joi, 31 decembrie 2009

Chestionarul lui Proust

Principala trăsătură a caracterului meu: Speranţa şi convingerea de-a trǎi într-o lume mai bunǎ – utopic, nu-i aşa? (Proust: Nevoia de a fi iubit şi, mai precis, nevoia de a fi mângâiat şi răsfăţat, mai mult chiar decât nevoia de a fi admirat).

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Rafinamentul şi eleganţa – un gentilom veritabil (Proust: Farmecele feminine.)

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Arta de a seduce, cultura şi inteligenţa (Proust: Însuşirile bărbăteşti şi directeţea camaraderească.)

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Aprecierea dar în aceelaşi timp şi critica(constrcuctivǎ) (Proust: Faptul că sunt tandri cu mine, dacă persoana lor e suficient de sofisticată pentru a da un preţ mare tandreţei lor.)

Principalul meu defect: Sǎ perseverez în a face lucruri total neimportante, nevalorificarea timpului (Proust: Să nu ştiu, să nu pot să Ťvreau.ť)

Ocupaţia mea preferată: Sǎ citesc numai ce-mi place, sǎ mǎ uit la filme şi sǎ port discuţii din care sǎ învǎţ ceva. (Proust: Să iubesc.)

Visul meu de fericire: Sǎ las ceva în urma mea, o moştenire culturalǎ (Proust: Mi-e teamă că nu e destul de înalt, nu îndrăzesc să-l spun, mi-e teamă că-l voi distruge spunându-l.)

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sǎ nu fi indeplinit visul meu de fericire (Proust: Să nu le fi cunoscut pe mama şi bunica.)

Ce-aţi vrea să fiţi: Eu dar cu puţine ajustǎri - e loc de mai bine(Proust: Eu însumi, aşa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.)

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Locul aproape perfect este acela unde omul nu este dominat de orgoliu (Proust: Aceea în care lucrurile pe care le vreau s-ar realiza ca prin farmec şi unde tandreţea e întotdeauna împărtăşită.)

Culoarea preferată: Verde: culoarea ochilor mei (Proust: Frumuseţea nu se află în culori, ci în armonia lor.)

Floarea preferată: Trandafirul roşu roşu(Proust: A ei, şi apoi, toate.)

Pasărea preferată: Fazanul – atât prin colorit cât şi la gust. (Proust: Rândunica).

Prozatorii mei preferaţi: Slavici, Rebreanu, Dostoievski (Proust: Astăzi Anatole Framce şi Pierre Loti.)

Poeţii mei preferaţi: Eminescu (Proust: Baudelaire şi Alfred de Vigny.)

Eroul meu preferat: nu ştiu (Proust: Hamlet.)

Eroina mea preferată: nu ştiu (Proust: Bérénice.)

Compozitorii preferaţi: Dacǎ e vorba de clasici atunci: Beethoven (Proust: Beethoven, Wagner, Schumann.)

Pictorii preferaţi: Leonardo da Vinci şi Michelangelo, (Proust: Leonardo da Vinci, Rembrandt.)

Eroii din viaţa reală: Eroul român – cel care a murit pentru convigerile sale (Proust: Darlu, Boutroux.)

Eroinele din istorie: Regina Maria (Proust: Cleopatra.)

Băutura şi mâncarea preferate: Berea şi Jaegermeister, fazan fript şi ciorbele (Proust nu răspunde.)

Numele preferat: Bianca şi Andrei (Proust: N-am decât unul deodată.)

Ce detest cel mai mult: Idem Proust (Proust: Ceea ce e rău în mine.)

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Ceauşescu şi Iliescu (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.)

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Tot ceea ce implicǎ lipsirea dreptului la viaţǎ nu este un fapt eroic (Proust: Voluntariatul meu.)

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: O putere şi mai mare de compromis (Proust: Voinţa şi seducţiile.)

Cum aş vrea să mor: În niciun caz singur(Proust: Mai bun - şi iubit.)

Starea de spirit actuală: Dezamǎgire, tristeţe, indignare (Proust: Plictiseala de a mă fi gândit la mine pentru a răspunde la toate aceste întrebări.)

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Cele fǎcute din greşealǎ (Proust: Cele pe care le înţeleg.)

