luni, 27 iulie 2009

Earthlings

Un documentar de excepție care prezintǎ cu lux de amǎnunte relația dintre noi oamenii și animalele acestei planete. Earthlings=pǎmânteni(oameni, animale), împreunǎ avem aceleași drepturi, împreuna cǎutǎm confortul, iubirea, hrana, afecțiune, adǎpost. La un moment dat drumurile noastre se despart, deoarece omul se spune cǎ este mai evoluat decât animalul: gǎndește rațional! Ciudat...acest documentar prezintǎ, într-un mod destul de dur, omul și relația lui cu natura și în special cu animalele.


duminică, 26 iulie 2009

Historia zilei de azi(26 iulie)

26 iulie este a 207-a zi a calendarului gregorian şi a 208-a zi în anii bisecţi.
Evenimente
1741: A fost descoperită Peninsula Alaska de către exploratori ruşi; în 1867 a fost cumpărată de SUA. În prezent, Alaska este stat al SUA.
1940: La Salzburg/Austria are loc o întrevedere între Ion Gigurtu (prim-ministru) şi Mihail Manoilescu (ministru de externe), pe de o parte, şi Adolf Hitler şi Joachim von Ribbentrop, de cealaltă parte; Guvernului român i s-a recomandat să răspundă revendicărilor Ungariei horthyste prin propuneri şi negocieri directe
1941: Este cucerită Cetatea Albă. Se încheie campania militară purtată de Armata Română, alături de cea germană, pentru eliberarea nordului Bucovinei şi Basarabiei
1945: Al doilea război mondial: Ultimatumul anglo–chino–american care solicita capitularea Japoniei
1945:Partidul Laburist câştigă alegerile generale din Marea Britanie. Căderea de la putere a lui Winston Churchill
1956: Egipt: Naţionalizarea Canalului Suez
1976: Primul card VISA a fost utilizat pentru prima oara , la Thompson Travel, în Burlington, Vermont, SUA, fiind emis de Howard Bank. Suma tranzacţionată a fost de 178 USD, fiind folosită pentru cumpărarea unor bilete de avion. Astăzi, exista în întreaga lume mai mult de un miliard de carduri VISA, generând un volum de vânzări de aproximativ 2.000 miliarde dolari. Cardurile VISA sunt acceptate global în peste 22 milioane de locaţii, dintre care 653.000 sunt bancomate.
Naşteri
1721: Samuel Brukenthal, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă (d. 1803)
1856: George Bernard Shaw, dramaturg şi eseist englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1950)
1872: Scarlat Demetrescu, profesor de ştiinţe naturale, geografie, scriitor şi unul din cei mai mari spiritualişti români (d. 1945)
1875: Carl Gustav Jung, psihanalist elveţian (d. 1961)
1885: André Maurois, scriitor francez (d. 1967)
1894: Aldous Huxley, scriitor englez (d. 1963)
1894:Egizio Massini, dirijor român de origine italiană (d. 1966)
1928: Constantin Corduneanu, matematician român, stabilit în SUA din anul 1978
1931: Eugenia Dumitraşcu, artist plastic român (d. 2003)
1932: Menachem Hacohen, prim-rabin al Cultului Mozaic din România
1939: Cezar Baltag, poet român (d. 1997)
1940: Monica Ghiuţă, actriţă româncă de teatru şi film
1943: Mick Jagger, vocalist, chitarist, compozitor şi actor britanic (The Rolling Stones)
1949: Roger Taylor, bateristul formaţiei Queen
1952: Dan Condurache, actor român de teatru şi film
1955: Asif Ali Zardari, politician pakistanez
1956: Vasile Blaga, politician român
1959: Kevin Spacey, actor american
Decese
1471: Papa Paul al II-lea (n. 1417)
1925: Gottlob Frege, matematician şi logician german (n. 1848)
1967: Alexandru Cişman, fizician român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1897)
1975: Ion Cantacuzino, scriitor, producător, scenarist, critic şi istoric român de film, fiul actriţei Maria Filotti (n. 1908)
1995: Constantin Anastasatu, medic român, membru al Academiei Române (n. 1917)
Sărbători
•Cuba: Sărbătoare naţională
•Liberia: Sărbătoare naţională. Proclamarea independenţei (1847)
• Maldive: Sărbătoare naţională. Proclamarea independenţei (1965)
• Biserica Catolică: Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Sf. Fecioare Maria

joi, 23 iulie 2009

Ce nu poate face creierul nostru!

