joi, 31 decembrie 2009

Chestionarul lui Proust

Principala trăsătură a caracterului meu: Speranţa şi convingerea de-a trǎi într-o lume mai bunǎ – utopic, nu-i aşa? (Proust: Nevoia de a fi iubit şi, mai precis, nevoia de a fi mângâiat şi răsfăţat, mai mult chiar decât nevoia de a fi admirat).

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Rafinamentul şi eleganţa – un gentilom veritabil (Proust: Farmecele feminine.)

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Arta de a seduce, cultura şi inteligenţa (Proust: Însuşirile bărbăteşti şi directeţea camaraderească.)

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Aprecierea dar în aceelaşi timp şi critica(constrcuctivǎ) (Proust: Faptul că sunt tandri cu mine, dacă persoana lor e suficient de sofisticată pentru a da un preţ mare tandreţei lor.)

Principalul meu defect: Sǎ perseverez în a face lucruri total neimportante, nevalorificarea timpului (Proust: Să nu ştiu, să nu pot să Ťvreau.ť)

Ocupaţia mea preferată: Sǎ citesc numai ce-mi place, sǎ mǎ uit la filme şi sǎ port discuţii din care sǎ învǎţ ceva. (Proust: Să iubesc.)

Visul meu de fericire: Sǎ las ceva în urma mea, o moştenire culturalǎ (Proust: Mi-e teamă că nu e destul de înalt, nu îndrăzesc să-l spun, mi-e teamă că-l voi distruge spunându-l.)

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sǎ nu fi indeplinit visul meu de fericire (Proust: Să nu le fi cunoscut pe mama şi bunica.)

Ce-aţi vrea să fiţi: Eu dar cu puţine ajustǎri - e loc de mai bine(Proust: Eu însumi, aşa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.)

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Locul aproape perfect este acela unde omul nu este dominat de orgoliu (Proust: Aceea în care lucrurile pe care le vreau s-ar realiza ca prin farmec şi unde tandreţea e întotdeauna împărtăşită.)

Culoarea preferată: Verde: culoarea ochilor mei (Proust: Frumuseţea nu se află în culori, ci în armonia lor.)

Floarea preferată: Trandafirul roşu roşu(Proust: A ei, şi apoi, toate.)

Pasărea preferată: Fazanul – atât prin colorit cât şi la gust. (Proust: Rândunica).

Prozatorii mei preferaţi: Slavici, Rebreanu, Dostoievski (Proust: Astăzi Anatole Framce şi Pierre Loti.)

Poeţii mei preferaţi: Eminescu (Proust: Baudelaire şi Alfred de Vigny.)

Eroul meu preferat: nu ştiu (Proust: Hamlet.)

Eroina mea preferată: nu ştiu (Proust: Bérénice.)

Compozitorii preferaţi: Dacǎ e vorba de clasici atunci: Beethoven (Proust: Beethoven, Wagner, Schumann.)

Pictorii preferaţi: Leonardo da Vinci şi Michelangelo, (Proust: Leonardo da Vinci, Rembrandt.)

Eroii din viaţa reală: Eroul român – cel care a murit pentru convigerile sale (Proust: Darlu, Boutroux.)

Eroinele din istorie: Regina Maria (Proust: Cleopatra.)

Băutura şi mâncarea preferate: Berea şi Jaegermeister, fazan fript şi ciorbele (Proust nu răspunde.)

Numele preferat: Bianca şi Andrei (Proust: N-am decât unul deodată.)

Ce detest cel mai mult: Idem Proust (Proust: Ceea ce e rău în mine.)

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Ceauşescu şi Iliescu (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.)

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Tot ceea ce implicǎ lipsirea dreptului la viaţǎ nu este un fapt eroic (Proust: Voluntariatul meu.)

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: O putere şi mai mare de compromis (Proust: Voinţa şi seducţiile.)

Cum aş vrea să mor: În niciun caz singur(Proust: Mai bun - şi iubit.)

Starea de spirit actuală: Dezamǎgire, tristeţe, indignare (Proust: Plictiseala de a mă fi gândit la mine pentru a răspunde la toate aceste întrebări.)

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Cele fǎcute din greşealǎ (Proust: Cele pe care le înţeleg.)

Deviza mea: Respect ca sǎ fiu respectat!(Proust: Mi-ar fi prea frică să nu-mi poarte ghinion!)

miercuri, 30 decembrie 2009

Centura neagrǎ la lecturǎ

Interesantǎ ediţie a emisiunii „Apropo Tv”, una dintre puţinele emisiuni cu gust din mass-media româneascǎ.
Subiectul dezbǎtut: „La ce bun cititul?” Partea interesantǎ survine undeva pe la minutul 6:42 când îşi intrǎ în rol pledoaria respectabilului filozof, Gabriel Liiceanu, un model care trebuit urmat de cât mai mulţi dintre noi, iar dacǎ nu urmat, barem citit!
Pǎrere personalǎ: întradevǎr cititul e cheia spre succesul adevǎrat în viaţǎ, spre împlinirea spiritualǎ şi intelectualǎ a omului. Fǎrǎ citit omul nu poate fi complet, iar dacǎ nu este complet menirea lui rǎmâne iluzorie.
Regret: regret cǎ nu citesc cum citeau pǎrinţii şi fraţii noştri mai mari, regret cǎ principalele mele subiecte de lecturat fac parte doar din literatura de specialitate, regret cǎ deşi simt cǎ pierd mult timp aiurea nu-l folosesc într-un mod constructiv şi anume, cititnd.



sâmbătă, 26 decembrie 2009

Aşa va fi!!

În mare parte sǎrbǎtoarea Crǎciunului a trecut iar pentru mulţi dintre noi nici nu a existat. Mie unul mi-a fost lǎsat un gust amar, un sentiment solitar în care acel “feeling” adaptat sǎrbǎtorii a fost inexistent. Dezamǎgirea mǎ cuprinde şi mai mult atunci când mintea îmi este invadatǎ de tot felul de întrebǎri, multe în genul: De ce? De ce nu mai e Crǎciunul cum a fost odinioarǎ? Ce anume a intervenit în a rupe adevǎrata semnificaţie a celebrei sǎrbǎtori?
Ei bine în a gǎsi rǎspunsul la aceste întrebǎri nu trebuie efectuatǎ o cercetare îndelungatǎ, rǎspunsul regǎsindu-se mereu în mintea noastrǎ. Poate cel mai simplu rǎspuns care trebuie menţionat este cel legat de superficialitatea care ne apasǎ umerii, o superficialitate care nu mai e demnǎ de înţeles. Am transformat cam tot ce avea farmec, tot ce definea în esenţǎ aceastǎ sǎrbǎtoare, în ceva extrem de comercial, iar ceea ce era cu adevǎrat important se aflǎ acum la polul opus, cel nesemnificativ.
Cei care încearcǎ sǎ pǎstreze tradiţiile (cetele de feciori) sunt ocoliţi, ba mai mult, blamaţi de cǎtre ceilalţi. Motive existǎ: pe mine cel puţin mǎ cuprinde un sentiment de teamǎ, de dispreţ atunci când se presupune sǎ merg la celebrele baluri sau jocuri de la ţarǎ deoarece se obişnuieşte ca în ultimul timp astfel de manifestǎri sǎ se sfârşeascǎ cu serii interminabile de pumni şi picioare, care mai de care mai diversificate şi înfipte în oricine. Şi atunci, ce naiba mǎ mai motiveazǎ sǎ susţin tradiţiile? Tradiţii care din pǎcate sunt ţârâte prin noroi şi dispreţ tocmai de cei care le promoveazǎ. Drumul a fost ales dar nu în direcţia potrivitǎ şi pot sǎ spun cu convingere cǎ aceastǎ sǎrbǎtoare şi-a pierdut deja adevǎrata semnificaţie.
A înţelege cu adevǎrat ceea ce am încercat sǎ exprin în aceste rânduri, trebuie sǎ privim înapoi, la vremea când eram copii şi obişnuiam ca în fiecare an sǎ mergem la colindat. Sǎ comparǎm acele vremuri cu cele actuale. Trist, nu-i aşa?
Şi nu, nu am fost negativist în aceste rânduri, am privit doar realitatea şi partea obiectivǎ a ceea ce mǎ înconjoarǎ, o realitate privitǎ mult mai atent în aceastǎ perioadǎ.