Deviza mea: Respect ca sǎ fiu respectat!(Proust: Mi-ar fi prea frică să nu-mi poarte ghinion!)

miercuri, 30 decembrie 2009

Centura neagrǎ la lecturǎ

Interesantǎ ediţie a emisiunii „Apropo Tv”, una dintre puţinele emisiuni cu gust din mass-media româneascǎ.
Subiectul dezbǎtut: „La ce bun cititul?” Partea interesantǎ survine undeva pe la minutul 6:42 când îşi intrǎ în rol pledoaria respectabilului filozof, Gabriel Liiceanu, un model care trebuit urmat de cât mai mulţi dintre noi, iar dacǎ nu urmat, barem citit!
Pǎrere personalǎ: întradevǎr cititul e cheia spre succesul adevǎrat în viaţǎ, spre împlinirea spiritualǎ şi intelectualǎ a omului. Fǎrǎ citit omul nu poate fi complet, iar dacǎ nu este complet menirea lui rǎmâne iluzorie.
Regret: regret cǎ nu citesc cum citeau pǎrinţii şi fraţii noştri mai mari, regret cǎ principalele mele subiecte de lecturat fac parte doar din literatura de specialitate, regret cǎ deşi simt cǎ pierd mult timp aiurea nu-l folosesc într-un mod constructiv şi anume, cititnd.



sâmbătă, 26 decembrie 2009

Aşa va fi!!

În mare parte sǎrbǎtoarea Crǎciunului a trecut iar pentru mulţi dintre noi nici nu a existat. Mie unul mi-a fost lǎsat un gust amar, un sentiment solitar în care acel “feeling” adaptat sǎrbǎtorii a fost inexistent. Dezamǎgirea mǎ cuprinde şi mai mult atunci când mintea îmi este invadatǎ de tot felul de întrebǎri, multe în genul: De ce? De ce nu mai e Crǎciunul cum a fost odinioarǎ? Ce anume a intervenit în a rupe adevǎrata semnificaţie a celebrei sǎrbǎtori?
Ei bine în a gǎsi rǎspunsul la aceste întrebǎri nu trebuie efectuatǎ o cercetare îndelungatǎ, rǎspunsul regǎsindu-se mereu în mintea noastrǎ. Poate cel mai simplu rǎspuns care trebuie menţionat este cel legat de superficialitatea care ne apasǎ umerii, o superficialitate care nu mai e demnǎ de înţeles. Am transformat cam tot ce avea farmec, tot ce definea în esenţǎ aceastǎ sǎrbǎtoare, în ceva extrem de comercial, iar ceea ce era cu adevǎrat important se aflǎ acum la polul opus, cel nesemnificativ.
Cei care încearcǎ sǎ pǎstreze tradiţiile (cetele de feciori) sunt ocoliţi, ba mai mult, blamaţi de cǎtre ceilalţi. Motive existǎ: pe mine cel puţin mǎ cuprinde un sentiment de teamǎ, de dispreţ atunci când se presupune sǎ merg la celebrele baluri sau jocuri de la ţarǎ deoarece se obişnuieşte ca în ultimul timp astfel de manifestǎri sǎ se sfârşeascǎ cu serii interminabile de pumni şi picioare, care mai de care mai diversificate şi înfipte în oricine. Şi atunci, ce naiba mǎ mai motiveazǎ sǎ susţin tradiţiile? Tradiţii care din pǎcate sunt ţârâte prin noroi şi dispreţ tocmai de cei care le promoveazǎ. Drumul a fost ales dar nu în direcţia potrivitǎ şi pot sǎ spun cu convingere cǎ aceastǎ sǎrbǎtoare şi-a pierdut deja adevǎrata semnificaţie.
A înţelege cu adevǎrat ceea ce am încercat sǎ exprin în aceste rânduri, trebuie sǎ privim înapoi, la vremea când eram copii şi obişnuiam ca în fiecare an sǎ mergem la colindat. Sǎ comparǎm acele vremuri cu cele actuale. Trist, nu-i aşa?
Şi nu, nu am fost negativist în aceste rânduri, am privit doar realitatea şi partea obiectivǎ a ceea ce mǎ înconjoarǎ, o realitate privitǎ mult mai atent în aceastǎ perioadǎ.

Totuşi vǎ doresc - Sǎrbǎtori fericite în continuare! –
şi La mulţi ani!

marți, 22 decembrie 2009

We wish you...to feel!!!

Dragoste, fericire, altruism şi puţinǎ voinţǎ – caracterizarea fiecǎruia dintre noi, mai ales în preajma sǎrbǎtorilor. Şi întradevǎr, o parte dintre noi devenim mai buni, mai calmi, mai împǎcaţi sufleteşte. Ceea ce ne lipseşte totuşi şi ar trebui sǎ fie din belşug, e altruismul. Cum faci o lume mai bunǎ, cum devi tu însuţi o persoanǎ mai bunǎ, mai bogatǎ sufleteşte? Dacǎ nu prin a dǎrui, atunci nu vǎd altǎ alternativǎ.
M-a cuprins spiritul sǎrbǎtorilor, acel sentiment care îţi cuprinde întreg corpul şi îţi face pielea de gǎinǎ. Şi ca sǎ fiu complet în afirmaţii, priviţi aceste douǎ clipuri....
Enjoy!!!