Cât de deștept este piciorul tǎu drept?
Încearcǎ asta. Este de la un chirurg ortoped.
Îți va pune mintea în încurcǎturǎ și vei continua sǎ încerci din nou și din nou pentru a vedea dacǎ ești mai deștept decât piciorul tǎu, dar nu vei reuși.

1. În timp ce stai la birou în fața calculatorului, ridicǎ piciorul drept de pe podea și fǎ cu el cercuri în sensul acelor de ceasornic.
2. Acum, în timp ce faci asta, deseneaza cifra "6" în aer cu mana dreaptǎ. Piciorul își va schimba sensul de rotație.

Înainte de sfârșitul zilei vei încerca din nou, daca nu ai fǎcut-o deja.

miercuri, 8 iulie 2009

Colosul din Rodos, ǎǎǎ din Fǎgǎraș!!!

În ultima vreme, fǎgǎrǎșenii au cu ce se mândri, în inima orașului nostru crește pe zi ce trece, impunǎtoare și extravagantǎ, casa lui Dumnezeu. Sǎracul Dumnezeu, era „homeless” într-un oraș ca Fǎgǎrașul unde bisericile rǎsar ca ciupercile dupǎ ploaie! Unde îți indrepți privirea, hop: bisericǎ!
Cred cǎ Domnul e în culmea fericirii mai ales acum, cǎ noi oamenii i-am construit o casǎ așa de mare și frumoasǎ, casǎ în care am investit miliarde de lei, casǎ care va adǎposti în fiecare Duminicǎ sau la fiecare sǎrbǎtoare legalǎ mii de enoriași, toți cu o credințǎ de neclintit, care și-ar da și ultimul bǎnuț în numele credinței.
Acum sincer: cum sǎ nu fi mândru cǎ ești fǎgǎrǎșean, când ai așa clǎdiri în oraș, ce-i dacǎ simbolul orașului ( Cetatea și Castelul Fǎgǎrașului) mai are puțin și nici ruinǎ nu o mai poți numi? Nu-i nimic, soluția e simplǎ: creǎm un alt simbol! Știu cǎ în rǎndurile scrise mai sus am fost ironic, dar cum naiba sǎ fiu, cum sǎ imi exprim indignarea și dezgustul pentru asemenea acțiuni? Eu mi-am format o idee despre Dumnezeu și anume: EL reprezintǎ binele, EL iși dorește ca fiecare om sǎ trǎiascǎ fericit și egal, EL nu este de acord cu luxul, superficialitatea, competivitatea și ipocrizia omului, El nu este de acord cu multe lucruri, dar știu și simt eu cǎ ar fi de acord cu așa ceva: în loc sǎ-i fie ridicate osanale și clǎdiri luxoase, EL mai degrabǎ ar da șansa unui copil sau a milioane sǎ trǎiascǎ! Asta ar face Dumnezeu!
Dar, noi, OMUL, ii cam încurcǎm planul! Noi omul ne numim: IPOCRIT! Mai jos aveți dovada superficialitǎții și ipocriziei noastre! Hai sǎ facem un calcul! Câți copii salvam! Și dacǎ tot suntem în preajma morții lui Michael Jackson, o sǎ inchei cu versurile unei celebre piese compuse de el: „Heal the world, Make it a better place, For you and for me, And the entire human race!

sâmbătă, 4 iulie 2009

Obiectivitate și adevǎr


Ieri am citit poate cel mai obiectiv articol despre Michael Jackson. Bineînțeles asemenea cuvinte nu puteau veni decât din partea unui scriitor și anume: Mircea Cǎrtǎrescu. Totuși am un mare regret și o mare pǎrere de rǎu. Ceea ce a scris el e tristul adevǎr și fie cǎ vreau sau nu sǎ-l accept, e cam dur. Și aici nu ma refer doar la Michael Jackson ci la cât de ipocriți sunt oamenii. Explicația o gǎsim în rândurile care urmeazǎ.