Totuşi vǎ doresc - Sǎrbǎtori fericite în continuare! –
şi La mulţi ani!

marți, 22 decembrie 2009

We wish you...to feel!!!

Dragoste, fericire, altruism şi puţinǎ voinţǎ – caracterizarea fiecǎruia dintre noi, mai ales în preajma sǎrbǎtorilor. Şi întradevǎr, o parte dintre noi devenim mai buni, mai calmi, mai împǎcaţi sufleteşte. Ceea ce ne lipseşte totuşi şi ar trebui sǎ fie din belşug, e altruismul. Cum faci o lume mai bunǎ, cum devi tu însuţi o persoanǎ mai bunǎ, mai bogatǎ sufleteşte? Dacǎ nu prin a dǎrui, atunci nu vǎd altǎ alternativǎ.
M-a cuprins spiritul sǎrbǎtorilor, acel sentiment care îţi cuprinde întreg corpul şi îţi face pielea de gǎinǎ. Şi ca sǎ fiu complet în afirmaţii, priviţi aceste douǎ clipuri....
Enjoy!!!







Aşadar, cum vǎ simţiţi acum?

sâmbătă, 19 decembrie 2009

De la comunism la neocomunism!!!

Iliescu la BBC : “Dacǎ cineva ar încerca sǎ mǎ închidǎ, ar provoca un protest în toatǎ ţara.”

Este declaraţia celei mai emblematice figuri ale politicii româneşti postdecembriste, o declaraţie care demonstreazǎ siguranţa de sine şi chiar mai mult de atât, demonstreazǎ cât de bine a funcţionat manipularea poporului, popor care şi-a încredinţat soarta pe mâinile unui tiran mai mare chiar ca dictatorul Nicolae.
Adevǎrul dureros constǎ în faptul cǎ Revoluţia nu a avut rezultatul dorit deoarece în afarǎ de cuplul Ceauşescu, aceeaşi comunişti ocupǎ posturile cheie ale conducerii acestei ţǎri melancolice. 85 din cei mai bogaţi 100 de români sunt „foşti” comunişti sau apropiaţi ai fostului regim.
Libertate au strigat! Şi ce-au primit în schimb? Unii moartea, ceilalţi umilinţa de-a trǎi sub aceelaşi regim pentru care şi-au riscat viaţa. Durerea unui pǎrinte care şi-a pierdut copilul nu poate fi alinatǎ iar respectul care i se cuvine...nu existǎ. Umilinţǎ, tristeţe, regret – sunt câteva din sentimentele care apasǎ sufletele celor rǎmaşi, celor pǎrǎsiţi de acei copii de 20, 25 ani care au avut curajul sǎ iasǎ în stradǎ sǎ-şi revendice cel mai râvnit drept din istoria umanitǎţii – LIBERTATEA. Iar noi, tineri de-o seamǎ cu cei de-atunci suntem atât de distraţi şi nerecunoscǎtori încât sacrficiul fǎcut pare a fi iluzoriu, fǎrǎ sens.
Avem o obligaţie, aceea de a continua ceea ce au început ei, aceea de a-i alunga pe neocomunişti şi de a contrui un sistem de valori şi o societate civilǎ unde libertatea îşi meritǎ nunanţa.
Dar oare câţi tineri au o similaritate în gândire ca şi mine, câţi ştiu ce înseamnǎ sacrificiu suprem? Am şi rǎspunsul: puţini!
Aştept ziua în care cel mai mare comunist în viaţǎ va muri; deoarece trǎiesc în libertate atunci îmi voi rezerva dreptul de a mǎ bucura de moartea celui mai mare rǎu care a distrus tot ce avea farmec într-o ţarǎ mǎcinatǎ de istorie!

joi, 17 decembrie 2009

16 vs 20



16 decembrie 1989, Timişoara – locul în care în urmǎ cu 20 de ani o mânǎ de oameni amǎrâţi şi indignaţi au îndrǎznit pentru prima oarǎ sǎ rosteascǎ cuvântul „Libertate”- cuvânt a cǎrui simnificaţie, noi cei de acum, nu am înţeles-o pe deplin.
Ce a înfǎptuit naţiunea noastrǎ în aceşti 20 ani de libertate? Ce am învǎţat noi din sacrificiul acelor tineri care au îndrǎznit sǎ spunǎ NU Comunismului şi DA Libertǎţii într-o epocǎ în care dreptul la opinie şi chiar dreptul la viaţǎ erau doar fantasme?
A fi tânǎr în România sec XXI fǎrǎ a-ţi cunoaşte propria istorie şi în special sacrificiul pǎrinţilor şi al bunicilor noştri e ca şi cum ai trǎi în van. Suntem datori, chiar obligaţi sǎ ne cunoaştem trecutul pentru cǎ numai aşa vom ajunge sǎ fim responsabili şi vom înţelege cu adevǎrat ce înseamnǎ sǎ fi liber.
Libertatea dupǎ 20 ani se prezintǎ aşa: sistem educaţional frânt şi în continuǎ decǎdere, tineri iresponsabili al cǎror bun simţ e departe de a se regasi în atitudine şi comportament, oameni vârstnici nostalgici dupǎ paradele extravagante ale „ceauşiştilor”, politicieni corupţi şi demagogi(termen devenit pleonasm), gunoaie aruncate la voia întâmplǎrii şi o societate civilǎ pasivǎ şi neinformatǎ.
Libertate existǎ dar adevǎrata esenţǎ a acestui termen devine intactǎ atunci când egalitatea şi fraternitatea o completeazǎ – „Liberté, égalité, fraternité!
Fǎrǎ a avea pretenţia de a explica mersul noii democratizǎri aş dori sǎ-mi prezint dezamǎgirea, chiar dispreţul pentru „noua naţiune” şi totodatǎ de a-mi exprima omagiul şi respectul pentru acei oameni care ne-au oferit „pe tavǎ” elementele de a reuşi şi a trǎi în libertate şi democraţie.
Naivitatea ne-a jucat feste în a înţelege importanţa libertǎţii deoarece libertate aduce dupǎ sine rǎspundere şi ajungem sǎ concluzionǎm cǎ numai o mânǎ de fier, o activitate dictatorialǎ ne poate ţine în frâu.
„Speranţa moare ultima!” (dar moare şi ea), dar atâta timp cât e vie ne poate îndrepta spre drumul cel bun, acela în care comunismul şi ororile lui vor fi doar o tristǎ amintire.
Nu trebuie sǎ uitǎm faptul cǎ aceastǎ luptǎ împotriva acestui sistem ticǎloşit a început cu mult înainte de 1989, şi anume în anii `50, atunci când o „gaşcǎ de golani”
au ridicat fruntea şi au spus NU oprimǎrii.
„Cine nu-şi cunoaşte trecutul nu poate înţelege prezentul şi nu va putea să vadă viitorul”, nu-i aşa?