Aşadar, cum vǎ simţiţi acum?

sâmbătă, 19 decembrie 2009

De la comunism la neocomunism!!!

Iliescu la BBC : “Dacǎ cineva ar încerca sǎ mǎ închidǎ, ar provoca un protest în toatǎ ţara.”

Este declaraţia celei mai emblematice figuri ale politicii româneşti postdecembriste, o declaraţie care demonstreazǎ siguranţa de sine şi chiar mai mult de atât, demonstreazǎ cât de bine a funcţionat manipularea poporului, popor care şi-a încredinţat soarta pe mâinile unui tiran mai mare chiar ca dictatorul Nicolae.
Adevǎrul dureros constǎ în faptul cǎ Revoluţia nu a avut rezultatul dorit deoarece în afarǎ de cuplul Ceauşescu, aceeaşi comunişti ocupǎ posturile cheie ale conducerii acestei ţǎri melancolice. 85 din cei mai bogaţi 100 de români sunt „foşti” comunişti sau apropiaţi ai fostului regim.
Libertate au strigat! Şi ce-au primit în schimb? Unii moartea, ceilalţi umilinţa de-a trǎi sub aceelaşi regim pentru care şi-au riscat viaţa. Durerea unui pǎrinte care şi-a pierdut copilul nu poate fi alinatǎ iar respectul care i se cuvine...nu existǎ. Umilinţǎ, tristeţe, regret – sunt câteva din sentimentele care apasǎ sufletele celor rǎmaşi, celor pǎrǎsiţi de acei copii de 20, 25 ani care au avut curajul sǎ iasǎ în stradǎ sǎ-şi revendice cel mai râvnit drept din istoria umanitǎţii – LIBERTATEA. Iar noi, tineri de-o seamǎ cu cei de-atunci suntem atât de distraţi şi nerecunoscǎtori încât sacrficiul fǎcut pare a fi iluzoriu, fǎrǎ sens.
Avem o obligaţie, aceea de a continua ceea ce au început ei, aceea de a-i alunga pe neocomunişti şi de a contrui un sistem de valori şi o societate civilǎ unde libertatea îşi meritǎ nunanţa.
Dar oare câţi tineri au o similaritate în gândire ca şi mine, câţi ştiu ce înseamnǎ sacrificiu suprem? Am şi rǎspunsul: puţini!
Aştept ziua în care cel mai mare comunist în viaţǎ va muri; deoarece trǎiesc în libertate atunci îmi voi rezerva dreptul de a mǎ bucura de moartea celui mai mare rǎu care a distrus tot ce avea farmec într-o ţarǎ mǎcinatǎ de istorie!

joi, 17 decembrie 2009

16 vs 20



16 decembrie 1989, Timişoara – locul în care în urmǎ cu 20 de ani o mânǎ de oameni amǎrâţi şi indignaţi au îndrǎznit pentru prima oarǎ sǎ rosteascǎ cuvântul „Libertate”- cuvânt a cǎrui simnificaţie, noi cei de acum, nu am înţeles-o pe deplin.
Ce a înfǎptuit naţiunea noastrǎ în aceşti 20 ani de libertate? Ce am învǎţat noi din sacrificiul acelor tineri care au îndrǎznit sǎ spunǎ NU Comunismului şi DA Libertǎţii într-o epocǎ în care dreptul la opinie şi chiar dreptul la viaţǎ erau doar fantasme?
A fi tânǎr în România sec XXI fǎrǎ a-ţi cunoaşte propria istorie şi în special sacrificiul pǎrinţilor şi al bunicilor noştri e ca şi cum ai trǎi în van. Suntem datori, chiar obligaţi sǎ ne cunoaştem trecutul pentru cǎ numai aşa vom ajunge sǎ fim responsabili şi vom înţelege cu adevǎrat ce înseamnǎ sǎ fi liber.
Libertatea dupǎ 20 ani se prezintǎ aşa: sistem educaţional frânt şi în continuǎ decǎdere, tineri iresponsabili al cǎror bun simţ e departe de a se regasi în atitudine şi comportament, oameni vârstnici nostalgici dupǎ paradele extravagante ale „ceauşiştilor”, politicieni corupţi şi demagogi(termen devenit pleonasm), gunoaie aruncate la voia întâmplǎrii şi o societate civilǎ pasivǎ şi neinformatǎ.
Libertate existǎ dar adevǎrata esenţǎ a acestui termen devine intactǎ atunci când egalitatea şi fraternitatea o completeazǎ – „Liberté, égalité, fraternité!
Fǎrǎ a avea pretenţia de a explica mersul noii democratizǎri aş dori sǎ-mi prezint dezamǎgirea, chiar dispreţul pentru „noua naţiune” şi totodatǎ de a-mi exprima omagiul şi respectul pentru acei oameni care ne-au oferit „pe tavǎ” elementele de a reuşi şi a trǎi în libertate şi democraţie.
Naivitatea ne-a jucat feste în a înţelege importanţa libertǎţii deoarece libertate aduce dupǎ sine rǎspundere şi ajungem sǎ concluzionǎm cǎ numai o mânǎ de fier, o activitate dictatorialǎ ne poate ţine în frâu.
„Speranţa moare ultima!” (dar moare şi ea), dar atâta timp cât e vie ne poate îndrepta spre drumul cel bun, acela în care comunismul şi ororile lui vor fi doar o tristǎ amintire.
Nu trebuie sǎ uitǎm faptul cǎ aceastǎ luptǎ împotriva acestui sistem ticǎloşit a început cu mult înainte de 1989, şi anume în anii `50, atunci când o „gaşcǎ de golani”
au ridicat fruntea şi au spus NU oprimǎrii.
„Cine nu-şi cunoaşte trecutul nu poate înţelege prezentul şi nu va putea să vadă viitorul”, nu-i aşa?

