nu mai are nevoie de nicio prezentare el fiind omniprezent în mintea oricǎrui om indiferent de mediul în care trǎieşte. Adevǎrata problemǎ constǎ în faptul cǎ nesimţirea şi prostia acestui om capǎtǎ pe zi ce trece proporţii nemǎsurabile şi dacǎ n-ar fi fost destul, fanii lui sporesc, fapt ce demonstreazǎ direcţia în care merge ţara noastrǎ.

Ultima lui ieşire a demonstrat cât de bine poate purta o conversaţie şi ce înseamnǎ pentru el valorile moral-creştine cu care se prezintǎ de fiecare datǎ în faţa „poporului ales”. În imaginile care vor urma, orice om capabil poate sǎ deducǎ, sǎ înţeleagǎ cǎ asemenea oameni nu au ce cǎuta în jurul a ceea ce se numeşte promovare media, formare de opinie. Iar ca atacul meu sǎ fie dus într-un punct maximal – asemenea televiziuni şi emisiuni nici nu ar trebui sǎ existe. Bine a zis domn Bǎse cǎ 99% dintre noi ascultǎ manele – nici nu e de mirare cu astfel de promotori şi modele. Cât despre afirmaţia preşedintelui, tind sǎ cred cǎ e verosimilǎ.

Dragi români ascultǎtori de manele, iubitori de prostie, fanatizaţi de inculturǎ şi îndrǎgostiţi de ingnoranţǎ – luaţi-l! E al vostru! Mândriţi-vǎ! Aveţi cu ce!




duminică, 21 februarie 2010

100 postǎri – 100 idei, pǎreri, critici.

De câteva zile mǎ chinui sǎ fac un rezumatul celor 100 de postǎri de pe blog-ul meu dar inspiraţia mi-a jucat feste de la bun început. Iar dacǎ nu a fost de vinǎ inspiraţia, atunci cu siguranţǎ am fost distrat de evenimentele care au avut loc pe plan politic şi de examenele din sesiune.

Ciudat, de ce trebuie sǎ-mi fie greu sǎ fac o scurtǎ incursiune prin ceea ce am scris eu? E chiar simplu! Din cele 100 de postǎri reiese cǎ:

1. Sunt revoltat şi neadaptat acestor plaiuri mioritice.
2. Critic şi defǎimez prostia, incultura şi promotorii acestor „curente”.
3. Iubesc istoria şi teoriile conspiraţiei.
4. Ador animalele.
5. Muzica bunǎ şi Michael Jackson ocupǎ locuri speciale în sufletul meu.
6. Detest populaţia unei ţǎri aflate în continuǎ tranziţie sau mai corect spus, trǎiesc un sentiment de dispreţ şi milǎ pentru ignoranţii unei ţǎri care suferǎ tocmai din cauza ignoranţei.
7. Îmi place sǎ scriu şi sǎ critic.
8. Nu-mi place Mircea Badea şi cei ca el – „jurnalişti” care nu dispun de imparţialitate şi obiectivitate.
9. Detest clasa politicǎ
10. România e pe ducǎ – Rromânia câştigǎ teren.
11. Sunt mândru cǎ sunt ardelean.
12. Atrag critici insoţire de jigniri şi înjurǎturi, fapt ce-mi confirmǎ pǎrerile.
13. Sunt anticomunist şi anti Iliescu.
14. Am orientǎri politice de dreapta.
15. Sunt „îndrǎgostit de Bǎsescu” – reiese din afirmaţiile fanilor Mircea Badea.
16. Cu toate astea: îmi iubesc oraşul natal, ţara, istoria şi cultura ei.
17. Mǎ mândresc cu modele ca Eminescu, Rebreanu, Creangǎ, Cǎrtǎrescu, Pleşu, Liiceanu, Coposu, etc., şi cu eroul român care şi-a dat viaţa şi a luptat în numele libertǎţii
18. Încerc sǎ fac cunoscute numele lor şi idealurile pentru care au luptat.
19. Voi continua în maniera cu care v-am obişnuit pânǎ acum.
20. Dacǎ am uitat ceva şi cu siguranţǎ am fǎcut-o, aştept critici, pǎreri, idei.

luni, 15 februarie 2010

23 de curiozitǎţi ale oamenilor

1. Atunci când priveşti o persoanǎ pe care o placi, involuntar pupilele ţi se dilatǎ. La fel se întâmplǎ şi când te uiţi la o persoanǎ pe care o urǎşti.(şi când eşti sub influenţa drogurilor, ce se întâmplǎ?)