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Bancuri cu fostul Preşedinte!!!

Ştiţi ce înseamnă PSD? Preşedinte în Seara de Duminică. Ştiţi ce înseamnă PDL? Preşedinte în Dimineaţa de Luni

* Adobe Company a hotărât ca verisunile de Photoshop CS5 distribuite în România vor salva fişierele în format .pdl nu .psd ca până acum

* Ştii cum să bagi la loc un dop de şampanie? Nici eu, dar ne arată Mircea Geoană.

* Un pix - 1 leu. Un tricou - 10 lei. O excursie - 1.000 de lei. Bucuria de a vedea un PSD-ist ofticat: nepreţuită!

* Cine e în spatele lui Băsescu? Mircea Geoană.

* Conferinţa de presă la PSD. Tema: filmuleţul cu Geoană ţopăind de bucurie a fost trucat.

* Ce-au făcut românii în timpul mandatului de preşedinte al lui Geoană? Au dormit.

* Cel mai scurt banc: Geoană preşedinte!

* I: Ce-a primit Mircea Geoană de la Moş Nicolae?
R: Jocul Mircea Geoană Preşedinte”, varianta demo!

miercuri, 9 decembrie 2009

Hitler şi mogulii

Eu zic sǎ continuǎm în maniera în care am început şi anume, sǎ mai râdem puţin de situaţia în care ne aflǎm sau mai pe româneşte – „Sǎ facem haz de necaz!”
Sincer nu vǎd altǎ soluţie la ceea ce se întâmplǎ, aşa cǎ nu stricǎ un zâmbet în plus!
Enjoy!!!






P.S. Uite aşa am descoperit cine este cel mai mare mogul!

marți, 8 decembrie 2009

Ieeee, am învins!

Oricât aş vrea sǎ ocolesc politica, uite cǎ nu mǎ pot abţine. În ultimul timp toatǎ lumea râde de Geoanǎ şi de felul cum s-a bucurat în seara când exit-poll-urile îl anunţau câştigǎtor. Lipsa experienţei sau pur şi simplu exaltarea l-au determinat sǎ procedeze precum un copil de 5 anişori cǎruia îi dǎruieşti ceva dulce sau chiar a unui cǎţeluş (pânǎ la urmǎ asta este) cǎruia îi arunci bǎţul sau mingea. Dupǎ ce stǎpânii sǎi au influenţat voit rezultatul a 3 institute de sondare, „puppet-ul” PSD-ului a trǎit una dintre cele mai umilitoare şi penibile situaţii din viaţa sa.
Şi cum nu era destul, omul(cel care se vrea a fi Preşedintele României) nu are tǎria de a recunoaşte cǎ a pierdut şi mai mult de atât, nu are demintatea de se admite învins, iar dacǎ te apuci sǎ acuzi în stânga şi-n dreapta cǎ ai fost furat, credibilitatea ta atât ca politician, cât şi ca om, scade vertiginos.
Mǎ întreb eu oare, în al câtelea ceas îşi vor recunoaşte înfrangerea ştabii PSD, precum şi cei ai PNL? Când va recunoaşte politicianul cu trup şi atitudine de „gay”, Ludovic Orban, cǎ nu se mai poate face nimic şi cǎ interesul ţǎrii primeazǎ în faţa interesului personal sau al partidului? Nu aşa sunǎ fiecare discurs politic? Sau chiar e vorba de demagogie? Înclin sǎ-i dau dreptate „noului tip de curvǎ, ǎǎǎ...politician, Crin Antonescu care spunea despre Geoanǎ cǎ e un demagog!
Aşadar, în loc sǎ asistǎm la o reconciliere şi o alinare a crizei şi clasei politice, acei oameni care susţineau cǎ interestul ţǎrii e prioritar interesului personal, acum îşi cautǎ tot felul de scuze şi investigheazǎ nimicuri prelungindu-şi agonia, atât a lor cât şi a ţǎrii, implicit a noastrǎ.
Demagogia salveazǎ România, dragii noştii compatrioţi din Moldova, Muntenia şi Oltenia. Ruşine atât vouǎ cât şi celor pe care i-aţi votat!

Şi da....hai sǎ râdem puţin de canditatul vostru.....

luni, 7 decembrie 2009

Noul președinte - vechiul președinte

Bǎsescu 50,37% - Geoanǎ 49,62%
Cu toatǎ mașinǎria de campanie a PSD-ului, cu susținerea tutoror partidelor politice, cu mass-media manipulatoare, cu aproape 50% dintre români, jucǎria comuniștilor din PSD a pierdut. Conform B.E.C. Bǎse a câștigat mulțumitǎ Transilvaniei și Diasporei. Cel puțin în strǎinǎtate diferența a fost covârșitoare, Traian Bǎsescu obținând un numǎr de 115 mii de voturi fațǎ de 30 mii obținute de contracandidatul sǎu, Mircea Geoanǎ. În orice caz cea mai mare coaliție formatǎ vreodatǎ împotriva unui om a eșuat, dupǎ ce asearǎ susțineau sus și tare cǎ în sfârșit democrația a învins. Au avut dreptate!
Reacții: varianta Vadim – alegerile au fost fraudate.
Mǎ bucur pentru cǎ nu m-am nǎscut în altǎ regiune a țǎrii decât cea ardeleanǎ, mǎ bucur pentru cǎ românii Diasporei au rǎmas pe poziție și au votat pentru Bǎsescu și împotriva PSD-ului, mǎ bucur cǎ de data aceasta am fost mai mulți, am fost mai responsabili, am devenit maturi.

duminică, 6 decembrie 2009

Nu! Nu mai visa- asta-i țara ta!!!

Pânǎ mâine vreau sa rǎmân rezervat în comentarii și pǎreri.
Totuși, dacǎ va fi ceea ce spun sondajele, și anume: Mircea Geoanǎ – 51,2% și Traian Bǎsescu - 48,8% îmi permit sǎ spun cǎ ne-am dus pe p....! Maturitatea de care trebuia sǎ dǎm dovadǎ ca popor a lipsit iar agonia ne va apǎsa „umerii” și mentalitatea în urmǎtorii 5 ani. Nu ne-am trezit și din aceastǎ cauzǎ suntem sortiți eșecului. În fond și la urma urmei, ne meritǎm soarta! Deocamdatǎ atât – mǎ repet: dacǎ sondajele sunt corecte(ceea ce mǎ îndoiesc) atunci ni se potrivește de minune noul imn neoficial al României, imn care va deveni oficial în condițiile menționate mai sus!

vineri, 4 decembrie 2009

Amintiri!!!