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Bancuri cu fostul Preşedinte!!!

Ştiţi ce înseamnă PSD? Preşedinte în Seara de Duminică. Ştiţi ce înseamnă PDL? Preşedinte în Dimineaţa de Luni

* Adobe Company a hotărât ca verisunile de Photoshop CS5 distribuite în România vor salva fişierele în format .pdl nu .psd ca până acum

* Ştii cum să bagi la loc un dop de şampanie? Nici eu, dar ne arată Mircea Geoană.

* Un pix - 1 leu. Un tricou - 10 lei. O excursie - 1.000 de lei. Bucuria de a vedea un PSD-ist ofticat: nepreţuită!

* Cine e în spatele lui Băsescu? Mircea Geoană.

* Conferinţa de presă la PSD. Tema: filmuleţul cu Geoană ţopăind de bucurie a fost trucat.

* Ce-au făcut românii în timpul mandatului de preşedinte al lui Geoană? Au dormit.

* Cel mai scurt banc: Geoană preşedinte!

* I: Ce-a primit Mircea Geoană de la Moş Nicolae?
R: Jocul Mircea Geoană Preşedinte”, varianta demo!

miercuri, 9 decembrie 2009

Hitler şi mogulii

Eu zic sǎ continuǎm în maniera în care am început şi anume, sǎ mai râdem puţin de situaţia în care ne aflǎm sau mai pe româneşte – „Sǎ facem haz de necaz!”
Sincer nu vǎd altǎ soluţie la ceea ce se întâmplǎ, aşa cǎ nu stricǎ un zâmbet în plus!
Enjoy!!!






P.S. Uite aşa am descoperit cine este cel mai mare mogul!

marți, 8 decembrie 2009

Ieeee, am învins!

Oricât aş vrea sǎ ocolesc politica, uite cǎ nu mǎ pot abţine. În ultimul timp toatǎ lumea râde de Geoanǎ şi de felul cum s-a bucurat în seara când exit-poll-urile îl anunţau câştigǎtor. Lipsa experienţei sau pur şi simplu exaltarea l-au determinat sǎ procedeze precum un copil de 5 anişori cǎruia îi dǎruieşti ceva dulce sau chiar a unui cǎţeluş (pânǎ la urmǎ asta este) cǎruia îi arunci bǎţul sau mingea. Dupǎ ce stǎpânii sǎi au influenţat voit rezultatul a 3 institute de sondare, „puppet-ul” PSD-ului a trǎit una dintre cele mai umilitoare şi penibile situaţii din viaţa sa.
Şi cum nu era destul, omul(cel care se vrea a fi Preşedintele României) nu are tǎria de a recunoaşte cǎ a pierdut şi mai mult de atât, nu are demintatea de se admite învins, iar dacǎ te apuci sǎ acuzi în stânga şi-n dreapta cǎ ai fost furat, credibilitatea ta atât ca politician, cât şi ca om, scade vertiginos.
Mǎ întreb eu oare, în al câtelea ceas îşi vor recunoaşte înfrangerea ştabii PSD, precum şi cei ai PNL? Când va recunoaşte politicianul cu trup şi atitudine de „gay”, Ludovic Orban, cǎ nu se mai poate face nimic şi cǎ interesul ţǎrii primeazǎ în faţa interesului personal sau al partidului? Nu aşa sunǎ fiecare discurs politic? Sau chiar e vorba de demagogie? Înclin sǎ-i dau dreptate „noului tip de curvǎ, ǎǎǎ...politician, Crin Antonescu care spunea despre Geoanǎ cǎ e un demagog!
Aşadar, în loc sǎ asistǎm la o reconciliere şi o alinare a crizei şi clasei politice, acei oameni care susţineau cǎ interestul ţǎrii e prioritar interesului personal, acum îşi cautǎ tot felul de scuze şi investigheazǎ nimicuri prelungindu-şi agonia, atât a lor cât şi a ţǎrii, implicit a noastrǎ.
Demagogia salveazǎ România, dragii noştii compatrioţi din Moldova, Muntenia şi Oltenia. Ruşine atât vouǎ cât şi celor pe care i-aţi votat!