Voi vorbi cu milă şi groază despre bietul, hidosul Michael Jackson, nefericitul rege al muzicii pop, pe care America l-a creat, America l-a distrus, sadic şi cu bună ştiinţă, iar acum America îl plânge ipocrit, totul în cadrul unui show colosal care aminteşte flagrant de pâinea şi circul Romei antice.
E drept, în zilele noastre gladiatorii nu mai sunt spintecaţi în arenă sub ochii cetăţenilor, ai matroanelor şi-ai clienţilor la o simplă întoarcere în jos a degetului mare. Dar circul merge mai departe, cu poleiala lui de glorie şi cu ploaia de aur revărsată peste capetele vedetelor, venerate ca zeii şi sfâşiate apoi cu aceeaşi fervoare.
Nicăieri ca în showbiz nu e mai vizibilă barbaria de fond a lumii noastre, lipsa ei de umanitate, de compasiune, de proiect, de orizont. Tinerii artişti, un val după altul, sunt antrenaţi şi aruncaţi în arenă, în groapa cu lei a unei uzuri şi a unei concurenţe sufocante. Sunt storşi literalmente de talentul pe care-l au şi, când cedează, când devin epave ciuruite de alcool, sex şi droguri, sunt aruncaţi afară, pur şi simplu
, şi vin alţii în locul lor.
Sunt gladiatorii, cytarezii şi pugiliştii vremii noastre, mirosind a „blood, sweat and tears”, şi care-şi distrug viaţa în locul nostru, al tuturor. Ce figură tragică şi grotescă acest Jacko! Muzica lui aproape că n-are legătură cu efigia sa, cu personajul pe care, asemenea lui Pygmalion, l-a sculptat în propria lui carne.
Într-o piesă a lui Camus, împăratul Caligula era întrebat ce-şi mai poate dori, el, care avea totul şi totuşi era monstruos de nefericit. „Vreau luna de pe cer”, a spus el. Şi Michael pare să fi vrut luna. Frumosul adolescent cu păr cârlionţat care vânduse mai multe discuri decât oricine în istorie simţea o nelinişte existenţială adâncă.
Primul tabu biologic, psihic şi social pe care l-a transgresat în asaltul său nesăbuit asupra limitelor umane a fost cel al rasei. A devenit negrul alb, un hibrid nemaivăzut şi neclasificabil, mai curând un idol sau un arhetip decât ceva ce poate cu adevărat exista.
Graniţa sexului n-a rezistat mult nici ea: pe faţa văruită ca a gheişelor sau a clovnilor albi, şi-a pictat trăsături femeieşti. Scandalurile sexuale din acea epocă nu par să fi avut vreun fundament real. Au fost mai curând fantasme psihice ale acestui om care a vrut să fie everyman şi a ajuns de fapt no one.
A dormit în pat cu copii şi, dacă i-a atins necuvenit, până şi asta trebuie să fi fost nesexual, dintr-o curiozitate copilărească. Fiindcă negrul-alb-bărbat-femeie era şi matur-copil, fără să fie, de fapt nici una, nici alta.
Ultima limită a acestui mare melancolic ce alerga după lună a fost însăşi umanitatea sa. Negrul-alb-bărbat-femeie-matur- copil a devenit - în propriii lui ochi - om-zeu când a cântat „History” în cupa făcliei din mâna Statuii Libertăţii. Din acea clipă, deloc întâmplător, a început prăbuşirea.
Cel mai îndrăzneţ (dar şi mai grotesc) hybris al epocii noastre avea să decadă apoi cu o viteză fantastică. La cincizeci de ani, Michael Jackson nu mai era nici cântăreţ, nici om, ci un idol în sensul primitiv al cuvântului, un idol înspăimântat de sine însuşi. Lumea spectacolului îl schimbase într-un freak de bâlci asemenea femeii-păianjen sau omului-elefant.
Fusese târât în procese de o rea-credinţă evidentă, fusese deposedat de bunuri şi de glorie. Nu mai făcea decât tirajul tabloidelor care-l sfârtecau de viu pentru consumul gospodinelor. Cum trebuie să fi fost viaţa lui, cu cimpanzeul lui, cu falsele lui neveste, cu problematicii lui copii, cu domeniul lui, Neverland, unde se simţise o dată
un Peter Pan înconjurat de prieteni micuţi, cu tonele lui de medicamente
, cu doctorii şi avocaţii care l-au stors de bani, cu fundamentaliştii islamici care-l manipulau?
Cum trebuie să fi suportat, în ultimii ani, să fie nimeni, după ce fusese două decenii totul? Cum îşi mai suporta corpul, pe care-l batjocorise ca nimeni altul? Vestea morţii lui a zguduit lumea. Fireşte, lumea noastră de carton şi steluţe aurite. Pe posturile de televiziune („Tv makes it, tv even brakes it, tv makes the superstar wherever you are...”) n-a mai fost loc, câteva zile, pentru ştirile despre revoltele din Iran, nici pentru tragicele accidente aviatice.
Au beneficiat de moartea lui tirani, companii multinaţionale, senatori corupţi. Toate fraudele au fost ascunse sub preş, toţi şobolanii au putut să se fofileze neobservaţi. E efectul paradoxal al unei lumi ludice, în care showul e mai important ca viaţa şi tinde să se substituie realităţii.
Rămân, după Michael, câteva videoclipuri de neuitat şi o mască grotescă şi tristă. Tot restul, gloria şi turpitudinea, ţin de showbiz. John Lennon, ucis tot de această lume neiertătoare, spunea în cel mai trist cântec al său: „Toată lumea te iubeşte când eşti la doi stânjeni sub ţărână”...