Lǎsând la o parte politica și tot ce ține de actualitatea zilei de azi, am primit pe mail un text cu adevǎrat emoționant în rândurile cǎruia mǎ regǎsesc. Dupǎ ce am citit aceste rânduri mintea mi-a fost invadatǎ de tot felul de amintiri frumoase din copilǎrie.
Cel mai important lucru e cǎ eu și cei din generațiile apropiate chiar am avut o copilǎrie și ne-am bucurat de fiecare clipǎ liberǎ. Un lucru e cert: noi chiar nu am avut timp sǎ ne plictisim.



Nǎscuți la începutul anilor 70-89,

Vedem acum în anul 2009 cum casa pǎrinților noștri este de 50 de ori
mai scumpǎ decât atunci când au cumpǎrat-o și realizǎm cǎ noi o sǎ
plǎtim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pași pe luna, nici despre rǎzboaie
sângeroase, dar avem culturǎ generalǎ, pentru ca asta însemna ceva o
datǎ.

Suntem ultima generație care a jucat „Ascunselea” , „Castel”, „Rațele
și vânǎtorii”, "Țarǎ, țarǎ! Vrem ostași”, „Prinselea”,”Sticluța cu
otravǎ”, „Pac Pac”, „Hoții și vardiștii”, ultimii
care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit
telefoanele cu fise, dar primii care am fǎcut petreceri video
(închiriam un video si stǎteam sǎ ne uitǎm la filme 2 zile închiși în
casǎ), primii care am vǎzut desene animate color, primii care am
renunțat la casete audio și le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazați, geci de blugi de la
turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gașcǎ.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii „Șoimi ai Patriei” și ultimii „Pioneri”.

La grǎdinițǎ am învatat poezii în românește, nu în englezǎ...

Și am cântat MULȚI ANI TRǍIASCǍ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversǎri.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin
Peaks, Dallas .. și cine zice cǎ nu s-a uitat ori minte ori nu avea
încǎ televizor.

Reclamele de pe posturile strǎine ne înnebuneau, și abia așteptam sǎ
vinǎ și la noi înghețata Magnum, sau puștile alea absolut superbe cu
apǎ. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie și ciocolata și
clasicele bidoane umplute cu apǎ de la robinet, care turnate în cap ne
provocau pneumonii. Și uite un motiv bun sǎ nu mergem la școalǎ.

Noi am ascultat și Metallica, și Ace of Base, și DJ Bobo, și Michael
Jackson , și Backstreet Boys și Take That, și încǎ nu auzisem de manele
singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu
știa pașii, dar toți dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba,
și de Queen, cât și de noile nume gen 50 Cent și Britney Spears.

Am citit „Licurici”, „Pif”, „Cireșarii”, și am bǎut Cico și Zmeuratǎ și
ni s-a pǎrut ceva extraordinar când au apǎrut primele sucuri „de la
TEC” fǎrǎ sǎ ne fie teamǎ cǎ „au prea multe
E-uri”, iar la școalǎ beam toatǎ clasa dintr-o sticlǎ de suc fǎrǎ
teamǎ de viruși.

Noi am bǎut prima Coca-Cola la sticlǎ și am descoperit internetul. Noi
nu ne dǎdeam bip-uri, ne fluieram sǎ ieșim afarǎ, noi nu aveam dolby
surround system, tǎceam toți ca sǎ auzim acțiunea filmului, nu aveam
Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o
lunǎ dupǎ ce le cumpǎram și le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia așteptam la chefuri sǎ jucǎm „Fântânița”, sau „Flori, fete sau
bǎieți”, sau „Adevǎr sau Provocare”, sau orice ne dǎdea un pretext sǎ
„pupǎm pe gurǎ” pe cine „iubeam”...

Noi suntem cei care încǎ au mai „cerut prietenia”, care încǎ roșeam la
cuvântul „sex”, care dǎdeam cu banul care sǎ intre în farmacie sǎ
cumpere prezervative, pe care apoi sǎ le umplem cu apa și sǎ le
aruncǎm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând
cǎ persoana iubitǎ va citi acolo unde scrie "De cine iți place?” cǎ ne
place de el/ea.

Este uimitor cǎ încǎ mai suntem în viațǎ, pentru cǎ noi am mers cu
bicicleta fǎrǎ cascǎ, genunchiere și cotiere, nu am avut scaune
speciale în mașini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cǎdeau
din greșeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sǎ nu fie
desfǎcute de copii, nu ne-am spǎlat pe mâini dupa ce ne-am jucat cu
toși câinii și
toate pisicile din cartier, nu am ținut cont de câte lipide și glucide
mâncam, pǎrinții noștri nu au „child proof the house”, ne-au trimis sǎ
cumpǎrǎm bere și vin de la alimentarǎ, și câte un pachet de țigǎri de
la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluție, noi am fost martorii a trei
schimbǎri de bancnote și monede, noi am râs la bancuri cu Bulǎ, noi am
fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei
care mai ținem minte emisiunea "Feriți-vǎ de mǎgǎruș".

Suntem o generație de învingǎtori, de visǎtori, de „first-timers” ...

Eveniment caritabil


Sâmbǎta 5-12-2009, va avea loc la Sibiu, în club Oxygen, inaugurarea filialei Sibiu a Midnight Racers
La ora 13.00 în parcarea Cazarma 90 se vor prezenta mașinilie membrilor Midnight Racers precum și noul look al filialei iar începând cu ora 22.00 un mega party gǎzduit de club Oxygen.
În cadrul acestui eveniment va avea loc și un moment caritabil, lucru care îi va conferi o importanțǎ mǎritǎ atât persoanei în cauzǎ cât și organizatorilor. Este vorba despre studenta mureşeană Ramona Popa



care are nevoie urgentă de operaţie la coloană. Ea este studentă în anul II la Facultatea de Psihologie Lucian Blaga din Sibiu, a absolvit în anul 2008 Colegiul Naţional Alexandru Papiu Ilarian la profilul filologie – bilingv- franceză. “Mi-am ales această facultate pentru că îmi place să comunic cu oamenii şi am anumite calităţi care cred eu m-ar transforma într-un bun psiholog”, a declarat Ramona Popa. Suma necesarǎ este de 6000 Euro - Contul la care se pot face donaţii:
Banca Transilvania RO 37BTRL02701201R22032XX

joi, 3 decembrie 2009

E prea mic, e prea prostuț!

