luni, 6 decembrie 2010

Beep pe Cosmote – Ciprian Robu la Tonomatul dp2!!!

Dupǎ Neatza a urmat Tonomatul dp2! Aici avem parte de mai multǎ “acţiune” şi o reclamǎ în direct. Autorul? Ciprian!

joi, 2 decembrie 2010

Ciprian Robu la Neatza`!!!


Bravo Ciprian!!! Mǎ bucur nespus cǎ drumul tǎu muzical a prins contur ascendent. Ţine-o tot aşa şi sunt convins cǎ vom avea parte numai de surprize plǎcute. Iar Blanche rǎmâne în continuare una din cele mai apreciate voci feminine româneşti,  în ceea ce mǎ priveşte, favorita!

Let`s FUN!!!\m/


miercuri, 15 septembrie 2010

Biserica şi dogma unei religii ipocrite

        Incendiul izbucnit la maternitatea Giuleşti e o tragedie. Cauzele ei s-au nǎscut dintr-un mariaj nefericit între întâmplare neagrǎ şi nesimţire, chiar dezumanizare – numele miresei se mai poate schimba, dar e la fel de respingǎtor. Durerea e greu de descris şi, de fapt, nici nu mai trebuie comentatǎ. Imaginile au dovedit cǎ zeci de oameni au asistat ca la un film în primele momente ale incendiului. Printre ei şi mame... oare câte dintre ele sunt conştiente cǎ privitul lor ca „proasta-n târg” a ucis nişte prunci. Dar despre altceva este vorba. În mai toate ziarele am vǎzut urmǎtorul titlu: bebeluşii arşi nu pot fi înmormântaţi creştineşte pentru cǎ nu sunt botezaţi! Am cerut lǎmuri personal. I-am precizat unui preot cu grad mare – bisericesc, desigur – cǎ nu cer explicaţii în calitate de jurnalist, ci de simplu creştin revoltat. A mai înmuiat tonul şi mi-a explicat bâlbâit cǎ aşa e dogma, cǎ dacǎ nu sunt botezaţi nu sunt primiţi în sânul bisericii, dar cǎ oricum slujba de înmormântare este pentru iertarea pǎcatelor. A, sǎ nu uit, mi-a precizat, desigur, faptul cǎ un copil sub 7 anu nu are pǎcate şi atunci, logic, nici de slujbǎ de înmormântare nu ar avea nevoie. O bunicǎ i-a rǎspuns indirect: „M-am rugat de preot sǎ facǎ o slujbǎ, dar n-a vrut, a zis cǎ nu are voie. O sǎ-l înmormântez pe ǎsta mic ca pe un câine, undeva într-un colţ de cimitir!” Domnilor funcţionari în sutanǎ, vǎ întreb de ce aşa? Nu-mi spuneţi cǎ aşa e dogma... Pe prunci nu-i întreabǎ nimeni dacǎ vor sǎ fie botezaţi, hotǎrǎsc pǎrinţii lor pentru ei. Şi atunci de ce acum nu a fost suficient cǎ nişte pǎrinţi îndoliaţi s-au întors cǎtre voi pentru a le alina suferinţa?! Credeţi cǎ vǎ întreba cineva ce fel de slujbǎ rostiţi? Dacǎ e de alinare a pǎrinţilor sau de înmormântare – deci de iertare a pǎcatelor? Cǎci asta era de fapt slujba pe care ar fi trebuit sǎ le-o faceţi. Aveau nevoie de o mângâiere a Domnului pe care le-aţi negat-o... Şi mǎ mai întreb ceva: pruncul care a murit înecat de preot în timpul botezului în ce categorie întrǎ? Botezat sau nebotezat? Adicǎ i-a fǎcut acelaşi preot şi slujba de înmormântare? Cǎ sigur la el dogma zicea cǎ are voie... doar l-au botezat pânǎ la capǎt!

Articol preluat din Sǎptǎmâna Financiarǎ

        
       Mǎ gândeasc oare ce sǎ mai adaug la aceastǎ „întâmplare” în care „ritualul de înmormântare şi iertare” a pǎcatelor a fost înfǎptuit ca la carte (conform dogmelor creştin ortodoxe). Sǎ pornesc oare de la faptul cǎ însuşi ritualul de botez este unul barbar sau de la faptul cǎ biserica şi preoţii „put” a ipocrizie şi sunt demni doar de dispreţ? Oricum am privi problema, un lucru e cert: când vine vorba de un COPIL trecem peste faptul cǎ religia dispune de o dogmǎ ridicolǎ, chiar tâmpitǎ şi îi oferim toatǎ atenţia şi compasiunea pe care i-o mai putem oferi. Pǎrintele spiritual al unei comunitǎţi trebuie sǎ dea dovadǎ de înţelepciune, nicidecum de adept fanatic al unei scrieri absurd scrisǎ şi chiar înţeleasǎ.

       Oare tot ceea ce este scris în cǎrţile sfinte, cu precǎdere, în Biblie e ABSOLUT corect şi aplicabil? Cu siguranţǎ cǎ NU. Dar sǎ nu uitǎm: chiar şi aceste cǎrţi au fost scrise de oameni şi mai mult decât atât, menirea lor a fost pur politicǎ, de manipulare a maselor iar Masele cred mai degrabă o minciună mare decât una mică. (A.H.)

miercuri, 14 iulie 2010

Normal era sǎ spun: La mulţi ani!

Nu pot sǎ cred, nu vreau sǎ cred! Habar nu am cum sǎ-mi exprim sentimentul de regret pe care-l port faţǎ de vestea primitǎ azi, un sentiment presǎrat de foarte multǎ indignare şi poate chiar dispreţ. Mǎdǎlina Manole S-A SINUCIS! Tristeţea îmi apasǎ umerii din pricina faptului cǎ am mai pierdut un artist, am pierdut cântǎreaţa copilǎriei mele. Indignarea şi dispreţul survin din cauza motivului morţii: SINUCIDEREA; un aspect al „vieţii” cu care nu aş fi niciodatǎ de acord.
Lǎsând la o parte aspectul sinuciderii, vestea morţii Mǎdǎlinei m-a şocat. Nu mai pot spune decât atât: Trist!


vineri, 9 iulie 2010

B...i...tch...parties!!!!

Dacǎ am cǎutat momentul potrivit pentru a reveni cu o postare pe blog înseamnǎ cǎ l-am gǎsit pe cel mai potrivit. Despre ce e vorba?
Enjoy!!!

miercuri, 26 mai 2010

"Întâi mâncam şi pe urmǎ luptam" - Omagiu Jean Constantin

A FOST Ştefan Iordache, A FOST Gheorghe Dinicǎ, A FOST Nicu Constantin... şi acum Jean Constantin .
Generaţia de Aur a actorilor români, a marilor maeştri care ne-au încântat decenii la rând, se stinge încet, încet!
Pe Jean Constantin mi-l aduc cel mai bine aminte din serialul care mi-a încântat copilǎria: „Toate pânzele sus!” în care a interpretat, poate cel mai carismatic şi comic personaj, Ismail!
Astǎzi, Ismail a murit la vârsta de 83 de ani, în locuinţa sa din Constanţa lǎsând în urmǎ moştenirea unei poveşti care ar trebui „gustatǎ” de toţi copiii şi nu numai.

marți, 18 mai 2010

Puterea de a nu renunţa!!!


Viaţa ne oferǎ o gamǎ largǎ de oportunitǎţi din care, de cele mai multe ori, nu ne “înfruptǎm”. “Nu pot” şi “Nu vreau” ne conduc viaţa iar cei care refuzǎ sǎ piardǎ ajung modele pentru mulţi dintre noi. Cei mai mulţi însǎ au revoluţionat lumea, fie cǎ vorbim de artǎ sau ştiinţǎ. Ce ne lipseşte? Puterea de a nu renunţa. Iatǎ câteva exemple:




Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.



În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".


Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.


Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?


Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."


Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."


In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigur că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?


Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up." 


Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.


Charles Darwin
a renunţat la cariera în medicină şi către tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.


Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."


Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.


La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.


Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.


Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.



Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."

miercuri, 5 mai 2010

Romanian Business

O altǎ “treabǎ româneascǎ!!!”


duminică, 25 aprilie 2010

Secret Scrolls(II)

Begin your day by feeling grateful. Be grateful for the bed you just slept in, the roof over your head, the carpet or floor under your feet, the running water, the soap, your shower, your toothbrush, your clothes, your shoes, the refrigerator that keeps your food cold, the car that you drive, your job, your friends. Be grateful for the stores that make it so easy to buy the things you need, the restaurants, the utilities, services, and electrical appliances that make your life effortless. Be grateful for the magazines and the books that you read. Be grateful for the chair that you sit on, and the pavement that you walk on. Be grateful for the weather, the sun, the sky, the birds, the trees, the grass, the rain, and the flowers.
Thank you, thank you, thank you!

by the Creator of The Secret

joi, 22 aprilie 2010

Earthlings - Earth Day - Earth song

Nimic nu mǎ mai mirǎ, omul în marea lui incursiune în evoluţie nu a învǎţat altceva decât sǎ-şi distrugǎ planeta şi vieţuitoarele. Va decima tot ceea ce înseamnǎ VIAŢǍ, va distruge tot ceea ce înseamnǎ BINE, va “mǎcina” tot ceea ce înseamnǎ PRIETENIE şi SOLIDARITATE, va ruina perfecţiunea unei CASE care i-a oferit bunǎstare şi armonie.

Ne-am construit un stil de viaţǎ bazat pe plǎcerea de a ucide şi a ovaţiona aceastǎ acţiune. Ne aşezǎm confortabil în “fotolii” şi nu ne mai rǎmâne decât sǎ aplaudǎm marea atrocitate care schimbǎ faţa raţiunii. Ne ascundem în spatele principiilor morale şi ale demnitaţii, ne “dedicǎm” timpul manifestǎrilor anti “orice”(violenţǎ, rǎzboi, terorism, etc.) ne camuflǎm în spatele religiei în numele cǎreia mai comitem câteva “mici” crime, ne învǎluim în machiavelism şi iraţional.

Animalele sunt importante doar pentru a stârni plǎcerea şi satisfacerea celor mai carnale instincte.
Un exemplu grǎitor şi inadmisibil urmeazǎ a fi descris în cele ce urmeazǎ. Doar simpla vizionare a imaginilor a creat în sufletul şi mintea mea un sentiment atât de revoltǎtor încât, pentru câteva momente, mi-a fost ruşine cǎ sunt om. Iar aceste acţiuni provin din ţǎrile dezvoltate şi civilizate în care se pune accent pe valorile morale ale omului.


Asta se întâmplǎ în fiecare an în insula Feroe din Danemarca. La acest mǎcel principalii participanţi sunt tinerii.
De ce?
Pentru a arata cǎ sunt adulţi şi maturi...chiar responsabili!



La aceastǎ mare sǎrbǎtoare, nimic nu lipseşte. Toatǎ lumea participǎ într-un fel sau altul, omorând sau privind cruzimea ca şi spectator.
Trebuie sǎ menţionez cǎ delfinul Calderon, ca toate celelalte specii de delfini, este pe cale de dispariţie şi se apropie de oameni pentru a se juca şi a interacţiona. Ei ne oferǎ prietenie curatǎ, PURǍ, NOI îi rǎsplǎtim ucigându-i cu sânge rece.


Aceştia nu mor imediat; sunt tǎiaţi 1,2 sau de 3 ori cu cârlige groase. În acel moment delfinii scot un strigǎt aproape identic cu ţipǎtul unui nou nǎscut (de parcǎ ne-ar afecta cu ceva).
Dar suferǎ şi nu i se aratǎ niciun fel de compasiune pânǎ aceastǎ scumpǎ fiinţǎ moare în propriul sânge.

Petiţie on-line 


Earth song:  


luni, 19 aprilie 2010

Pǎcatul modern: Hi5 şi Messenger

Iatǎ ce se întâmplǎ atunci când mintea şi atitudinea corespund unor cu totul şi cu totul altor criterii decât cele pe care doreşti sǎ le susţii. În cazul de faţǎ este vorba despre o predicǎ ţinutǎ de cǎtre un discipol sau chiar predicator în care se prezintǎ unul dintre cele mai mari pǎcate moderne: „pierdutul timpului lui Dumnezeu pe internet.”

Atunci când mintea e limitatǎ şi bine „lucratǎ” de cǎtre anumite aspecte aparţinând unor secte religioase se ajunge într-un stadiu al degradǎrii atât emoţionale cât şi intelectuale, un stadiu în care penibilul şi ipocrizia au luat locul bunului simţ şi al demnitǎţii.
Sincer nici nu am reuşit sǎ-mi formez o pǎrere cu adevǎrat definitivǎ despre ceea ce vrea sǎ exprime acest „sulgarnic” dar pot afirma cǎ nu e în deplinǎtatea facultǎţiilor mintale iar conceptul de pǎcat, în opinia lui, reprezintǎ ceva total diferit şi total ieşit din contextul moralei creştine. Mai trist este faptul cǎ fenomenul ia amploare iar ceea ce ar trebui sǎ ne preocupe, adevǎratele probleme care necesitǎ atenţie şi soluţionare rǎmân în cercul vicios al nepǎsǎrii şi prostiei umane.

Înverşunarea cu care transmite „mesajul” e demnǎ de ridicol şi de râs. Priviţi!

duminică, 18 aprilie 2010

Secret Scrolls(I)

If you make time to list all the things you are grateful for, and you feel the feelings of gratitude, you will feel amazing every day. Your frequency will be high and you will move through your days in love with being alive, bringing joy wherever you go, positively affecting one person after another.
When you live a life like this, everything you want will come before you even ask.

by the Creator of The Secret

joi, 15 aprilie 2010

Povestea unui premiu Pulitzer


Privind poza de mai sus mi-am pus urmǎtoarele întrebǎri: Oare lucrurile stau altfel acum? S-a schimbat ceva de atunci? Am depus oare şi cel mai mic efort de a îndrepta lucrurile sau am rǎmas la fel de nepǎsǎtori? Dispunem noi, oamenii de rând de capacitatea şi forţa de a schimba ceva? Dar Biserica ce pǎrere are? Cum protejeazǎ aceastǎ instituţie dreptul fundamental al omului? Sau nu dispune de fonduri? Lista de întrebǎri poate continua la nesfârşit şi tot nu vom rezolva nimic.

Cert este cǎ realitatea zilelor noastre se prezintǎ într-o manierǎ mult mai terifiantǎ, zilnic confruntându-ne cu foamete, rǎzboaie, conflicte interetnice şi religioase dar poate cel mai dur şi de neiertat aspect, ne confruntǎm cu o lipsǎ acutǎ de nepǎsare. Mileniul III este mileniul unui progres tehnologic menit sǎ distrugǎ atât planeta cât şi pe cei care o locuiesc, fie ei oameni, animale sau plante.

Orice alt comentariu adus acestui subiect nu poate schimba cu nimic faţa unei lumi îmbibate în superficial şi pǎtrunsǎ de aroganţǎ. În finalul pledoariei nu pot decât sǎ spun: No Comment!

miercuri, 14 aprilie 2010

Acelaşi dar puţin diferit

A venit vremea unei schimbǎri, atât de fond cât şi de substanţǎ. Dacǎ pânǎ acum v-am obişnuit cu un ton mai dur, mai critic dar totodatǎ consecvent, de acum încolo lucrurile NU se vor schimba în sensul cǎ nimic nu va scǎpa „nepedepsit” de atitudinea şi concepţiile pe care le deţin. Sunt o persoanǎ care îşi susţine punctul de vedere pânǎ la capǎt dar care acceptǎ critici constructive menite sǎ îmbunǎtǎţeascǎ stilul şi substanţa unei gândiri sǎnǎtoase bazate pe multitudinea de concepţii descrise de-a lungul celor 100 şi ceva de postǎri.

Totuşi în încercarea mea de a „înfǎptui” şi „modela” o lume mai bunǎ voi încerca pe cât posibil sǎ înlǎtur subiectele care tind sǎ devinǎ subiect de Can-Can şi-mi voi îndrepta atenţia spre ceea ce meritǎ cu adevǎrat a fi promovat.

