Articolul descrie cu lux de amǎnunte condiţiile de cǎlǎtorie ale celebrului drum fǎcut de cǎtre „Trenul foamei” sau Acceleratul Timişoara – Iaşi.
N-am sǎ repet ceea ce s-a scris în articol, vreau doar sǎ facem împreunǎ o analizǎ a acestui popor, o analizǎ luatǎ pe fiecare regiune în parte, sǎ vedem, în fond, care este cel mai bun român.
Încep cu pǎrerea personalǎ: Deşi sunt condus de mândria de a fi ardelean trebuie sǎ recunosc faptul cǎ elitele româneşti provin din toate zonele ţǎrii, atât din Ardeal, Banat, Oltenia, Moldova sau capitalǎ deci pot ajunge foarte uşor la concluzia cǎ a fi bun şi a te face remarcat nu trebuie condiţionat de faptul provenienţei. Totuşi economia unei regiuni nu e susţinutǎ de intelectualitate ci de clasa mijlocie, omul simplu. Aici cu toatǎ pǎrerea de rǎu îndrǎznesc sǎ spun cǎ diferenţele se aflǎ la tot pasul. Luând partea economicǎ ca exemplu, putem spune fǎrǎ nici cea mai micǎ îndoialǎ cǎ Ardealul, Banatul şi Bucureştiul sunt „fruncea ţǎrii”, zone superior dezvoltate faţǎ de cele din Moldova şi Oltenia.
Acum, vin cu regretul cel mai mare şi anume: România are bogǎţia potenţialului în absolut orice regiune iar noi, toţi românii laolaltǎ nu profitǎm nici pe sfert cât ar trebui ca sǎ putem transforma acest potenţial în profit şi bunǎstare. Nu vreau sǎ mai intru în detalii legate de mentalitate pentru cǎ aş intra pe „tǎrâmul” altui subiect.
Realitatea ne aratǎ cǎ nu suntem mai buni niciunul şi nici altul. Majoritatea decide într-o democraţie iar acea majoritate a decis şi va decide şi în urmǎtorii ani: va decide atât politic, economic, ecologic (un subiect foarte delicat cu care ne confruntǎm) dar ne va arǎta cât şi cum va conta „banalul” bun simţ într-o ţarǎ al cǎrei grad de civilizaţie ar fi trebuit sǎ fie de nivelul unor ţǎri ca Cehia, Slovacia, Slovenia sau Ungaria.
Într-o ţarǎ civilizatǎ primul lucru care ar dispǎrea ar fi diferenţele fǎcute voit sau involuntar între regiunile şi locuitorii lor. Deşi chiar şi în ţǎrile dezvoltate diferenţe etnice exitǎ, ele nu se bazeazǎ pe gradul de hǎrnicie sau bun simţ al unuia sau al altuia. La noi încǎ existǎ acest tip de diferenţiere, pe lângǎ cel legat de religie, etnie sau naţionalitate.
Dar nu-i nimic, viaţa merge mai departe, în orice condiţii (mǎ refer la cele mai proaste) deşi am putea trǎi la un nivel net superior celui de acum. În fond, bunǎstarea şi confortul necesitǎ multǎ muncǎ, responsabilitate şi mult sacrificiu, aspecte pe care mulţi cetǎţeni ai acestei ţǎri nu sunt înca pregǎtiţi sǎ le îndeplineascǎ şi sǎ le şi asume.
Deci, cine e mai bun?
a) ardeleanul?
b) moldoveanul?
c) olteanul?
d) munteanul?
e) bucuresteanul?
sau cea mai ruşinoasǎ întrebare:

Cine aruncǎ pe jos mai mult? Cine dispune de acel grad „nesemnificativ” de bun simţ încât sǎ fie logic, evident cǎ a pǎstra curǎţenia atât în propria locuinţǎ cât şi în naturǎ este ca şi cum ţi-ai alǎpta copilul, adicǎ un aspect instinctiv?

2 comentarii:
f) MEDIESANU b-)
germanul.
cel mai rau tiganul.
Trimiteţi un comentariu