Azi în București

Dupǎ o confruntare de 3 ore s-a observat clar cine va locui pentru urmǎtorii 5 ani la Cotroceni. Președintele în exercițiu, Traian Bǎsescu, este net superior contracandidatului sǎu, cǎțelușul lui Sorin Ovidiu Vântu, Mircea Geoanǎ.
Duminicǎ avem de ales între omul care își cunoaște legislația în vigoare, omul care cunoaște esența unei legi adoptate în timpul mandatului sǎu, omul independent și demn, omul nostru, al românilor. Traian Bǎsescu a demonstrat cǎ este stǎpân pe afirmații, cǎ are tǎria de a recunoaște cǎ nu e perfect, perfecțiune invocatǎ și asumatǎ în fiecare afirmație de cǎtre Geoanǎ și echipa sa de ipocriți.
Confruntarea de azi a lǎmurit și mințile celor indeciși și cu atât mai mult, a întǎrit convingerea românilor adevǎrați. Punctul culminant a sosit în clipa în care micul om al PSD-ului a recunoscut faptul cǎ și-a vizitat unul din șefi (Vântu) cu o noapte înainte de aceastǎ dezbatere, om cǎruia în prealabil i-a atribuit „calitatea” de malefic.
Aș îndrǎzni sǎ afirm cǎ nu încape loc de comparație între acești oameni, Bǎsescu fiind omul matur, profesorul iar Geoanǎ –elevul, copilul lui Iliescu care a venit cu lecția neînvǎțatǎ și a fost notat ca atare.
Duminicǎ va fi o zi fericitǎ, o zi în care reforma contra clasei politice corupte va continua.

Duminicǎ la Cotroceni

miercuri, 2 decembrie 2009

Azi în Timișoara!

Mâine în toatǎ țara

Sunt dezamǎgit, nervos și fǎrǎ speranțǎ. Așa am ajuns, eu, un tânǎr de 23 de ani, în România secolului XXI. La fel era și tânǎrul de acum 20 de ani, nervos, dezamǎgit dar ceva fǎcea diferența, el era încrezǎtor, în inima lui regǎseai speranța unui viitor mai bun, un viitor mai bun care nu avea sǎ vinǎ niciodatǎ, un viitor compromis din clipa în care „eroul națiunii” s-a legat de scaunul puterii și nu i-a mai dat drumul. „Erou” pǎrtaș la multe morți nevinovate, la privatizǎri frauduloase, la declinul cultural și educațional al țǎrii care i-a acordat încredere, la manipularea în masǎ a milioane și milioane de compatrioți.
Sunt încremenit de mirare și dispreț deoarece dupǎ atâția ani va trebui sǎ plecǎm iarași capul și sǎ acceptǎm înfrângerea și umilința pe care ne-o oferǎ frații noștri olteni și moldoveni, votând și susținând fǎrǎ încetare vechiul regim.
Iatǎ ce voteazǎ zonele praf ale țǎrii, zone îmbibate cu oameni neșcoliți, leneși și bineînțeles, oameni cǎrora le lipsesc noțiunile de demnitate și bun simț.







Sper din tot sufletul cǎ duminicǎ va ieși la vot românul responsabil și cinstit. Am speranța cǎ noi ardelenii, bǎnǎțenii, bucureștenii și dobrogenii vom face diferența și nu vom accepta iarǎși ca niște oameni fǎrǎ școalǎ și cu un IQ deloc impresionant sǎ facǎ diferența.

și totuși îi voteazǎ!:(


P.S. De aici mândria cǎ sunt ardelean!


marți, 1 decembrie 2009

De Ziua Naționalǎ



Se întâmplǎ de ziua naționalǎ



Alianța Partidului Socialist Liberal – așa sunǎ mai nou cea mai nouǎ alianțǎ imposibilǎ din istoria recentǎ a României. Așa s-a nǎscut și noul tip de politician – Crin Antonescu – modelul de moralitate pentru politicienii români. Toatǎ lumea vorbește de moralitate, bun simț, eticǎ și atunci când definesc acești termeni aratǎ cu degetul înspre Crin Antonescu și Mircea Geoanǎ. Mǎ întreb din nou, oare liberalii autentici, liberalii adevǎrați cum au privit acestǎ curvǎsǎrie? Vor asculta de sfatul unui singur om sau principiul va prima în fața interesului? Înclin sǎ cred cǎ liberalii vor rǎmâne liberali și se vor lega de partidul cu coloanǎ vertebralǎ unde ideologia și doctrina partidului sunt bǎtute-n cuie. Din pǎcate partidele românești sunt construite dupǎ chipul și asemǎnarea celor mai influenți membri iar doctrina și ideologia sunt folosite ca paravan în fața intereselor. Un exemplu mai grǎitor decât cel recent nu cred cǎ aș putea gǎsi și nici nu mǎ încumet sǎ dau altul. Filosoful francez Etienne Bonnot de Condillac a spus cǎ „Servitutea este mormântul națiunilor”, citat din care reiese foarte corect cele menționate mai sus.




Azi aceste rebuturi politice în frunte cu neamțul „cinstit” au semnat „Parteneriatul pentru Timișoara”, act prin care PNȚCD trece de partea comuniștilor. Prin acest gest, prin aceastǎ acțiune ipocritǎ au mai dat dovadǎ de încǎ un lucru extrem de josnic, o denigrare a deminitații și respectului pe care au obligația sǎ-l poarte, mai ales Antonescu și primarul Timișoarei, Ghe. Ciuhandu, fațǎ de marele Corneliu Coposu. Astǎzi, acești „mari oameni” care doresc sǎ ne conducǎ destinele pe urmǎtorii 5 ani, au folosit numele lui Corneliu Coposu pe post de agent electoral: „Președintele PNTCD a invocat moștenirea lui Corneliu Coposu pentru a justifica reconcilierea cu PSD și i-a îndemnat pe susținǎtorii și simpatizanții partidului sǎ voteze în turul al doilea al alegerilor prezidențiale cu Mircea Geoanǎ”.
Cei care în turul doi vor vota cu Mircea Geoanǎ vor accepta sǎ fie umiliți, vor accepta declinul cultural și economic al României, vor accepta ca demnitatea sǎ le fie înlǎturatǎ. De fapt dacǎ mǎ gândesc mai bine, un votant Mircea Geoanǎ, habar nu are ce înseamnǎ demnitate și mai ales respect pentru acei oameni care au luptat pentru ca el sǎ-și exercite unul dintre principiile de bazǎ ale democrației și anume „dreptul la vot și opinie!”. Un votant Geoanǎ e acel român nostalgic dupǎ vechiul regim, e acel om cǎruia nu-i pasǎ de adevǎratele tradiții și valori ale poporului român, e omul care nu-și cunoaște istoria și valorile naționale, e omul 0(zero) al țǎrii în care trǎiește și în care a trǎit.
Fiind un român care își cunoaște istoria îmi rezerv dreptul de-a le spune tuturor celor descriși mai sus: Rușine! Rușine! Rușine! iar timișorenilor care au ieșit astǎzi în stradǎ sǎ conteste aceastǎ josnicie: Jos Pǎlǎria! Respect Timișoara- leagǎnul libertǎții!


și totuși îi votați!

Deșteaptǎ-te române!!!