P.S. Așa se scrie!!!

vineri, 3 iulie 2009

Mass pe mess


Mass pe mess!!!=))
Auzi ! 90% din copiii adolescenți ar plânge daca Nicolae Guțǎ,Salam sau Vijelie ar fi în vârfu unei clǎdiri gata sǎ sarǎ. Copy and paste this dacǎ esti acel 10% care ar lua un scaun,popcorn,o sticlǎ de cola și ai striga " n-ai tupeu " !
Eu unul aș aduce și un lunetist la fața locului, în caz cǎ se rǎzgândesc. Sǎ fim siguri de rezultat.

miercuri, 1 iulie 2009

Ochii sunt oglinda sufletului




Se pare cǎ existǎ o anumitǎ clasificare a personalitǎții și d.p.d.v. al culorii ochiilor. De ce nu ? Omul a gǎsit și a interpretat orice „nimic” și l-a transformat într-un concept. Așa cum Zodiacul este cea mai veche imagine conceptualǎ a umanitǎții și a stat la baza tuturor religiilor, așa cum numerologia și-a fǎcut simțitǎ prezența printre științele oculte, se pare cǎ, în cele din urmǎ, orice pǎrticicǎ a corpului ne poate influența destinul și personalitatea.
Se spune cǎ ochii sunt oglinda sufletului și cǎ reușesc sǎ-ți transmitǎ emoții fǎrǎ ca o privire sa fie insoțitǎ de glas.
Sǎ vedem acum, oare ne regǎsim în aceste caracteristici?