2. Cea mai mare celulǎ a corpului este ovulul, iar cea mai micǎ spermatozoidul. (oare de ce nu mǎ mir?)

3. Cel mai puternic muşchi din corpul uman este limba. (şi câte funcţii poate îndeplini!)

4. Conform anumitor cercetǎri, organismul unei femei are nevoie de o orǎ în plus de somn faţǎ de cel al unui bǎrbat. (evident – femeia vorbeşte neîncetat, de cele mai multe ori fǎrǎ sǎ fie întrebatǎ şi prin urmare, oboseşte)

5. Dacǎ toţi cei 600 de muşchi ai corpului uman s-ar încorda în acelaşi timp şi în aceeaşi direcţie, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.
.
6. Din punct de vedere fizic o femeie este aptǎ de a naşte treizeci şi cinci de copii de-a lungul vieţii. (în România femeile aparţinând unei “anumite” minoritǎţi sunt conştiente de acest lucru şi s-au pus pe treabǎ).

7. Douǎ din trei cupluri întorc capetele spre dreapta atunci când sǎrutǎ?

8. Durerea de cap nu este o scuzǎ bunǎ pentru a nu face sex, pentru cǎ endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect analgezic. (aveam nevoie de aceastǎ informaţie – dar mǎ întreb acum, oare ce scuze vor mai gǎsi?)

9. Femeia clipeşte de 2 ori mai des ca bǎrbatul. (oare de ce?)

10. Femeia secolului 17 dǎdea naştere în medie la 13 copii. (aşa se întâmplǎ şi cu “acea femeie” a sec XXI din România)

11. Femeile care citesc romane de dragoste fac sex de douǎ ori mai des decât cele care nu acceptǎ acest tip de literaturǎ. (acest tip de lecturǎ va trebui sǎ fie obligatoriu încǎ din gimnaziu)

12
. În primul sǎu an de viaţǎ, un nou nǎscut furǎ din perioada de somn a pǎrinţilor între 400 şi 750 de ore de somn. (de aceea un om normal se rezumǎ la a face doar 2,3 copii)

13. În procesul comunicǎrii, 55% îi revine fiziologiei (limbajul corpului), 37% vocii (ritm şi ton), şi numai 8% cuvintelor purtǎtoare de informaţie.

14. Inima femeii bate mai repede decât cea a bǎrbatului.(drept dovadǎ - e mai tot timpul agitatǎ).

15. Lungimea medie a penisului este de 3 ori lungimea degetului mare de la mânǎ.

16. Oamenii sunt singurii care fac sex stând faţǎ în faţǎ.

17.
Persoanele dreptace trǎiesc, în medie, cu nouǎ ani mai mult decât cei stângaci.(m-am scos, sunt dreptaci).

18. Puse cap la cap venele, arterele şi capilarele unui adult ar ajunge pentru înconjurul Pǎmântului de aproape patru ori.

19. Sǎrutul vindecǎ. Cercetarile au arǎtat cǎ sǎrutul îmbunǎtǎţeşte aspectul pielii, ajutǎ circulaţia, previne cariile şi alinǎ durerile de cap.

20. Un om normal, va elimina aproximativ 41.640 litri de urinǎ. (şi un bǎutor înrǎit de bere, cât va elimina? Probabil dulblu)

21.
Un simplu sǎrut pune în mişcare doi muşchi, un sǎrut pasional solicitǎ toţi cei 34 de muşchi ai feţei.

22.
Un strǎnut iese din gurǎ cu o vitezǎ de peste 965 km/h.

23
. Zilnic, avem în jur de 70 000 de gânduri.(numa?)

duminică, 14 februarie 2010

Dragoste adevǎratǎ!

Azi e ziua în care, atât teoretic, cât şi practic, ne mǎrturisim iubirea. Dar ce înseamnǎ în fond dragostea, cum se manifestǎ, cunoaştem cu adevǎrat acest sentiment, mai existǎ?

Samael Aun Weor spunea în cartea sa “Cǎsǎtoria perfectǎ” cǎ IUBIREA este resimţită în adâncul inimii; este o experienţă vie şi minunată; este un foc care mistuie, este un vin divin pentru cei care beau din el. O simplă batistă
parfumată, o scrisoare, o floare, răscolesc în adâncul sufletului emoţii sublime,
extazuri insolite, voluptăţi inefabile.
Nimeni n-a putut defini vreodată IUBIREA. Trebuie s-o trăieşti, trebuie s-o simţi.
Numai marii îndrăgostiţi ŞTIU CU ADEVĂRAT CEEA CE ESTE IUBIREA.