Plecând de la proverbul: „Lupul îşi schimǎ pǎrul, dar nǎravul ba.” voi cǎuta sǎ aduc la luminǎ aceleaşi aspecte cu care v-am obişnuit dar a cǎror argumentare şi cercetare va fi mult mai riguroasǎ şi bazatǎ mereu pe adevǎr şi bun simţ. De asemenea nu vor lipsi unele mici mesaje scrise în limba englezǎ referitoare la felul cum gândim şi abordǎm aspectele cu care ne confruntǎm zilnic şi menite sǎ demonstreze cǎ nimic nu e întâmplǎtor.(bineînţeles însoţite de nota autorului).

Acestea fiind spuse nu-mi rǎmâne decât sǎ ma ţin de cuvânt şi sǎ-mi ating cel puţin 1% din ceea ce mi-am propus.

joi, 25 martie 2010

Începutul a fost înfǎptuit

Prima întâlnire a Cercului Ştiinţic – Educaţie şi Moralǎ a fost de un real succes şi a lǎsat siguranţa unui început ce sperǎm a naşte o societate civilǎ informatǎ mereu gata de a-şi spune punctul de vedere, un punct de vedere bazat pe valorile morale ale unui popor încǎrcat de istorie şi culturǎ.

Dupǎ cele 3 ore cât a durat aceastǎ întâlnire pot spune încrezǎtor cǎ ceea ce mi-a fost dat sǎ aud din partea celor doi invitaţi speciali (Preot univ. conf. dr. Constantin Necula şi Conf. univ. dr. Lucian Grozea) a fost cu adevǎrat special, chiar inedit şi a reînviat speranţa unui viitor mai bun, un viitor bazat pe responsabilitate şi simţ comunitar. Prin acest demers dorim sǎ aducem la cunoştiinţa publicului deja saturat de inculturǎ şi modele imorale cǎ numai prin informare şi educaţie mai putem schimba ceva.

Luna viitoare va avea loc ce-a de-a doua întâlnire, întâlnire în care îi vom avea învitaţi pe distinşii Cristian Tabǎrǎ şi Cristian Tudor Popescu. Sper din tot sufletul ca lucrurile sǎ rǎmânǎ aşa ca sǎ putem continua şi sǎ extidem aceastǎ iniţiativǎ la nivel naţional şi de ce nu, sǎ dǎm naştere unui fapt fǎrǎ precedent în cei 20 ani de tranziţie. Eu unul cred în aşa ceva.

P.S. O sǎ revin cu detalii legate de acest subiect.

joi, 18 martie 2010

Bine sau Rǎu – religie sau NU

La sfârşitul secolului al IV-lea e.n., Imperiul Roman se gǎsea în pragul destrǎmǎrii. Totuşi, oraşul Alexandria, din provincia Egipt, şi-a pǎstrat mare parte din splendoarea lui. Se putea lǎuda cu una dintre cele Şapte Minuni ale Lumii Antice, legendarul Far din Alexandria, cât şi cu cea mai vastǎ bibliotecǎ cunoscutǎ omenirii. Biblioteca era nu doar nu simbol cultural, ci şi unul religios, locul unde pǎgânii îşi venerau zeitǎţile ancestrale. Împǎmântenitele culte pǎgâne ale oraşului erau acum contestate de cǎtre religia evreilor, religie cu o rǎspândire fulminantǎ şî pânǎ recent interzisǎ: creştinismul. – citat din filmul Agora.

Tot atunci, noua religia a dat startul unei rǎspândiri fǎrǎ precedent în toatǎ lumea, o rǎspândire care a folosit mijloace pe care le-aş numi neortodoxe. Dintr-o datǎ tot ce a fost cunoscut omenirii, acum trebuia sǎ disparǎ deoarece noua religie avea de oferit rǎspunsuri la toate întrebǎrile iar acel rǎspuns suna cam aşa: „Crede şi nu cerceta”, iar de vei cerceta noi te vom acuza de ateism, blasfemie şi vrǎjitorie şi te vom arde pe rug sau te vom omorî cu pietre deoarece ai încalcat cuvântul Fiului lui Dumnezeu.

Aşadar, noua religie compusǎ dintr-o lungǎ serie de principii moral-creştine a dat startul celei mai mari serii de crime din istoria umanitǎţii, iar cei care comiteau cele mai multe, de atunci sunt consideraţi sfinţi şi îi cinstim în fiecare an cu onoruri şi mǎtǎnii.(Ex: Sf. Împǎrat Constantin cel Mare).
Pânǎ atunci „a ucide” nu avea un scop atât de bine întipǎrit în „raţiunea” omului şi tocmai de aceea aceastǎ „plǎcere” avea nevoie de o menire verosimilǎ dând naştere ideii de a comite crime în numele credinţei, în numele Mântuitorului, al Crucii, ş.a.m.d., la o scarǎ cât mai largǎ şi cât mai bine organizatǎ iar aici pot fi date exemple, Inchiziţia şi Cruciadele.

Nu judec pe nimeni (nu am acest drept) dar sǎ-mi explice cineva ce înseamnǎ RELIGIE şi la ce ne foloseşte? Istoria îmi demonstreazǎ contrariul, îmi demonstreazǎ cǎ religia este de fapt cel mai mare criminal al umanitǎţii, cǎ religia oferǎ întrebǎri şi frustrări, nu rǎspunsuri şi bunǎstare, privilegiazǎ împǎraţi şi nu proletari şi cǎ unicul ei scop e sǎ serveascǎ doar pentru a separa specia de lumea naturalǎ şi de asemeni de a ne despǎrţi unul de celǎlalt. Reduce sarcina umanǎ pânǎ la a spune cǎ Dumnezeu controleazǎ tot şi la rândul lor, crime oribile pot fi întemeiate în numele slujirii divinitǎţii.

Pentru a evolua în bine omul nu are nevoie de religie, el are nevoie de o micǎ fǎrâmǎ de credinţǎ şi mult, mult altruism. Omul are nevoie de rǎspunsuri bazate pe logicǎ, nu de stupiditǎţi de genul: „Aşa a lǎsat/vrut Dumnezeu”. Omul trebuie sǎ înţeleagǎ cǎ religia în care se complace oferǎ cea mai mare dozǎ de perfiditate încǎlcând în mod oficial ceea ce susţine sǎ nu faci.

Legat de acest subiect vǎ recomand un film remarcabilAgora

marți, 16 martie 2010

Cerc ştiinţific – Educaţie şi Moralǎ



Cercul ştiinţific “Educaţia şi morală ca fundament al societăţii democratice” este organizat în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii de Securitate, cu scopul de a oferi un cadru interdisciplinar pentru toţi cei interesaţi să exploreze interconexiunea dintre democraţie, educaţie şi viaţa morală precum şi rolul pe care un cetăţean educat, ghidat de norme şi valori morale, îl are în realizarea bazei unei societăţi democratice. Am pornit de la ideea utilizării educaţiei în promovarea valorilor democratice bazate pe egalitate de şanse şi justiţie socială. Şcolile autentic democratice ar putea pregăti mai bine pentru o cetăţenie activă şi o societate civilă puternică, considerate a fi temelia unui stat democratic. Răspunderea civică, contactul social direct, răspunderea individuală, simţul comunitar, angajarea civică, încrederea şi dreptatea socială sunt trăsături care au un rol important într-o societate democratică. Pentru aceasta nu este suficient doar să ne supunem legii ci trebuie să avem acele convingeri morale care ne ajută să acţionam nu numai pentru interesul nostru ci şi pentru binele comun. Cercul ştiinţific are ca principale obiective:



• Organizarea unui cadru de dezbateri şi cercetări universitare cu privire la rolul bunului cetăţean în procesul consolidării democraţiei;
• Întâlniri cu practicieni şi teoreticieni din domeniu;
• Participarea membrilor la diferite sesiuni de comunicări ştiinţifice;
• Colaborarea cu alte structuri de gen, interne şi externe;
• Stimularea comunicării, cooperării şi cercetării rolului educaţiei morale în formarea conştiinţei civice a tinerilor;
• Realizarea de sondaje şi dezbateri cu scopul determinării gradului de implicare civică a tinerilor din România;
• Creşterea gradului de pregătire şi dezvoltare a atitudinii cetăţeneşti în rândul studenţilor şi masteranzilor;
• Organizarea de simpozioane cu prezentare şi/sau concurs de lucrări pe diferite teme legate de promovarea valorilor prin intermediul cărora am putea grăbi găsirea binelui nostru comun.