Ochii albaștri
Deși toatǎ lumea își dorește sǎ aibǎ ochi albaștri, persoanele cu ochi albaștri nu sunt de obicei persoanele care reușesc cel mai bine în viațǎ. Nu sunt persoane deosebit de preocupate de carierǎ și în general sunt destul de emotive.
Persoanele cu ochi albaștri vor fi deosebit de romantice și de emoționale. Se bazeazǎ în situații limitǎ mai mult pe intuiție decât pe logicǎ și sunt mai degrabǎ impulsive decât cugetate și analitice. Nu sunt nici foarte critice și nici nu le place sǎ analizeze lucrurile în profunzime.
În general, persoanele cu ochi albaștri sunt destul de emotive și timide, neputându-se exterioriza prea ușor. Nu sunt în general prea sociabile și le este greu sǎ întreținǎ relații cu cei din jur într-o primǎ fazǎ.
O data ce au început sǎ se obișnuiascǎ cu anturajul vor deveni mai calde, dar nu sunt totuși genul care sǎ lege prietenii de lungǎ durata. Familia și dragostea sunt foarte importante pentru ei și în aceste domenii nu vor da în niciun caz dovadǎ de superficialitate.

Ochii cǎprui
În jurul nostru, persoanele cu ochi cǎprui sunt cele care predominǎ. Culoarea este la fel de intensǎ, se spune, ca și personalitatea. Culoarea cǎpruie a ochilor imprimǎ personalitǎții hotǎrâre și ambiție.
Persoanele cu ochi cǎprui sunt deosebit de perseverente și fac totul pentru a obține ceea ce își doresc. Sunt adevǎrați luptǎtori și se concentreazǎ foarte mult pe carierǎ și pe obținerea bunǎstǎrii materiale. Sunt persoane analitice și raționale, care se bazeazǎ în viațǎ și în confruntǎri pe analiza logicǎ.
În ceea ce privește relațiile, sunt în general persoane extravertite, sincere și generoase. Le place sǎ întreținǎ relații de duratǎ și nu își pierd timpul cu relații superficiale, de pe urma cǎrora vor rǎmâne doar amintiri și nimic altceva.
Persoanele cu ochi cǎprui sunt deosebit de energice, mereu în prizǎ și foarte organizate. Marele lor defect va fi însǎ incapacitatea de a-și exprima sentimentele. Deși sunt sociabili și leagǎ prietenii foarte ușor, nu sunt genul de persoane calde, care sǎ exprime ușor ceea ce simt. Un alt defect ar fi inconstanța în relații. Nu sunt deosebit de fidele și este foarte greu pentru ei sǎ rǎmânǎ mai mult timp prinși în aceeași relație.

Ochii verzi
Persoanele cu ochi verzi sunt în general misterioase și deosebit de senzuale. Știu sǎ flirteze și le este foarte ușor sǎ seducǎ. Temperamentali și pasionali, cei cu ochii verzi vor reuși foarte ușor sǎ îi atragǎ pe cei din jurul lor.
Nu sunt excesiv de ambițiosi, dar sunt perseverenți și tenace. Atunci când și-au fixat un obiectiv îl vor urma pânǎ la capǎt. Știu sǎ își urmǎreascǎ scopurile și sunt deosebit de iscusiți în afaceri. Nu pot fi opriți prea ușor atunci când și-au pus ceva în cap.
În relațiile de dragoste, sunt constanți și fideli atunci cǎnd sunt convinși cǎ și-au gǎsit jumǎtatea. Au un apetit sexual foarte ridicat și pot fi destul de posesivi. Dragostea este pentru ei o prioritate și nu vor sta într-o relație dacǎ aceasta nu va exista.
Din pǎcate, persoanele cu ochi verzi au doua defecte majore: nesinceritatea în relațiile cu cei din jur și instinctul vindicativ. Atunci când cineva le-a facut un rau, urmarea nu poate fi din punctul lor de vedere decât rǎzbunarea. Sunt orgolioși și nu pot lǎsa o faptǎ sǎ treacǎ nepedepsitǎ.