Pânǎ voi ajunge sǎ cunosc cu adevǎrat acest sentiment, îmi permit sǎ mǎ delectez şi sǎ rǎmân impresionat de imagini şi muzicǎ aşa cum sunt cele prezentate în clipul de mai jos. Cu siguranţǎ sunt impresionante!

Happy Valentine`s Day!

(

joi, 11 februarie 2010

Raţiune morbidǎ

Un „nou” tip de distracţie îl preocupǎ pe „raţionalul” om. Nemaiavând alternative îşi îndreaptǎ atenţia spre „banalul” animal şi îl transformǎ în material pentru buna dispoziţie. Dupǎ ce am urmǎrit imaginile urmǎtoare mi-am pus întrebarea: Dispunem de elementul care ne defineşte ca om, dispunem de raţiune? Însǎ aceastǎ întrebare, în loc sǎ-mi aducǎ rǎspunsuri, a generat un alt şir de întrebǎri, care mai de care mai ciudate, mai „întrebǎtoare”, mai fireşti! Cea mai elocventǎ: În ce constǎ evoluţia noastrǎ daca noi nu am învǎţat sǎ ne respectǎm casa (natura) şi animalele?
Vǎ las şi pe voi sǎ reflectaţi, chiar sǎ judecaţi!


Incredibil! Distractie sadica la un parc zoo din China (www.descopera.ro) de pe tare.ro

marți, 9 februarie 2010

Bucatǎ din istorie – transpusǎ în film

Iatǎ cǎ mai ieşim şi noi în lume şi de data aceasta cu ceva de calitate şi care face cinste atât Fǎgǎraşului cât şi importanţilor partizani care au trǎit şi au murit pentru convigerile lor. Este vorba de filmul artistic de lungmetraj „Portretul luptǎtorului la tinereţe” care a fost selectat şi care va fi prezentat la Festivalul Filmului de la Berlin în perioada 11-21 februarie 2010.

Subiectul filmului este unul excepţional, unic aş spune în cinematografia româneascǎ şi se referǎ la activitatea grupului de partizani din Munţii Fǎgǎraşului. Vom avea parte de scene dintre cele mai dure şi dramatice care au fost de nelipsit din activitatea , grupului Gavrilǎ cum ar fi tragicul eveniment petrecut în curtea lui Olimpiu Borzea din Viştea de Jos când Remus Sofonea , zis Brâncoveanu, din Drǎguş s-a împuşcat, iar Laurean Haşu din Breaza a fost rǎnit de glonte.

Exemple despre oameni care au suferit cumplit şi care şi-au dedicat viaţa unei idei mai întâlnisem, dar pǎreau în mintea mea doar nişte personaje şi atât. Oamenii despre care am citit au rǎmas vii în mintea mea mult dupǎ cea am închis cǎrţile, chiar dacǎ ştiam cǎ aproape niciunul nu mai era în viaţǎ. Poveştile lor au reuşit sǎ mǎ facǎ sǎ-mi pun întrebǎri legate de curaj, rezistenţǎ, eroism şi depsre puterea de a îndura. Ce simţeau, cum trǎiau, ce tristeţi ori frustrǎri au adunat în toţi anii aceia, cât de singuri s-au simţit, cât de greu le-a fost? Ce i-a determinat sǎ nu accepte, sǎ ia deciziile pe care le-au luat? Aş fi fost în stare sǎ mǎ comport asemeni lor, în condiţii asemǎnǎtoare mǎcar? Mi se pare şi astǎzi atât de greu de înţeles puterea lor interioarǎ, caracterele lor tari...Acestea au fost câteva dintre motivele care m-au îndemnat sǎ fac acest film. Constantin Popescu - regizorul filmului.


Un astfel de film sper sǎ intre în mintea şi sufletul cât mai multor oameni şi asfel, cunoscând istoria acelor eroi, noi cei de acum sǎ ne lǎsǎm conduşi de aceleaşi idealuri şi sentimente pentru care cei de atunci şi-au dat viaţa sau dacǎ nu, sǎ-i amintim şi sǎ-i elogiem.

marți, 2 februarie 2010

România în antitezǎ(I)

Domeniul: modele de moralitate şi nu numai.

Gânditorul stricǎ buna dispoziţie, sparge cheful, disturge distracţia pentru cǎ nu are nimic în comun cu „chefliii lipsiţi de griji”.