Evenimentul va avea loc marţi 23-03-2010, la ora 18, în sala S204, et 2, al Facultǎţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, Sibiu.
Pentru mai multe detalii vǎ pun la dispoziţie adresa mea de mail: aurel_sibiu@yahoo.com, pe mess(aurel_sibiu) sau la telefon: 0767215089.

luni, 15 martie 2010

Evreul acuzǎ!!!

Mi-a fost dat sǎ vǎd şi aşa ceva – cei mai adevǎraţi şi înverşunaţi eroi ai neamului românesc sunt târâţi prin noroi de cǎtre cel mai de seamǎ şi „nenorocit” popor al lumii – evreii. În urma Berlinadei, filmul lui Constantin Popescu „Portretul luptǎtorului la tinereţe” a atras vocea disperatǎ şi lipsitǎ de orice urmǎ de respect a evreilor prin vocile lui Marco Katz, preşedintele Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România, şi Alexandru Florian, director al Institutului Naţional pentru studierea Holocaustului „Elie Wiesel”.

„Într-un cuvânt” – filmul prezintǎ personaje antisemite (legionari) iar acest fapt iritǎ iudeo-comuniştii sau evreii, popor care nu a fǎcut nimic altceva decât sǎ profite de orice bogǎţie a acestui stat, începând cu demnitatea şi identitatea românului şi terminând cu bogǎţiile de ordin material.

Odatǎ ce am ajuns ţara de batjocorǎ a unor oameni ca Ana Pauker, Luca Laslo, Walter Roman, Pantiuşa Botnarenco, Gheorghe Gheorghiu-Dej, o mânǎ de oameni au îndrǎznit sǎ spunǎ NU iar acum sunt rǎsplǎtiţi ca atare.

„ Am pornit pe un asemenea drum având credinţa cǎ aceasta ne era dorinţa, atfel nu puteam. Orice soartǎ ne va da Dumnezeu, suntem siguri cǎ din jertfa noastrǎ va ieşi un viitor mai bun pentru neamul românesc”. - din testamentul Grupului Carpatin de Rezistenţǎ Naţionalǎ, 1952.



Şi i-am rǎsplǎtit oferindu-ne un viitor încrezǎtor în care utopicul şi paradoxul se completeazǎ unul pe celǎlalt iar identitatea românului este mai maleabilǎ ca oricând.

vineri, 12 martie 2010

Salvaţi gropile

„Trǎiesc în România şi asta le ocupǎ tot timpul” autoritǎţilor sǎ implementeze programe şi legi pentru protecţia unor obiective „turistice” – aşa numitele gropi sau cratere care la vederea şi încǎlecarea lor şoferii exclamǎ de cele mai multe ori cuvinte care fac parte din argoul limbii materne. Dar românul e inventiv şi a îmbinat utilul cu „plǎcutul” într-un mod atât de inedit încât ne-ar invidia şi cele mai fruntaşe popoare.

Ştiu cǎ e greu de crezut dar nimic nu e imposibil iar realitatea e cea mai bunǎ dovadǎ. Priviţi!

luni, 8 martie 2010

Satanismul modern

„Eu sunt dumnezeul meu” – afirmaţie care aparţine principilor Satanismului modern . Şi nu e singura care m-a determinat sǎ fac o analizǎ mai amplǎ a ceea ce reprezintǎ de fapt aceastǎ religie „macabrǎ” care de cele mai multe ori ne infioarǎ doar la simpla rostire a numelui sǎu.

Interesant este faptul cǎ o mare parte din ceea ce reprezintǎ acest curent religios se regǎseşte în concepţiile multor oameni, fie ei atei, creştini, musulmani sau de oricare altǎ religie.
Pornind de la conceptul nietzschean . sataniştii plaseazǎ individul pe primul plan dându-i calitǎţi de proporţii divine –„individul este singurul responsabil pentru viaţa sa şi trebuie să se ridice peste perceputa conformitate a maselor pentru a găsi o cale în viaţă; sataniştii sunt născuţi nu făcuţi... au o boală numită independenţă, ei se opun religiilor care plasează oamenii într-un raport de subordonare faţă de zei (creştinismul, islamul, iudaismul etc.)”

Fǎrǎ a avea pretenţia de a explica dogma unei religii înţelese greşit aş dori sǎ prezint o parte din principiile care dau nuanţǎ pozitivǎ celui mai controversat curent religios din lume (deşi conform concepţiei mele aş plasa creştinismul ca fiind cea mai controversatǎ religie din toate timpurile).

Aşadar cele 9 afirmaţii sataniste sunt:
1. Satana reprezintǎ indulgenţǎ, în loc de abstinenţǎ!
2. Satana reprezintǎ existenţa vitalǎ, în loc de promisiuni spirituale irealiste!
3. Satana reprezintǎ inteligenţǎ purǎ, în loc de ipocrizia în care oamenii se complac!
4. Satana reprezintǎ bunǎtate pentru cei ce meritǎ, în loc de dragoste irositǎ pe ingraţi!
5. Satana reprezintǎ rǎzbunare în loc de întoarcerea celuilalt obraz!
6. Satana reprezintǎ responsabilitate pentru responsabili în loc de ingrijorare pentru vampiri psihici!
7. Satana reprezintǎ omul ca un animal printre animale; uneori mai bun, alteori mai rǎu decât cele ce merg pe patru picioare, şi care datoritǎ a devenit cel mai vicios dintre ele.
8. Satana reprezintǎ toate aşa-zisele pǎcate, pentru cǎ ele duc la mulţumirea fizicǎ mentalǎ sau emoţionalǎ!
9. Satana reprezintǎ cel mai bun prieten al Bisericii, pentru cǎ a ţinut-o în afaceri în tot acest timp!

Cea de-a 9-a afirmaţie m-a impresionat de-a dreptul deoarece confirmǎ regula binelui şi-a rǎului – în sensul cǎ nu poţi deosebi binele fǎrǎ existenţa rǎului sau viceversa. Şi totuşi, în mod paradoxal, care dintre religii e mai bunǎ?

Aş dori sǎ aduc la luminǎ şi unul dintre cele mai mari pǎcate sataniste şi anume: PROSTIA - pǎcatul principal în satanism. Este pǎcat cǎ prostia nu e dureroasǎ. Nu mai poate fi vorba doar de ignoranţa într-o societate care creşte considerabil în stupiditate. Aici se încadreazǎ şi cei care îşi urmeazǎ drumul tinând cont de absolut tot ce li se spune. Mijloacele de informare promoveazǎ o prostie cultivatǎ ca atitudine, care nu este doar acceptatǎ ci şi lǎudabilǎ. Sataniştii trebuie sǎ înveţe sǎ vadǎ prin ‘trucuri’ şi nu-şi pot permite sǎ fie atinşi de prostie.

Concluzie: o mare parte din populaţia unei ţǎri care din întâmplare se numeşte România trǎieşte în pǎcat care “din pǎcate” nu mai e o întâmplare.

duminică, 7 martie 2010

Pisici, pisici, pisici

Deoarece pisicile sunt animǎluţele mele preferate îmi permit ca în acest articol sǎ prezint o parte din „misterele” acestor fǎpturi gingaşe şi „ciudate”.

Iatǎ 30 de lucruri mai puţin cunoscute despre cele mai populare animale de companie din lume:
1. Atunci când îi este foarte cald, o pisicǎ transipirǎ numai prin pernuţele de la labe.
2. Pe parcursul vieţii, o pisicǎ poate avea mai mult de 100 de pisoi.
3. Atunci când este în cǎlduri, o pisicǎ se poate împerechea cu mai mulţi motani, urmând ca, dupǎ o perioadǎ de gestaţie de 64-67 de zile, sǎ nascǎ pisoi cu taţi diferiţi.(oare taţii îşi vor revendica plozii dupǎ naşterea lor?:))
4. Papilele încârligate de pe limba asprǎ a pisicilor acţioneazǎ precum o perie, având rolul de a curǎţa şi descâlci blana.