Şi da....hai sǎ râdem puţin de canditatul vostru.....

luni, 7 decembrie 2009

Noul președinte - vechiul președinte

Bǎsescu 50,37% - Geoanǎ 49,62%
Cu toatǎ mașinǎria de campanie a PSD-ului, cu susținerea tutoror partidelor politice, cu mass-media manipulatoare, cu aproape 50% dintre români, jucǎria comuniștilor din PSD a pierdut. Conform B.E.C. Bǎse a câștigat mulțumitǎ Transilvaniei și Diasporei. Cel puțin în strǎinǎtate diferența a fost covârșitoare, Traian Bǎsescu obținând un numǎr de 115 mii de voturi fațǎ de 30 mii obținute de contracandidatul sǎu, Mircea Geoanǎ. În orice caz cea mai mare coaliție formatǎ vreodatǎ împotriva unui om a eșuat, dupǎ ce asearǎ susțineau sus și tare cǎ în sfârșit democrația a învins. Au avut dreptate!
Reacții: varianta Vadim – alegerile au fost fraudate.
Mǎ bucur pentru cǎ nu m-am nǎscut în altǎ regiune a țǎrii decât cea ardeleanǎ, mǎ bucur pentru cǎ românii Diasporei au rǎmas pe poziție și au votat pentru Bǎsescu și împotriva PSD-ului, mǎ bucur cǎ de data aceasta am fost mai mulți, am fost mai responsabili, am devenit maturi.

duminică, 6 decembrie 2009

Nu! Nu mai visa- asta-i țara ta!!!

Pânǎ mâine vreau sa rǎmân rezervat în comentarii și pǎreri.
Totuși, dacǎ va fi ceea ce spun sondajele, și anume: Mircea Geoanǎ – 51,2% și Traian Bǎsescu - 48,8% îmi permit sǎ spun cǎ ne-am dus pe p....! Maturitatea de care trebuia sǎ dǎm dovadǎ ca popor a lipsit iar agonia ne va apǎsa „umerii” și mentalitatea în urmǎtorii 5 ani. Nu ne-am trezit și din aceastǎ cauzǎ suntem sortiți eșecului. În fond și la urma urmei, ne meritǎm soarta! Deocamdatǎ atât – mǎ repet: dacǎ sondajele sunt corecte(ceea ce mǎ îndoiesc) atunci ni se potrivește de minune noul imn neoficial al României, imn care va deveni oficial în condițiile menționate mai sus!

vineri, 4 decembrie 2009

Amintiri!!!

Lǎsând la o parte politica și tot ce ține de actualitatea zilei de azi, am primit pe mail un text cu adevǎrat emoționant în rândurile cǎruia mǎ regǎsesc. Dupǎ ce am citit aceste rânduri mintea mi-a fost invadatǎ de tot felul de amintiri frumoase din copilǎrie.
Cel mai important lucru e cǎ eu și cei din generațiile apropiate chiar am avut o copilǎrie și ne-am bucurat de fiecare clipǎ liberǎ. Un lucru e cert: noi chiar nu am avut timp sǎ ne plictisim.



Nǎscuți la începutul anilor 70-89,

Vedem acum în anul 2009 cum casa pǎrinților noștri este de 50 de ori
mai scumpǎ decât atunci când au cumpǎrat-o și realizǎm cǎ noi o sǎ
plǎtim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pași pe luna, nici despre rǎzboaie
sângeroase, dar avem culturǎ generalǎ, pentru ca asta însemna ceva o
datǎ.

Suntem ultima generație care a jucat „Ascunselea” , „Castel”, „Rațele
și vânǎtorii”, "Țarǎ, țarǎ! Vrem ostași”, „Prinselea”,”Sticluța cu
otravǎ”, „Pac Pac”, „Hoții și vardiștii”, ultimii
care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit
telefoanele cu fise, dar primii care am fǎcut petreceri video
(închiriam un video si stǎteam sǎ ne uitǎm la filme 2 zile închiși în
casǎ), primii care am vǎzut desene animate color, primii care am
renunțat la casete audio și le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazați, geci de blugi de la
turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gașcǎ.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii „Șoimi ai Patriei” și ultimii „Pioneri”.