1 Decembrie – Ziua Naționalǎ a României, ziua în care dorințele și devotamentul românilor de odinioarǎ au fost îndeplinite. Patriotismul, deminitatea și virtutea au înfǎptuit ceea ce românii își doreau dintodeauna – libertate și unitate, lucruri de care am fost privați în toatǎ istoria noastrǎ de pânǎ atunci. De aceea, noi românii sec. XXI avem obligația moralǎ de a respecta și a duce mai departe calitǎțile care ne definesc în fond, ca români.
La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România.

Astǎzi este o zi specialǎ, atât pentru români, dar și pentru fǎgǎrǎșeni, zi în care simbolul legendar al Fǎgǎrașului are șansa de a renaște, de a deveni cu adevǎrat simbolul etern al acestor ținuturi. Avem puterea deciziei în mâinile noastre, avem puterea de a nu lǎsa cetatea sǎ devinǎ o ruinǎ. Dacǎ ne definesc calitǎți ca responsabilitatea, generozitatea și demintatea, atunci da, cetatea și sufletul nostru au o șansǎ, șansa de a deveni mǎrețe.



Atât istoria cât și oamenii acestor locuri au demonstrat de-a lungul timpului cǎ a lupta pentru valori ca LIBERTATE și UNITATE înseamnǎ a-ți sacrifica absolut tot: familie, avere cât și propria persoanǎ, iar ceea ce urmeazǎ constǎ în a duce mai departe aceastǎ tradiție, tradiția demnitǎții umane, unde cuvinte ca trǎdare și infamie nu se regǎsesc în comportamentul unui sistem social.

P.S. La Mulți Ani români de pretutindeni!!!
La Mulți Ani frate!

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Bǎse vs "Copiii PSD"



România alegerilor prezidențiale 2009: cum era de așteptat și poate inevitabil asistǎm la o campanie murdarǎ presǎratǎ cu cele mai murdare mijloace de-a denigra imaginea unui candidat. Pentru a înlǎtura „rǎul absolut” de la putere, cel care nu mai servește interesele mogulilor, se recurge la cele mai mizere modalitǎți de a influența electoratul în a vota „cea mai bunǎ soluție". Am ajuns inevitabil la șantaj, la lovituri sub centurǎ și cel mai grav, la a uita ce este mai important pentru aceastǎ țǎrișoarǎ din Europa Centralǎ care „din fericire” ne oferǎ cel mai mare potențial de a deveni un important factor de decizie atât pe scena europeanǎ cât și pe cea mondialǎ.
De 3 zile, pe orice canal de televiziune ne-am uita, se ruleazǎ un filmuleț în care Președintele Bǎsescu pur și simplu lovește un copil. Trusturile importante de presǎ difuzeazǎ aceste imagini neîntrerupt, analizeazǎ orice mișcare, orice ar putea schimba dorința alegǎtorului. Adolf Hitler spunea: „Spune o minciunǎ suficient de tare și suficient de mult și lumea o va crede” afirmație care se dorește a fi aplicatǎ în cazul de fațǎ. Mǎ întreb eu oare, nu cumva, dacǎ aceste imagini sunt autentice, candidatul PSD din 2004, Adrian Nǎstase, venea cu acestǎ probǎ la momentul respectiv? De ce numai dupǎ 5 ani? Oricum am privi lucrurile, e ceva putred la mijloc și tocmai de aceea nu-mi permit sǎ comentez prea mult pe acest aspect.
E trist, e revoltǎtor faptul cǎ România începutului de sec XXI nu-ți oferǎ alternativa mass media, nu-ți oferǎ obiectivitatea jurnalisticǎ care pânǎ la urmǎ definește noțiunea de jurnalist. Asistǎm la acest aspect: PD-L și Traian Bǎsescu vs. PSD+pc+pnl+udmr+ Presa. Vom vedea cine va avea de câștigat. În niciun caz noi oamenii, nu!

Azi mai vin cu o pǎrere, ceea ce mǎ face sǎ fiu de neclintit din fața simpatiei fațǎ de dreapta, în spețǎ fațǎ de președintele Bǎsescu. Eu unul mi-am creat ca modele de moralitate oameni ca Patapievici sau Cǎrtǎrescu, oameni net superirori rebuturilor jurnalistice din ziua de azi.
Aștept comentarii numai dupǎ ce versiunile celor doi au fost citite.
versiunea lui Mircea Cǎrtǎrescu

joi, 26 noiembrie 2009

Operǎm România!!!


Turul II – Bǎsescu vs Geoanǎ. Am impresia cǎ asistǎm la un deja vu și anume – anul 2004 turul II – Bǎsescu vs Nǎstase. Mǎ întreb care e diferența? Ce mǎ determinǎ sǎ votez de data aceasta cu stânga, în spețǎ cu Geoanǎ și nu cu Bǎsescu? Pǎi nimic niciodatǎ nu mǎ va determina sǎ aleg stânga în defavoarea dreptei, sǎ-l realeg pe Iliescu și echipa lui de tuciuri și ștabi în defavoarea lui Bǎsescu. Urlǎ toatǎ lumea acum cǎ Bǎsescu e rǎul absolut pentru România, cǎ dacǎ va fi reales se va alege praful de țara asta, cǎ este un președinte cu tendințe dictatoriale. Niște aberații dupǎ pǎrera mea, aberații susținute aproximativ de toate trusuturile de presǎ, în frunte cu Antena 3 și Marele Muc Mircea Badea, omul care știe tot, criticǎ tot și culmea, e chiar un idiot! Ce mǎ supǎrǎ tot mai mult e cǎ lumea a uitat: a uitat cum Iliescu a luat țara de la zero și a adus-o în stadiul care e acum, a uitat mineriadele când același boșorog Ion Iliescu a adus minerii în București sǎ reinstaureze ordinea dar în schimb au creat haos prin crimǎ și violențǎ, plus câte și mai câte. E trist cǎ dupǎ 12 ani de conducere socialistǎ România încǎ alege PSD și candidații sǎi. România e oarbǎ? Nu-l vede pe Iliescu, pe Hrebenciuc, pe incultul și „țiganul” de Vanghelie, pe „playboy-ul” de Mazǎre iar în schimb îl vede pe Bǎsescu ca fiind rǎul absolut, țapul ispǎșitor pentru tot ce merge aiurea, bețivul incurabil ,etc. Și aici nu o sǎ bag toatǎ România în aceeași oalǎ ci doar Țara Româneascǎ și Moldova. Dintodeauna Ardealul a știut ce sǎ aleagǎ,



s-a vǎzut și acum cǎ mult peste 50% din electorat a ieșit și a votat dreapta, fie Bǎsescu fie Antonescu. Din pǎcate Antonescu este o curvǎ și a dat mâna cu Iliescu, fapt care demonstreazǎ încǎ un lucru și îmi întǎrește convingerea cǎ numai și numai Bǎsescu le va bloca interesele acestor târfe ale politicii românești.
Și mai sunt și ungurii cu U.D.M.R –ul, cei care de fiecare datǎ, în orice situație cautǎ cea mai bunǎ variantǎ de a-și apǎra interesele și cum aici se regǎsesc interesele tuturor sub acoperirea Johannis, hop și ei, poate așa Ținutul Secuiesc va trece în mâinile lor.
Dacǎ eu nu am fost convingǎtor și cu siguranțǎ nu am fost atunci vǎ invit sǎ citiți și versiunea lui H.R. Patapievici