5. Lǎbuţele din faţǎ ale pisicilor au 5 pernuţe, în vreme ce lǎbuţele din spate – numai 4.
6. O pisicǎ poate recunoaşte mersul stǎpânului ei de la sute de metri depǎrtare.
7. În mod obişnuit, o pisicǎ domesticǎ trǎieşte între 12 şi 18 ani, în vreme ce una vagaboandǎ – între 3 şi 5 ani.
8. În 1930, speranţa medie de viaţǎ a unei pisici era de 8 ani. Astǎzi, o pisicǎ trǎieşte, în medie, 16 ani.
9. Pisicile au capacitatea de a distinge cu mare acuareţe tonul oamenilor: dincolo de faptul cǎ ştiu când le certǎm sau lǎudǎm, ascultându-ne, îşi dau seama dacǎ suntem veseli sau trişti.
10. Pisicile au capacitatea de a produce peste 100 de suntete diferite. Prin comparaţie, câinii pot numai 10.
11. Deşi, de cele mai multe ori când toarce, o pisicǎ se simte bine, torsul nu este întodeauna un indicator al fericirii. Câteodatǎ, pisicile torc atunci când simt durere, pentru a se autosugestiona împotriva acesteia.
12. Aproximativ 30% din viaţa unei pisici este dedicatǎ linsului şi îngrijitului.



13. O pisicǎ poate sǎri în înǎlţime cu pânǎ la 5 ori lungimea ei.
14. Pisicile nu sunt animale singuratice. Atunci când trǎiesc în grupuri, dezvoltǎ o structurǎ ierarhicǎ asemǎnǎtoare unei haite.
15. Strǎmoşii pisicilor sunt miacidele, animale carnivore primitive care au trǎit în urmǎ cu 33 milioane de ani.



16. Pisicile au apǎrut în Europa cu 900 de ani înainte de Hristos. Au fost aduse de corǎbiile fenicienilor.
17. Prima expoziţie oficialǎ de pisici a avut loc în Anglia, în 1871.
18. Marele fizician sir Isaac Newton (1643-1727), care a formulat Legea atracţiei universale şi a pus bazele mecanicii clasice, este şi inventatorul uşiţei rabatabile pentru pisici.
19. Pisicile adorǎ sǎ doarmǎ pe hârtie. Hârtia este moale şi cǎlduroasǎ.
20. Pisicile se freacǎ de oameni pentru a-i impregna cu propriul miros şi a-i marca. Astfel, pisicile cred cǎ oamenii care miros exact ca ele, le aparţin. (interesantǎ concepţie)
21. Pisicile cu ochi albaştri şi blanǎ albǎ sunt predispuse genetic la surzenie.
22. Auzul pisicilor este de trei ori mai ascuţit decât cel al oamenilor.
23. Mustǎţile pisicilor sunt mobile şi le ajutǎ pe feline sǎ se orienteze în spaţiu; de aceea sunt denumite vibrissae (pǎr tactil).



24. Pisicile sunt cele mai leneşe animale din lume. O pisicǎ doarme, în medie, între 15 şi 18 ore pe zi.
25. Cu toate cǎ vǎd foarte bine în întuneric, pisicile nu sunt capabile sǎ distingǎ de aproape obiectele foarte mici.
26. O pisicǎ are nevoie de numai 1/6 din lumina necesarǎ unui om pentru a vedea la fel de bine ca acesta.
27. În funcţie de cât sunt de atente, pisicile au ochii fie migdalaţi, fie rotunzi.
28. Culoarea ochilor unei pisici se schimbǎ odatǎ cu înaintarea în vârstǎ a felinei.
29. Textura nasului unei pisici este unicǎ, la fel precum amprentele mâinilor umane.
30. Mustǎţile pisicii au şi rolul de a o ajuta pe felinǎ sǎ-şi dea seama dacǎ se poate strecura sau nu printr-un loc strâmt.

Bonus: 1.

2.

joi, 25 februarie 2010

Partidul Politic Român

Partidul Politic Român nu existǎ. Principiul românesc la fel, e inexistent. Bunul simţ şi simţul comunitar fac parte din noua serie de filme fantastice.
Atunci cum îi numim pe cei votaţi de noi şi care ne „reprezintǎ” interesele în executiv şi legislativ? Ei bine, eu i-aş numi vampiri ai societǎţii, oameni care au uitat ce înseamnǎ sǎ lupţi pentru un ideal, care şi-au uitat istoria(sau nici mǎcar n-au ştiut-o), care şi-au creat din ban un scop, şi nu un mijloc, oameni care au împins în prǎpastie o ţarǎ al cǎrui potenţial concureazǎ cu cele mai prospere state din lume.

Devine înfricoşǎtor faptul cǎ 90% din membrii oricǎrui partid, chiar şi cei aflaţi la conducerea lor, nu au pic de habar despre doctrina şi ideologia partidului din care fac parte şi dacǎ n-ar fi fost suficient, îşi susţin cu nonşalanţǎ „principiile” demne de nişte demagogi manelizaţi în care limba maternǎ (limba românǎ) e izbitǎ de gardul imfamiei iar oamenii ale cǎror idei şi principii sunt net superioare acestor sucrusuri, stau şi privesc cu deznǎdejde cum „principiul” unei ţǎri e aruncat în infern.

„Cîţi dintre membrii PSD au aderat la partidul lor, în cunoştinţă de cauză? Cîţi au idee despre „părinţii fondatori“ ai mişcării socialiste din România? Cîţi au răsfoit cărţile lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, cîţi au sentimentul apartenenţei la o tradiţie mai mult decît onorabilă, din care fac parte Anton Bacalbaşa, C. Mille, Th. Speranţia, fraţii Nădejde sau Emil Racoviţă? Ce poate avea în comun Marian Vanghelie cu Titel Petrescu (de care, probabil, nici n-a auzit)?
” – Andrei Pleşu, Reforma Partidelor în Dilema Veche, Anul VII, nr.314 - 18 februarie 2010.

1% domnule Pleşu – pe restul de 99% îi aşteaptǎ o viaţǎ prosperǎ în care banul „societǎţii” e cheltuit în cele mai josnice scopuri, adicǎ cele personale. Iar o mare majoritate a poporului încǎ îi mai voteazǎ şi acceptǎ situaţia ca atare. Marian Vanghelie, Radu Mazǎre, etc., au reuşit performanţa sǎ fie vǎzuţi ca modele de tinerii din ziua de azi în sensul cǎ : am bani, mǎ doare-n p....! Şi exact acest lucru se întâmplǎ!

Existǎ în România

Apa mineralǎ Perenna, care izvorǎşte dintr-un sǎtuc uitat de vreme din Banat , este singura din lume care pune în pericol supremaţia celebrei Evian din Franţa, cea mai purǎ apǎ din lume.



Organizaţia Mondialǎ a Apelor Minerale a comparat diferenţele dintre etalonul mondial al puritǎţii apei, Evian, şi sute de alte probe trimise de producǎtori de pe toate continentele. Testele au arǎtat cǎ Perenna din România şi Evian din Franţa sunt identice în proporţie de 96,1%.

Rezultatele analizelor aratǎ cǎ atât gustul, cât şi calitǎţile apei Perenna sunt aproape identice cu ale celebrei ape minerale din Alpi.
Izvorul apei româneşti cu aceste calitǎţi deosebite este în satul Calina,
jud. Caraş- Severin,



unde nu mai locuiesc decât 40 de oameni, dintre care jumǎtate lucreazǎ pentru scoaterea la suprafaţǎ, prelucrarea şi îmbutelierea apei Perenna. Apa izvorǎşte din stânca de calcar, se filtreazǎ prin şisturi cristaline de 200-300 de metri, are o duratǎ de valabilitate foarte mare, de pânǎ la 7 ani, şi o puritate microbiologicǎ extraordinarǎ.

Capacitatea sursei este una dintre cele mai mici din ţarǎ , iar fabrica n-are mai mult de 400 mp. În sat sunt peste o sutǎ de case pǎrǎsite, deoarece, din cauza solului stâncos, în zonǎ nu se poate face nici mǎcar agricultura. Ceea ce s-a dovedit un mare avantaj pentru puritatea apei minerale din zonǎ: lipsa oricǎrei activitǎţi industriale sau agricole a contribuit la calitatea sursei de apǎ.