La grǎdinițǎ am învatat poezii în românește, nu în englezǎ...

Și am cântat MULȚI ANI TRǍIASCǍ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversǎri.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin
Peaks, Dallas .. și cine zice cǎ nu s-a uitat ori minte ori nu avea
încǎ televizor.

Reclamele de pe posturile strǎine ne înnebuneau, și abia așteptam sǎ
vinǎ și la noi înghețata Magnum, sau puștile alea absolut superbe cu
apǎ. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie și ciocolata și
clasicele bidoane umplute cu apǎ de la robinet, care turnate în cap ne
provocau pneumonii. Și uite un motiv bun sǎ nu mergem la școalǎ.

Noi am ascultat și Metallica, și Ace of Base, și DJ Bobo, și Michael
Jackson , și Backstreet Boys și Take That, și încǎ nu auzisem de manele
singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu
știa pașii, dar toți dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba,
și de Queen, cât și de noile nume gen 50 Cent și Britney Spears.

Am citit „Licurici”, „Pif”, „Cireșarii”, și am bǎut Cico și Zmeuratǎ și
ni s-a pǎrut ceva extraordinar când au apǎrut primele sucuri „de la
TEC” fǎrǎ sǎ ne fie teamǎ cǎ „au prea multe
E-uri”, iar la școalǎ beam toatǎ clasa dintr-o sticlǎ de suc fǎrǎ
teamǎ de viruși.

Noi am bǎut prima Coca-Cola la sticlǎ și am descoperit internetul. Noi
nu ne dǎdeam bip-uri, ne fluieram sǎ ieșim afarǎ, noi nu aveam dolby
surround system, tǎceam toți ca sǎ auzim acțiunea filmului, nu aveam
Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o
lunǎ dupǎ ce le cumpǎram și le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia așteptam la chefuri sǎ jucǎm „Fântânița”, sau „Flori, fete sau
bǎieți”, sau „Adevǎr sau Provocare”, sau orice ne dǎdea un pretext sǎ
„pupǎm pe gurǎ” pe cine „iubeam”...

Noi suntem cei care încǎ au mai „cerut prietenia”, care încǎ roșeam la
cuvântul „sex”, care dǎdeam cu banul care sǎ intre în farmacie sǎ
cumpere prezervative, pe care apoi sǎ le umplem cu apa și sǎ le
aruncǎm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând
cǎ persoana iubitǎ va citi acolo unde scrie "De cine iți place?” cǎ ne
place de el/ea.

Este uimitor cǎ încǎ mai suntem în viațǎ, pentru cǎ noi am mers cu
bicicleta fǎrǎ cascǎ, genunchiere și cotiere, nu am avut scaune
speciale în mașini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cǎdeau
din greșeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sǎ nu fie
desfǎcute de copii, nu ne-am spǎlat pe mâini dupa ce ne-am jucat cu
toși câinii și
toate pisicile din cartier, nu am ținut cont de câte lipide și glucide
mâncam, pǎrinții noștri nu au „child proof the house”, ne-au trimis sǎ
cumpǎrǎm bere și vin de la alimentarǎ, și câte un pachet de țigǎri de
la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluție, noi am fost martorii a trei
schimbǎri de bancnote și monede, noi am râs la bancuri cu Bulǎ, noi am
fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei
care mai ținem minte emisiunea "Feriți-vǎ de mǎgǎruș".

Suntem o generație de învingǎtori, de visǎtori, de „first-timers” ...

Eveniment caritabil


Sâmbǎta 5-12-2009, va avea loc la Sibiu, în club Oxygen, inaugurarea filialei Sibiu a Midnight Racers
La ora 13.00 în parcarea Cazarma 90 se vor prezenta mașinilie membrilor Midnight Racers precum și noul look al filialei iar începând cu ora 22.00 un mega party gǎzduit de club Oxygen.
În cadrul acestui eveniment va avea loc și un moment caritabil, lucru care îi va conferi o importanțǎ mǎritǎ atât persoanei în cauzǎ cât și organizatorilor. Este vorba despre studenta mureşeană Ramona Popa



care are nevoie urgentă de operaţie la coloană. Ea este studentă în anul II la Facultatea de Psihologie Lucian Blaga din Sibiu, a absolvit în anul 2008 Colegiul Naţional Alexandru Papiu Ilarian la profilul filologie – bilingv- franceză. “Mi-am ales această facultate pentru că îmi place să comunic cu oamenii şi am anumite calităţi care cred eu m-ar transforma într-un bun psiholog”, a declarat Ramona Popa. Suma necesarǎ este de 6000 Euro - Contul la care se pot face donaţii:
Banca Transilvania RO 37BTRL02701201R22032XX

joi, 3 decembrie 2009

E prea mic, e prea prostuț!