Zece motive, pentru care aș vrea sǎ câștige Bǎsescu ! 1) Sǎ-i vǎd figura lui Felix Motanul, Vântu și Patriciu 2)..a lui G .Vrânceanu Firea, Ciutacu, Stan, Gâdea și M.Badea 3)...a lui I.Iliescu, Hrebenciuc, Nǎstase, Ponta și Vanghelie 4)..a lui C. Nistorescu, S. Roșca Stǎnescu si B.Chiriac 5)..a lui M.Dinescu 6)..a lui C.Dragotescu, Ursu și R.Dumitrescu 7)..a Noricǎi Nicolai și C.Antonescu 8)..a lui M.Ciuvicǎ și C.Gușe 9)..a lui C.V.Tudor și G.Becali ...și al 10-lea.., sa vǎd bucuria românilor adevǎrați...!

duminică, 22 noiembrie 2009

Circus Pezidențialus (II)

"Trǎim în România și asta ne ocupǎ tot timpul", "Mințim în România și iarǎși ne ocupǎ tot timpul", mergem la vot duminicǎ și ne ocupǎ tot timpul dar înainte de toate, mergem în Intim (Biroul Electoral Central) și ne expunem pǎrerile în combinație cu câteva beri și un norișor semnificativ de fum. Și începem marea dezbatere, dezbatere care va genera un soi de discuție jignitoare, penibilǎ chiar.

Ca sǎ vezi, fiecare îngrǎdim în mintea noastrǎ o adevǎratǎ capodoperǎ a politicii. Suntem cei mai buni și cei mai temuți analiști politici. Nu acceptǎm ideile celuilalt, de multe ori nici pe ale noastre. Și rând pe rând subiecte ca: Dosarul Flota, Mircea Bǎsescu, Traian Bǎsescu, Mircea Badea, Vadim Tudor și Becali sunt dezbǎtute în așa fel încât sǎ nu fi uitat nimic. Alte subiecte: manele, țigani, prostituție, droguri. Urmeazǎ concluziile: fețe supǎrate și nervoase dar cu aceleași concepții și idei. Iatǎ o clasificare a alegǎtorului din anturajul meu.

Tipuri de alegǎtori:
1. Alegǎtorul dezamǎgit cǎ nu trǎiește bine dar vrea sǎ trǎiascǎ și mai puțin bine – susținǎtor PRM și al lui Vadim – JOS MAFIA, SUS PATRIA!
2. Alegǎtorul care copiazǎ și nu gândește singur deoarece provine dintr-un mediu irascibil și manelistic – tot susținǎtor PRM și Vadim – e și genul de alegǎtor care în ziua alegerilor face campanie pe telefonul mobil prin SMS. – Votați Vadim.



3. Alegǎtorul foarte simplu- cel al cǎrui model de moralitate și bun simț este Gigi Becali – e genul de alegǎtor care nu se ceartǎ, nu comenteazǎ pânǎ când: Halba e folositǎ ca armǎ.



4. Alegǎtorul intelectual – azi votez cu Cernea, mâine tot cu el, și tot așa pânǎ în ziua alegerilor când surpriza: voteazǎ opțiunea 4 și anume Traian Bǎsescu. – genul de alegǎtor care își susține cu tǎrie și convingere punctul de vedere, oricare ar fi el, și cel de azi și cel de mâine.



5. Alegǎtorul intelectual și care își dorește o schimbare radicalǎ – o Românie verde, nonconformistǎ unde libertatea religioasǎ și de orientare sexualǎ sunt principalele prioritǎți – PARTIDUL VERDE și Remus Cernea. E și genul pașnic care chiar crede cǎ un om cu principii poate sǎ ajungǎ președinte și care în turul 2 tot pe Traian Bǎsescu o sǎ-l voteze.



6. Alegǎtorul puturos – mǎ duc la vot, votez cu Cernea sau cu Crin dar pânǎ la urmǎ nu mai merg – mi-e somn, n-am dormit deloc, mai am de mixat și o piesǎ și în plus doar am zis cǎ nu mai vreau sǎ ies din casǎ; și vrea sǎ trǎiascǎ bine, foarte bine, extraordinar de bine! E și genul care criticǎ (constructiv spune el) și are gusturi bune, un snob în devenire.


Acest articol e un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Rezultate parțiale

Rezultatele sondaje INSOMAR: 1. Traian Bǎsescu – 32,8%
2. Mircea Geoanǎ – 31,7%
3. Crin Antonescu – 21,8%
4. Corneliu Vadim Tudor – 4%
5.Kelemen Hunor – 3,6%
6. Sorin Oprescu – 3,5%
7. Gigi Becali – 1,7%
Restul candidațiilor au obținut un scor sub 0.5% fiecare.

Referendum validat: - Reducerea numǎrului de parlamentari la maximum 300 - 85,4%
- Parlament Unicameral – 76,5%


Prezențǎ la vot pânǎ la ora 19:00 - 49,97% la Prezidențiale
-46,84% - la Referendum

Dupǎ aflarea acestor rezultate preliminare candidatul Crin Antonescu apǎrut în fața românilor cu un discurs a la Vadim, rezultatele au fost fraudate, cǎ este mâna lui Voiculescu și Vântu în complictitate cu Traian Bǎsescu – un discurs dezamǎgitor, neliberal. Pǎcat, ieșea din cursǎ cu capul sus.

joi, 19 noiembrie 2009

Circus Pezidențialus

Un mare circ, un mare tǎmbǎlǎu, un mare rahat. Da bineînțeles, vorbesc despre sistemul politic românesc care a îngradit cele mai emblematice figuri cu care și un circ profesionist ar fi invidios. Jongleria lor principalǎ e minciuna și manipularea, dar și ipocrizia. În România dacǎ nu ești ipocrit atunci nu ai ce cǎuta în politicǎ, iar dacǎ chiar încerci sǎ faci ceva pentru omul de rând ești oprit, chiar destituit. Asistǎm la astfel de cazuri zilnic, oameni competenți fiind înlocuiți cu progenituri simpatizante ale partidului care e la putere. În România nu trebuie sǎ fi un bun profesionist, un bun tehnocrat, nu trebuie sǎ ai bun simț sau sǎ-ți respecți aproapele. În fond și la urma urmei de ce sǎ fim responsabili și sǎ luptǎm pentru principiile noastre dacǎ tot așa banul nu se lipește de noi? Interesul e scopul suprem, banul fiind satisfacția. Și uite unde am ajuns: „trǎim în cea mai prosperǎ țarǎ din Uniunea Europeanǎ, țarǎ care a ocolit criza financiarǎ, PIB-ul nostru depǎșindu-l chiar și pe cel al Japoniei, avem autostrǎzi și investiții, avem politicieni competenți și de corupție nici nu poate fi vorba!” Ce poate fi mai utopic decât ceea ce am descris în ultimele rânduri?