Apa Perenna este exploatatǎ de Teodor Crǎciun Tuducan, un om de afaceri din Timişoara , care din 2004, apare în mod constant în Top 300 Capital, al celor mai bogaţi români. Tuducan, care este de profesie avocat, a intrat în afaceri din 1992 şi a fǎcut avere din imobiliare şi construcţii. Ideea de a cumpǎra dealul Moghila i-a venit în 2006, iar pontul i l-a dat profesorul geolog Costel Gruiescu, pe care l-a întâlnit în timpul unei vizite Îla muzeul din Ocna de Fier. A investit 4 milioane de euro în linia tehnologicǎ, fabrica reuşind sǎ exploateze în acest moment 10 milioane de litri, dintr-un debit total de 72 milioane litri anual.

Perenna deţine în acest moment o cotǎ de doar 3,9% din piaţa româneascǎ, evaluatǎ la 1,2 miliarde de litri. Deşi nu numarǎ mai mult de doi ani de viaţǎ, într-un singur an, vânzǎrile s-au triplat. 70% din producţie este distribuitǎ în reţelele HoReCa, existând momentan contracte de distribuţie cu un singur lanţ de hipermarketuri, Real, precum şi cu benzinǎriile OMVPetrom V. Perenna iese şi la export, în Germania, Statele Unite şi Israel .
În ciuda calitǎţii sale certificate, apa Perenna costǎ de patru ori mai puţin decât Evian, iar producǎtorul promite cǎ nu o va scumpi: sticla de doi litri va costa în continuare 1,69 lei plus TVA.

marți, 23 februarie 2010

Mândria de a fi român – diavolul albanez

Existǎ, are ifose şi culmea, are şi fani. Este vorba de marele „creştin”, George Becali sau cum l-ar numi orice om cu capul bine înşurubat pe umeri – cioarǎ albanezǎ.
Nu mǎ voi apuca acum sǎ-l descriu deoarece un om ca el (din pǎcate)nu mai are nevoie de nicio prezentare el fiind omniprezent în mintea oricǎrui om indiferent de mediul în care trǎieşte. Adevǎrata problemǎ constǎ în faptul cǎ nesimţirea şi prostia acestui om capǎtǎ pe zi ce trece proporţii nemǎsurabile şi dacǎ n-ar fi fost destul, fanii lui sporesc, fapt ce demonstreazǎ direcţia în care merge ţara noastrǎ.

Ultima lui ieşire a demonstrat cât de bine poate purta o conversaţie şi ce înseamnǎ pentru el valorile moral-creştine cu care se prezintǎ de fiecare datǎ în faţa „poporului ales”. În imaginile care vor urma, orice om capabil poate sǎ deducǎ, sǎ înţeleagǎ cǎ asemenea oameni nu au ce cǎuta în jurul a ceea ce se numeşte promovare media, formare de opinie. Iar ca atacul meu sǎ fie dus într-un punct maximal – asemenea televiziuni şi emisiuni nici nu ar trebui sǎ existe. Bine a zis domn Bǎse cǎ 99% dintre noi ascultǎ manele – nici nu e de mirare cu astfel de promotori şi modele. Cât despre afirmaţia preşedintelui, tind sǎ cred cǎ e verosimilǎ.

Dragi români ascultǎtori de manele, iubitori de prostie, fanatizaţi de inculturǎ şi îndrǎgostiţi de ingnoranţǎ – luaţi-l! E al vostru! Mândriţi-vǎ! Aveţi cu ce!




duminică, 21 februarie 2010

100 postǎri – 100 idei, pǎreri, critici.

De câteva zile mǎ chinui sǎ fac un rezumatul celor 100 de postǎri de pe blog-ul meu dar inspiraţia mi-a jucat feste de la bun început. Iar dacǎ nu a fost de vinǎ inspiraţia, atunci cu siguranţǎ am fost distrat de evenimentele care au avut loc pe plan politic şi de examenele din sesiune.

Ciudat, de ce trebuie sǎ-mi fie greu sǎ fac o scurtǎ incursiune prin ceea ce am scris eu? E chiar simplu! Din cele 100 de postǎri reiese cǎ:

1. Sunt revoltat şi neadaptat acestor plaiuri mioritice.
2. Critic şi defǎimez prostia, incultura şi promotorii acestor „curente”.
3. Iubesc istoria şi teoriile conspiraţiei.
4. Ador animalele.
5. Muzica bunǎ şi Michael Jackson ocupǎ locuri speciale în sufletul meu.
6. Detest populaţia unei ţǎri aflate în continuǎ tranziţie sau mai corect spus, trǎiesc un sentiment de dispreţ şi milǎ pentru ignoranţii unei ţǎri care suferǎ tocmai din cauza ignoranţei.
7. Îmi place sǎ scriu şi sǎ critic.
8. Nu-mi place Mircea Badea şi cei ca el – „jurnalişti” care nu dispun de imparţialitate şi obiectivitate.
9. Detest clasa politicǎ
10. România e pe ducǎ – Rromânia câştigǎ teren.
11. Sunt mândru cǎ sunt ardelean.
12. Atrag critici insoţire de jigniri şi înjurǎturi, fapt ce-mi confirmǎ pǎrerile.
13. Sunt anticomunist şi anti Iliescu.
14. Am orientǎri politice de dreapta.
15. Sunt „îndrǎgostit de Bǎsescu” – reiese din afirmaţiile fanilor Mircea Badea.
16. Cu toate astea: îmi iubesc oraşul natal, ţara, istoria şi cultura ei.
17. Mǎ mândresc cu modele ca Eminescu, Rebreanu, Creangǎ, Cǎrtǎrescu, Pleşu, Liiceanu, Coposu, etc., şi cu eroul român care şi-a dat viaţa şi a luptat în numele libertǎţii
18. Încerc sǎ fac cunoscute numele lor şi idealurile pentru care au luptat.
19. Voi continua în maniera cu care v-am obişnuit pânǎ acum.
20. Dacǎ am uitat ceva şi cu siguranţǎ am fǎcut-o, aştept critici, pǎreri, idei.

luni, 15 februarie 2010

23 de curiozitǎţi ale oamenilor

1. Atunci când priveşti o persoanǎ pe care o placi, involuntar pupilele ţi se dilatǎ. La fel se întâmplǎ şi când te uiţi la o persoanǎ pe care o urǎşti.(şi când eşti sub influenţa drogurilor, ce se întâmplǎ?)

2. Cea mai mare celulǎ a corpului este ovulul, iar cea mai micǎ spermatozoidul. (oare de ce nu mǎ mir?)

3. Cel mai puternic muşchi din corpul uman este limba. (şi câte funcţii poate îndeplini!)

4. Conform anumitor cercetǎri, organismul unei femei are nevoie de o orǎ în plus de somn faţǎ de cel al unui bǎrbat. (evident – femeia vorbeşte neîncetat, de cele mai multe ori fǎrǎ sǎ fie întrebatǎ şi prin urmare, oboseşte)

5. Dacǎ toţi cei 600 de muşchi ai corpului uman s-ar încorda în acelaşi timp şi în aceeaşi direcţie, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.
.
6. Din punct de vedere fizic o femeie este aptǎ de a naşte treizeci şi cinci de copii de-a lungul vieţii. (în România femeile aparţinând unei “anumite” minoritǎţi sunt conştiente de acest lucru şi s-au pus pe treabǎ).

7. Douǎ din trei cupluri întorc capetele spre dreapta atunci când sǎrutǎ?

8. Durerea de cap nu este o scuzǎ bunǎ pentru a nu face sex, pentru cǎ endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect analgezic. (aveam nevoie de aceastǎ informaţie – dar mǎ întreb acum, oare ce scuze vor mai gǎsi?)

9. Femeia clipeşte de 2 ori mai des ca bǎrbatul. (oare de ce?)

10. Femeia secolului 17 dǎdea naştere în medie la 13 copii. (aşa se întâmplǎ şi cu “acea femeie” a sec XXI din România)

11. Femeile care citesc romane de dragoste fac sex de douǎ ori mai des decât cele care nu acceptǎ acest tip de literaturǎ. (acest tip de lecturǎ va trebui sǎ fie obligatoriu încǎ din gimnaziu)

12
. În primul sǎu an de viaţǎ, un nou nǎscut furǎ din perioada de somn a pǎrinţilor între 400 şi 750 de ore de somn. (de aceea un om normal se rezumǎ la a face doar 2,3 copii)

13. În procesul comunicǎrii, 55% îi revine fiziologiei (limbajul corpului), 37% vocii (ritm şi ton), şi numai 8% cuvintelor purtǎtoare de informaţie.