Azi în București

Dupǎ o confruntare de 3 ore s-a observat clar cine va locui pentru urmǎtorii 5 ani la Cotroceni. Președintele în exercițiu, Traian Bǎsescu, este net superior contracandidatului sǎu, cǎțelușul lui Sorin Ovidiu Vântu, Mircea Geoanǎ.
Duminicǎ avem de ales între omul care își cunoaște legislația în vigoare, omul care cunoaște esența unei legi adoptate în timpul mandatului sǎu, omul independent și demn, omul nostru, al românilor. Traian Bǎsescu a demonstrat cǎ este stǎpân pe afirmații, cǎ are tǎria de a recunoaște cǎ nu e perfect, perfecțiune invocatǎ și asumatǎ în fiecare afirmație de cǎtre Geoanǎ și echipa sa de ipocriți.
Confruntarea de azi a lǎmurit și mințile celor indeciși și cu atât mai mult, a întǎrit convingerea românilor adevǎrați. Punctul culminant a sosit în clipa în care micul om al PSD-ului a recunoscut faptul cǎ și-a vizitat unul din șefi (Vântu) cu o noapte înainte de aceastǎ dezbatere, om cǎruia în prealabil i-a atribuit „calitatea” de malefic.
Aș îndrǎzni sǎ afirm cǎ nu încape loc de comparație între acești oameni, Bǎsescu fiind omul matur, profesorul iar Geoanǎ –elevul, copilul lui Iliescu care a venit cu lecția neînvǎțatǎ și a fost notat ca atare.
Duminicǎ va fi o zi fericitǎ, o zi în care reforma contra clasei politice corupte va continua.

Duminicǎ la Cotroceni

miercuri, 2 decembrie 2009

Azi în Timișoara!

Mâine în toatǎ țara

Sunt dezamǎgit, nervos și fǎrǎ speranțǎ. Așa am ajuns, eu, un tânǎr de 23 de ani, în România secolului XXI. La fel era și tânǎrul de acum 20 de ani, nervos, dezamǎgit dar ceva fǎcea diferența, el era încrezǎtor, în inima lui regǎseai speranța unui viitor mai bun, un viitor mai bun care nu avea sǎ vinǎ niciodatǎ, un viitor compromis din clipa în care „eroul națiunii” s-a legat de scaunul puterii și nu i-a mai dat drumul. „Erou” pǎrtaș la multe morți nevinovate, la privatizǎri frauduloase, la declinul cultural și educațional al țǎrii care i-a acordat încredere, la manipularea în masǎ a milioane și milioane de compatrioți.
Sunt încremenit de mirare și dispreț deoarece dupǎ atâția ani va trebui sǎ plecǎm iarași capul și sǎ acceptǎm înfrângerea și umilința pe care ne-o oferǎ frații noștri olteni și moldoveni, votând și susținând fǎrǎ încetare vechiul regim.
Iatǎ ce voteazǎ zonele praf ale țǎrii, zone îmbibate cu oameni neșcoliți, leneși și bineînțeles, oameni cǎrora le lipsesc noțiunile de demnitate și bun simț.







Sper din tot sufletul cǎ duminicǎ va ieși la vot românul responsabil și cinstit. Am speranța cǎ noi ardelenii, bǎnǎțenii, bucureștenii și dobrogenii vom face diferența și nu vom accepta iarǎși ca niște oameni fǎrǎ școalǎ și cu un IQ deloc impresionant sǎ facǎ diferența.

și totuși îi voteazǎ!:(


P.S. De aici mândria cǎ sunt ardelean!