De la oameni simpli, la sportivi, intelectuali, politicieni, fiecare dintre noi ne-am format un anumit model de moralitate. Fie cǎ provine din realitate sau din purǎ ficţiune, e de nelipsit şi într-un mod sau altul de influenţeazǎ viaţa prin deciziile luate şi chiar prin comportament. Ce se întâmplǎ atunci când aceste modele de moralitate provin din mediile infecte ale media şi ale mediului înconjurǎtor şi cum ne dǎm seama de acest lucru?

În primul rând moralitatea şi modelul sǎu trebuie sǎ provinǎ din cel mai important şi apropiat loc şi anume, din familie. Pǎrinţii noştri sau persoana iubitǎ ne pot oferi cele mai mari exemple a ceea ce înseamnǎ moral, a ceea ce înseamnǎ conformitatea principiilor morale şi a bunǎstǎrii. Dar în viaţǎ trebuie sǎ ne ghidǎm şi dupǎ alte modele, oameni mari care prin munca şi devotamentul lor pentru un anumit principiu ne-au creat condiţiile necesare de a ne educa viaţa, în toate aspectele sale: comportament, educaţie, ideologie, etc.

Într-adevǎr e greu sǎ alegi întodeauna ceea ce e bine, dar cu puţin cap şi puţin suflet reuşeşti, dar atunci când mintea e îngustǎ şi refuzǎ a evolua atunci ajungem sǎ vorbim de situaţia unei Românii a secolului XXI plinǎ de rebuturi considerate de mulţi dintre noi modele de moralitate şi ghizi principali ai vieţii. Exemple:

1. Mircea Badea – om deştept cu un vocabular destul de reuşit dar a cǎrui prestaţie şi bun simţ lasǎ mult de dorit – îl consider a fi cea mai emblematicǎ figurǎ a trustului „Antenelor” şi un important model pentru mulţi dintre tinerii români(are bani, comenteazǎ aiurea şi pupǎ-n cur –ingredientele de-a reuşi în România).
2. Victor Ciutacu - un om cu adevǎrat dezgustǎtor din toate punctele de vedere, mai ales cel jurnalistic.
3. Serghei Mizil – afaceristul artist analist politic jurnalist actor, tatuatul Serghei Mizil reprezintǎ cel mai demn rebel al foştilor ani dar şi ai actualilor – apare peste tot – emisiuni mondene, OTV, emisiuni de analizǎ politicǎ, filme şi chiar la avatarele fanilor sǎi.

Fǎrǎ a mai face vreun clasament, menţionez cǎ urmǎtorii ocupǎ cele mai fruntaşe poziţii şi de aceea consider cǎ nu mai au nevoie de nicio prezentare: Gigi Becali, Nicolae Guţǎ, Florin Salam, etc.

La polul opus se alfǎ, laolaltǎ, oameni simpli dar şi intelectuali care ne fac o imagine pozitivǎ în lume şi chiar în propria ogradǎ. De la artisti, scriitori, partizani, politicieni, pânǎ la cei mai de seamǎ profesori şi oameni de rând.

Nu ştiu cum şi-au pǎstrat alţii intergritatea sub comunism, dar eu m-am salvat prin prieteni. De când mǎ ştiu am fost înconjurat de ceea ce aş putea numi, cu oarecare pompǎ, prieteni de idei. Astfel viaţa mea intelectualǎ, înainte de 1989, nu a avut nicio legǎturǎ cu şcoala, facultatea sau spaţiul public, şi s-a desfǎşurat exclusiv în cercul meu de prieteni. Erau pe de o parte, bibliotecile pe care le devoram împreunǎ cu entuziasm.
Şi mai erau nesfârşitele dezbateri pe care, voluptoşi şi îndrǎgostiţi, le organizam periodic. Totul era spontan şi perfect informal. Ne întâlneam, ascultam muzicǎ (care acoperea tot spectrul de la câmpurile gregoriene pânǎ la Genesis, Sting şi Jetro Tull), mâncam, beam şi discutam. H.R. Patapievici - Zbor în bǎtaia sǎgeţii - Eseu asupra formǎrii.


Gabriel Liiceanu
MirceaCǎrtǎrescu
Tudor Chirilǎ - Scrisoare cǎtre liceeni
Andrei Pleşu

Diferenţa o faceţi singuri şi cu siguranţǎ veţi concluziona cǎ prin aceşti oameni vom da culoare şi armonie vieţii iar despre ceilalţi, a cǎror modele vor rǎmâne în continuare acele rebuturi, nu pot decât sǎ regret cǎ existǎ şi cǎ vor influenţa la rândul lor generaţiile viitoare.