14. Inima femeii bate mai repede decât cea a bǎrbatului.(drept dovadǎ - e mai tot timpul agitatǎ).

15. Lungimea medie a penisului este de 3 ori lungimea degetului mare de la mânǎ.

16. Oamenii sunt singurii care fac sex stând faţǎ în faţǎ.

17.
Persoanele dreptace trǎiesc, în medie, cu nouǎ ani mai mult decât cei stângaci.(m-am scos, sunt dreptaci).

18. Puse cap la cap venele, arterele şi capilarele unui adult ar ajunge pentru înconjurul Pǎmântului de aproape patru ori.

19. Sǎrutul vindecǎ. Cercetarile au arǎtat cǎ sǎrutul îmbunǎtǎţeşte aspectul pielii, ajutǎ circulaţia, previne cariile şi alinǎ durerile de cap.

20. Un om normal, va elimina aproximativ 41.640 litri de urinǎ. (şi un bǎutor înrǎit de bere, cât va elimina? Probabil dulblu)

21.
Un simplu sǎrut pune în mişcare doi muşchi, un sǎrut pasional solicitǎ toţi cei 34 de muşchi ai feţei.

22.
Un strǎnut iese din gurǎ cu o vitezǎ de peste 965 km/h.

23
. Zilnic, avem în jur de 70 000 de gânduri.(numa?)

duminică, 14 februarie 2010

Dragoste adevǎratǎ!

Azi e ziua în care, atât teoretic, cât şi practic, ne mǎrturisim iubirea. Dar ce înseamnǎ în fond dragostea, cum se manifestǎ, cunoaştem cu adevǎrat acest sentiment, mai existǎ?

Samael Aun Weor spunea în cartea sa “Cǎsǎtoria perfectǎ” cǎ IUBIREA este resimţită în adâncul inimii; este o experienţă vie şi minunată; este un foc care mistuie, este un vin divin pentru cei care beau din el. O simplă batistă
parfumată, o scrisoare, o floare, răscolesc în adâncul sufletului emoţii sublime,
extazuri insolite, voluptăţi inefabile.
Nimeni n-a putut defini vreodată IUBIREA. Trebuie s-o trăieşti, trebuie s-o simţi.
Numai marii îndrăgostiţi ŞTIU CU ADEVĂRAT CEEA CE ESTE IUBIREA.


Pânǎ voi ajunge sǎ cunosc cu adevǎrat acest sentiment, îmi permit sǎ mǎ delectez şi sǎ rǎmân impresionat de imagini şi muzicǎ aşa cum sunt cele prezentate în clipul de mai jos. Cu siguranţǎ sunt impresionante!

Happy Valentine`s Day!

(

joi, 11 februarie 2010

Raţiune morbidǎ

Un „nou” tip de distracţie îl preocupǎ pe „raţionalul” om. Nemaiavând alternative îşi îndreaptǎ atenţia spre „banalul” animal şi îl transformǎ în material pentru buna dispoziţie. Dupǎ ce am urmǎrit imaginile urmǎtoare mi-am pus întrebarea: Dispunem de elementul care ne defineşte ca om, dispunem de raţiune? Însǎ aceastǎ întrebare, în loc sǎ-mi aducǎ rǎspunsuri, a generat un alt şir de întrebǎri, care mai de care mai ciudate, mai „întrebǎtoare”, mai fireşti! Cea mai elocventǎ: În ce constǎ evoluţia noastrǎ daca noi nu am învǎţat sǎ ne respectǎm casa (natura) şi animalele?
Vǎ las şi pe voi sǎ reflectaţi, chiar sǎ judecaţi!


Incredibil! Distractie sadica la un parc zoo din China (www.descopera.ro) de pe tare.ro

marți, 9 februarie 2010

Bucatǎ din istorie – transpusǎ în film

Iatǎ cǎ mai ieşim şi noi în lume şi de data aceasta cu ceva de calitate şi care face cinste atât Fǎgǎraşului cât şi importanţilor partizani care au trǎit şi au murit pentru convigerile lor. Este vorba de filmul artistic de lungmetraj „Portretul luptǎtorului la tinereţe” care a fost selectat şi care va fi prezentat la Festivalul Filmului de la Berlin în perioada 11-21 februarie 2010.

Subiectul filmului este unul excepţional, unic aş spune în cinematografia româneascǎ şi se referǎ la activitatea grupului de partizani din Munţii Fǎgǎraşului. Vom avea parte de scene dintre cele mai dure şi dramatice care au fost de nelipsit din activitatea , grupului Gavrilǎ cum ar fi tragicul eveniment petrecut în curtea lui Olimpiu Borzea din Viştea de Jos când Remus Sofonea , zis Brâncoveanu, din Drǎguş s-a împuşcat, iar Laurean Haşu din Breaza a fost rǎnit de glonte.

Exemple despre oameni care au suferit cumplit şi care şi-au dedicat viaţa unei idei mai întâlnisem, dar pǎreau în mintea mea doar nişte personaje şi atât. Oamenii despre care am citit au rǎmas vii în mintea mea mult dupǎ cea am închis cǎrţile, chiar dacǎ ştiam cǎ aproape niciunul nu mai era în viaţǎ. Poveştile lor au reuşit sǎ mǎ facǎ sǎ-mi pun întrebǎri legate de curaj, rezistenţǎ, eroism şi depsre puterea de a îndura. Ce simţeau, cum trǎiau, ce tristeţi ori frustrǎri au adunat în toţi anii aceia, cât de singuri s-au simţit, cât de greu le-a fost? Ce i-a determinat sǎ nu accepte, sǎ ia deciziile pe care le-au luat? Aş fi fost în stare sǎ mǎ comport asemeni lor, în condiţii asemǎnǎtoare mǎcar? Mi se pare şi astǎzi atât de greu de înţeles puterea lor interioarǎ, caracterele lor tari...Acestea au fost câteva dintre motivele care m-au îndemnat sǎ fac acest film. Constantin Popescu - regizorul filmului.


Un astfel de film sper sǎ intre în mintea şi sufletul cât mai multor oameni şi asfel, cunoscând istoria acelor eroi, noi cei de acum sǎ ne lǎsǎm conduşi de aceleaşi idealuri şi sentimente pentru care cei de atunci şi-au dat viaţa sau dacǎ nu, sǎ-i amintim şi sǎ-i elogiem.

marți, 2 februarie 2010

România în antitezǎ(I)

Domeniul: modele de moralitate şi nu numai.

Gânditorul stricǎ buna dispoziţie, sparge cheful, disturge distracţia pentru cǎ nu are nimic în comun cu „chefliii lipsiţi de griji”.

De la oameni simpli, la sportivi, intelectuali, politicieni, fiecare dintre noi ne-am format un anumit model de moralitate. Fie cǎ provine din realitate sau din purǎ ficţiune, e de nelipsit şi într-un mod sau altul de influenţeazǎ viaţa prin deciziile luate şi chiar prin comportament. Ce se întâmplǎ atunci când aceste modele de moralitate provin din mediile infecte ale media şi ale mediului înconjurǎtor şi cum ne dǎm seama de acest lucru?

În primul rând moralitatea şi modelul sǎu trebuie sǎ provinǎ din cel mai important şi apropiat loc şi anume, din familie. Pǎrinţii noştri sau persoana iubitǎ ne pot oferi cele mai mari exemple a ceea ce înseamnǎ moral, a ceea ce înseamnǎ conformitatea principiilor morale şi a bunǎstǎrii. Dar în viaţǎ trebuie sǎ ne ghidǎm şi dupǎ alte modele, oameni mari care prin munca şi devotamentul lor pentru un anumit principiu ne-au creat condiţiile necesare de a ne educa viaţa, în toate aspectele sale: comportament, educaţie, ideologie, etc.