marți, 1 decembrie 2009

De Ziua Naționalǎ



Se întâmplǎ de ziua naționalǎ



Alianța Partidului Socialist Liberal – așa sunǎ mai nou cea mai nouǎ alianțǎ imposibilǎ din istoria recentǎ a României. Așa s-a nǎscut și noul tip de politician – Crin Antonescu – modelul de moralitate pentru politicienii români. Toatǎ lumea vorbește de moralitate, bun simț, eticǎ și atunci când definesc acești termeni aratǎ cu degetul înspre Crin Antonescu și Mircea Geoanǎ. Mǎ întreb din nou, oare liberalii autentici, liberalii adevǎrați cum au privit acestǎ curvǎsǎrie? Vor asculta de sfatul unui singur om sau principiul va prima în fața interesului? Înclin sǎ cred cǎ liberalii vor rǎmâne liberali și se vor lega de partidul cu coloanǎ vertebralǎ unde ideologia și doctrina partidului sunt bǎtute-n cuie. Din pǎcate partidele românești sunt construite dupǎ chipul și asemǎnarea celor mai influenți membri iar doctrina și ideologia sunt folosite ca paravan în fața intereselor. Un exemplu mai grǎitor decât cel recent nu cred cǎ aș putea gǎsi și nici nu mǎ încumet sǎ dau altul. Filosoful francez Etienne Bonnot de Condillac a spus cǎ „Servitutea este mormântul națiunilor”, citat din care reiese foarte corect cele menționate mai sus.




Azi aceste rebuturi politice în frunte cu neamțul „cinstit” au semnat „Parteneriatul pentru Timișoara”, act prin care PNȚCD trece de partea comuniștilor. Prin acest gest, prin aceastǎ acțiune ipocritǎ au mai dat dovadǎ de încǎ un lucru extrem de josnic, o denigrare a deminitații și respectului pe care au obligația sǎ-l poarte, mai ales Antonescu și primarul Timișoarei, Ghe. Ciuhandu, fațǎ de marele Corneliu Coposu. Astǎzi, acești „mari oameni” care doresc sǎ ne conducǎ destinele pe urmǎtorii 5 ani, au folosit numele lui Corneliu Coposu pe post de agent electoral: „Președintele PNTCD a invocat moștenirea lui Corneliu Coposu pentru a justifica reconcilierea cu PSD și i-a îndemnat pe susținǎtorii și simpatizanții partidului sǎ voteze în turul al doilea al alegerilor prezidențiale cu Mircea Geoanǎ”.
Cei care în turul doi vor vota cu Mircea Geoanǎ vor accepta sǎ fie umiliți, vor accepta declinul cultural și economic al României, vor accepta ca demnitatea sǎ le fie înlǎturatǎ. De fapt dacǎ mǎ gândesc mai bine, un votant Mircea Geoanǎ, habar nu are ce înseamnǎ demnitate și mai ales respect pentru acei oameni care au luptat pentru ca el sǎ-și exercite unul dintre principiile de bazǎ ale democrației și anume „dreptul la vot și opinie!”. Un votant Geoanǎ e acel român nostalgic dupǎ vechiul regim, e acel om cǎruia nu-i pasǎ de adevǎratele tradiții și valori ale poporului român, e omul care nu-și cunoaște istoria și valorile naționale, e omul 0(zero) al țǎrii în care trǎiește și în care a trǎit.
Fiind un român care își cunoaște istoria îmi rezerv dreptul de-a le spune tuturor celor descriși mai sus: Rușine! Rușine! Rușine! iar timișorenilor care au ieșit astǎzi în stradǎ sǎ conteste aceastǎ josnicie: Jos Pǎlǎria! Respect Timișoara- leagǎnul libertǎții!


și totuși îi votați!

Deșteaptǎ-te române!!!





1 Decembrie – Ziua Naționalǎ a României, ziua în care dorințele și devotamentul românilor de odinioarǎ au fost îndeplinite. Patriotismul, deminitatea și virtutea au înfǎptuit ceea ce românii își doreau dintodeauna – libertate și unitate, lucruri de care am fost privați în toatǎ istoria noastrǎ de pânǎ atunci. De aceea, noi românii sec. XXI avem obligația moralǎ de a respecta și a duce mai departe calitǎțile care ne definesc în fond, ca români.
La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România.

Astǎzi este o zi specialǎ, atât pentru români, dar și pentru fǎgǎrǎșeni, zi în care simbolul legendar al Fǎgǎrașului are șansa de a renaște, de a deveni cu adevǎrat simbolul etern al acestor ținuturi. Avem puterea deciziei în mâinile noastre, avem puterea de a nu lǎsa cetatea sǎ devinǎ o ruinǎ. Dacǎ ne definesc calitǎți ca responsabilitatea, generozitatea și demintatea, atunci da, cetatea și sufletul nostru au o șansǎ, șansa de a deveni mǎrețe.



Atât istoria cât și oamenii acestor locuri au demonstrat de-a lungul timpului cǎ a lupta pentru valori ca LIBERTATE și UNITATE înseamnǎ a-ți sacrifica absolut tot: familie, avere cât și propria persoanǎ, iar ceea ce urmeazǎ constǎ în a duce mai departe aceastǎ tradiție, tradiția demnitǎții umane, unde cuvinte ca trǎdare și infamie nu se regǎsesc în comportamentul unui sistem social.

P.S. La Mulți Ani români de pretutindeni!!!
La Mulți Ani frate!