Într-adevǎr e greu sǎ alegi întodeauna ceea ce e bine, dar cu puţin cap şi puţin suflet reuşeşti, dar atunci când mintea e îngustǎ şi refuzǎ a evolua atunci ajungem sǎ vorbim de situaţia unei Românii a secolului XXI plinǎ de rebuturi considerate de mulţi dintre noi modele de moralitate şi ghizi principali ai vieţii. Exemple:

1. Mircea Badea – om deştept cu un vocabular destul de reuşit dar a cǎrui prestaţie şi bun simţ lasǎ mult de dorit – îl consider a fi cea mai emblematicǎ figurǎ a trustului „Antenelor” şi un important model pentru mulţi dintre tinerii români(are bani, comenteazǎ aiurea şi pupǎ-n cur –ingredientele de-a reuşi în România).
2. Victor Ciutacu - un om cu adevǎrat dezgustǎtor din toate punctele de vedere, mai ales cel jurnalistic.
3. Serghei Mizil – afaceristul artist analist politic jurnalist actor, tatuatul Serghei Mizil reprezintǎ cel mai demn rebel al foştilor ani dar şi ai actualilor – apare peste tot – emisiuni mondene, OTV, emisiuni de analizǎ politicǎ, filme şi chiar la avatarele fanilor sǎi.

Fǎrǎ a mai face vreun clasament, menţionez cǎ urmǎtorii ocupǎ cele mai fruntaşe poziţii şi de aceea consider cǎ nu mai au nevoie de nicio prezentare: Gigi Becali, Nicolae Guţǎ, Florin Salam, etc.

La polul opus se alfǎ, laolaltǎ, oameni simpli dar şi intelectuali care ne fac o imagine pozitivǎ în lume şi chiar în propria ogradǎ. De la artisti, scriitori, partizani, politicieni, pânǎ la cei mai de seamǎ profesori şi oameni de rând.

Nu ştiu cum şi-au pǎstrat alţii intergritatea sub comunism, dar eu m-am salvat prin prieteni. De când mǎ ştiu am fost înconjurat de ceea ce aş putea numi, cu oarecare pompǎ, prieteni de idei. Astfel viaţa mea intelectualǎ, înainte de 1989, nu a avut nicio legǎturǎ cu şcoala, facultatea sau spaţiul public, şi s-a desfǎşurat exclusiv în cercul meu de prieteni. Erau pe de o parte, bibliotecile pe care le devoram împreunǎ cu entuziasm.
Şi mai erau nesfârşitele dezbateri pe care, voluptoşi şi îndrǎgostiţi, le organizam periodic. Totul era spontan şi perfect informal. Ne întâlneam, ascultam muzicǎ (care acoperea tot spectrul de la câmpurile gregoriene pânǎ la Genesis, Sting şi Jetro Tull), mâncam, beam şi discutam. H.R. Patapievici - Zbor în bǎtaia sǎgeţii - Eseu asupra formǎrii.


Gabriel Liiceanu
MirceaCǎrtǎrescu
Tudor Chirilǎ - Scrisoare cǎtre liceeni
Andrei Pleşu

Diferenţa o faceţi singuri şi cu siguranţǎ veţi concluziona cǎ prin aceşti oameni vom da culoare şi armonie vieţii iar despre ceilalţi, a cǎror modele vor rǎmâne în continuare acele rebuturi, nu pot decât sǎ regret cǎ existǎ şi cǎ vor influenţa la rândul lor generaţiile viitoare.

marți, 26 ianuarie 2010

Use Condom!!!

Cum convingi lumea sǎ se protejeze? Prin programe sociale, cǎrţi, fluturaşi şi nu în ultimul timp prin campanii tv care sǎ prezinte într-un mod cu totul şi cu totul inedit riscurile pe care le implicǎ o astfel de "neatenţie". Iar dacǎ un astfel de spot se prezintǎ cam aşa existǎ toate şansele sǎ se transforme într-un real succes.
Enjoy!!!



marți, 19 ianuarie 2010

Prologul unei Românii în antitezǎ

Întodeauna omul şi mediul înconjurǎtor, situaţiile şi împrejurǎrile au fost şi vor fi în antitezǎ. Fie cǎ este vorba de operele literare şi personajele lor, fie cǎ este vorba de viaţa realǎ, acest concept, aceastǎ figurǎ de stil influenţeazǎ şi fascineazǎ pe oricine.
Dacǎ ne referim la România, în special asupra perioadei de tranziţie, antiteza a lovit şi ne-a influenţat stilul de viaţǎ într-un mod atât de dureros încât nici nu vreau sǎ mǎ gândesc dacǎ mai existǎ soluţia a ceea ce înseamnǎ “revers al medaliei”.

Idei politice, culturale, sociale, toate se includ într-un amalgam de prostie şi indiferenţǎ care dau naştere unei realitǎţi pe care de multe ori o negǎm dar de cele mai multe ori o criticǎm fǎrǎ a gǎsi soluţii. Ne susţinem cu ardoare şi nonşalanţǎ poziţia politicǎ criticând opoziţia dar şi opozanţii noştri cotidieni cu care “facem schimbul de idei”. Nu mai ţinem cont de pǎrerea nimǎnui şi pǎlim în faţa penibilului neconştientizând cât de mult teren pierdem procedând în aşa fel. Bineînţeles a mǎ sustrage de la aceastǎ descriere ar însemna sǎ fug de responsabilitate. Andrei Pleşu spunea în ultimul sǎu editorial din “Dilema Veche” cǎ “E ridicol să te învineţeşti de ură sau să leşini de entuziasm, cînd nu ţi se cere decît un vot rezonabil.”

Am ajuns la concluzia cǎ numai în a ridiculariza “circul” şi a promova plǎcutul şi bunul gust am putea face diferenţa şi am evidenţia cu un oarecare rezultat adevǎratul simţ al artei, al culturii, a ceea ce trebuie regǎsit în “biblioteca” fiecǎrui om.

Cum evidenţiezi, cum faci mai clarǎ imaginea unui aspect plǎcut, chiar grandios dacǎ nu prin a arǎta şi ce înseamnǎ prostie, ignoranţǎ, circ ieftin şi falsitate? Iar noi, toţi laolaltǎ suntem invadaţi doar de aceste aspecte prin intermediul mass-media şi chiar al banalelor discuţii în faţa unui şpriţ autentic din care ar trebui sǎ se nascǎ mari idei: Cultura româneascǎ este o culturǎ care se naşte în cele mai fericite cazuri din spriţuri .Silviu Purcarete.

Pe baza celor argumentate mai sus şi pe ceea ce ne prezintǎ realitatea zilei de azi aş dori sǎ-mi îndrept atenţia spre a denigra “tot ceea ce cere” publicul needucat din România şi a prezenta şi promova totodatǎ ceea ce se include în “sfera antitezei”.

luni, 18 ianuarie 2010

I love this beat!!!

Avem novie de votul tǎu la Nights.ro Awards 2010 (cele mai cunoscute premii din muzica dance-electronicǎ româneascǎ).
Piesa “Ciprian Robu ft. Dj Ralmm - I Love This Beat” a fost nominalizatǎ la secţiunea “Cea mai bunǎ producţie muzicalǎ (electronicǎ) din România în 2009”.
Nu uita sǎ votezi şi la secţiunea “Proiectul muzical românesc (underground) al anului 2009” pe Dirty Culture.
CLICK pentru vot---

miercuri, 13 ianuarie 2010

Cine e mai bun? (II)

Ca sǎ rǎmân în contextul a ceea ce am scris ieri, azi o sǎ vin cu ceva mai special urmând zicala: “a face haz de necaz”-ul românului. O serie de bancuri si de poze mioritice care ne lasǎ cu gura cǎscatǎ.

Un oltean şi un ardelean erau într-un tren.
Olteanul: M-a făcut muica oltean, măăă!
Ardeleanul: No, acum, iart-o !



In Rai, Dumnezeu sta de vorba cu cativa romani:
- Cum o duc moldovenii tai Stefane?
- Rau, Doamne, rau...
- Cum asa?
- Pai jumatate sunt in Spania, jumatate in Rusia.
- Da ardelenii tai, Iancule?
- Binisor Doamne....
- I-auzi! Pai de ce?
- Jumatate sunt in Italia, jumatate sunt in Germania!
- Da' oltenii tai, Tudore?
- Foarte bine, Doamne!
- Bravo! Cum asa?
- Pai jumatate sunt in Timisoara, un sfert in Camera Deputatilor si restul in Senat.


Chiar avem o minunǎţie de ţarǎ, dar când vine vorba de locuitorii acestor meleaguri datele problemei se schimbǎ. Sincer, inventivitatea românului este ieşitǎ din comun. Imaginile de mai jos vorbesc de la sine! Atenţie!!! nu e vorba doar de inventivitate!