Și nu uitați: Interesul nostru e mai presus decât cel al liderilor politici sau decât cel al partidelor! Toți spun asta: Geoanǎ, Bǎsescu, Antonescu, Oprescu, Vadim, Becali, etc etc etc etc etc.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Advertisement


Ideile bune sunt pentru produse de calitate. Mai rar vezi niște reclame cu adevǎrat bune pentru produse modeste. Iatǎ douǎ idei excelente, presǎrate cu multǎ comedie. De fapt cam acesta ar fi ingredientul principal pentru a vinde, a face din ceva serios, ceva amuzant.
Enjoy!!!





duminică, 15 noiembrie 2009

Nivelul erecției din România

„Nivelul erecției din România este foarte scǎzut și neîngaduit de la Dumnezeu.

E foarte vechi filmulețul dar meritǎ. Stau totuși sǎ mǎ întreb, oare s-a schimbat ceva de atunci? Sunt 3 variante: ori suntem la fel, ori mai proști, ori ne-am revenit. Mi-e greu sǎ aleg dar cu tot riscul, aș alege a doua variantǎ. Dar, în fine! :))

Enjoy!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Remus Cernea





De ce Remus Cernea? De ce o sǎ susțin cu cea mai mare încredere acest tip de om? Atâta timp cât deminitatea și bunul simț se regǎsesc în comportamentul unui om atunci el meritǎ votul și susținerea noastrǎ. Mai multe chiar nu sunt de zis, cu toții știm și suntem conștienți de ceilalți candidați, de ceea ce reprezintǎ și mai presus de tot, de ceea ce fac.


joi, 12 noiembrie 2009

România - alegeri, circ și comunism

România comunistǎ? Potrivit ultimului sondaj de opinie cam acesta ar fi rǎspunsul. În semn de solidaritate, dupǎ 20 de ani de „democrație” românii își doresc cu înverșunare vechiul regim bolșevic al lui Iliescu!




Iatǎ cifrele:


Cu cine veţi vota la alegerile prezidenţiale din toamnă?

Mircea Geoană (PSD+pc) 30%
Traian Băsescu (PDL) 29%
Crin Antonescu (PNL) 20%
Sorin Oprescu (independent) 7%
Corneliu Vadim Tudor (PRM) 7%
Kelemen Hunor (UDMR) 4%
George Becali (PNG) 3%
Altul 1%

Cu cine aţi vota în turul 2 dintre următorii candidaţi?

Mircea Geoană 54%
Traian Băsescu 46%

Cu cine aţi vota în turul 2 dintre următorii candidaţi?

Crin Antonescu 53%
Traian Băsescu 47%

Cu cine aţi vota în turul 2 dintre următorii candidaţi?


Sorin Oprescu 52%
Traian Băsescu 48%

Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri generale cu ce partid aţi vota?

PSD+pc 33%
PD-L 32%
PNL 20%
PRM 7%
UDMR 6%
PNG 2%
Alt partid 1%

Sondajul(Insomar) a fost făcut în perioada 15-18 octombrie pe un eşantion de 1200 de persoane cu vârste de 18 ani şi peste şi are o marjă de eroare de plus minus 3 la sută.

Sincer, nu cred o iotǎ din ceea ce reiese aici! Și nici nu vreau sǎ cred! Nu are cum sǎ fim chiar atât de naivi, chiar proști aș îndrǎzni sǎ spun! Ceea ce mǎ supǎrǎ cel mai tare e cǎ celorlalalți candidați nu li se dǎ șansa nici mǎcar sǎ aparǎ pe chestionar. Alt lucru care mǎ scoate din sǎrite e mentalitatea cu care se duce românul la vot. Un mic exemplu: „Nu mǎ duc sǎ-l votez pe Remus Cernea cǎ oricum nu are nicio șansǎ.” NORMAL cǎ nu are, dacǎ acesta e modul nostru de gândire. Încǎ o datǎ, chiar mǎ rog, HAIDEȚI sǎ-i dǎm o șansǎ acestui om. Nu vreau sǎ fac campanie, nu sunt nici mǎcar membrului vreunui partid, cu atât mai mult membru al PARTIDULUI VERDE, dar pur și simplu așa cred și așa simt cǎ omul acesta e altceva, e diferit fǎțǎ de mizeriile pe care le privim în fiecare zi!


Remus Cernea PREȘEDINTE!!! \m/

marți, 10 noiembrie 2009

Gheorghe DINICǍ



Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje...
Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala.
Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea.

Gheorghe DINICǍ

România a mai rǎmas fǎrǎ o valoare! Maestru Gheorghe Dinicǎ a încetat din viațǎ, la vârsta de 75 de ani, în urma unui stop cardiac. Actorul a fost operat aseară de colecist, iar, în urma intervenţiei starea i s-a agravat.
Încet încet, valorile inestimabile ale României dispar lǎsând în urmǎ regrete dar și capodopere și comori neprețuite! A fost un MARE OM, un MARE ACTOR și așa va rǎmâne în aminitirea fiecǎrui român!

"E foarte greu să mai fim ce am fost, fără el", a adăugat Albulescu. "Eu nu consider că Gheorghe Dinică a murit. El nu a murit, atâta timp cât există în inimile spectatorilor săi."
Mircea Albulescu

ADIO dar rǎmâi cu noi!

luni, 9 noiembrie 2009

Hei voi neatenți la soarta noastrǎ!

Heeei voi ce ne credeți pui de drac!!!



Vinovații fǎrǎ vinǎ
” cred cǎ sunt politicienii! În fond și la urma urmei ce vinǎ poartǎ ei cǎ sunt la conducerea țǎrii? Nu s-au instalat singuri acolo. Și în plus de ce sǎ ne respecte și sǎ ne reprezinte nouǎ interesele când ei au o mulțime? Sunt curios oare când o sǎ ne linișteascǎ apele în politica noastrǎ. Cred cǎ numai dupǎ alegeri, când don` Bǎsescu o sǎ mai obținǎ 5 ani la Palat! Atunci sǎ vezi! Antonescu probabil va vrea o alianțǎ cu PD-L –ul, Geoanǎ va fi înlocuit de la șefia partidului, Nea Nelu va pune pe cineva mai competent, iar Mircea Badea și trustul lui Felix probabil cǎ vor da faliment pentru cǎ imposibil sǎ-l mai critici pe Bǎsescu încǎ 5 ani, nu de alta, da omul se mai plictisește.




Și tot respectul pentru regretatul Maestru Pitiș! Din pǎcate versurile acestei piese încǎ sunt actuale. Cum ziceam și în articolele precedente, tiparul comunist a rǎmas implementat în mințiile poporului și greu o sǎ mai iasǎ. Pânǎ atunci va trebui sǎ ne obișnuim cu ideea cǎ e mai ușor sǎ critici omul dupǎ lungimea pǎrului, cercelul din nas sau ureche, tatuajul de pe mânǎ sau dupǎ vestimentație, decât sǎ ai rǎbdarea sǎ-l asculți 1 minut și sǎ-ți dai seama ce valoare poate reprezenta el pentru țarǎ și chiar și pentru TINE!
Tot respectul pentru cei care au luptat contra sistemului, fie ei artiști, oameni politici sau simpli oameni cu demnitate și principii(partizanii)! Ce-ar fi sǎ urmǎm exemplul lor? Vǎ dați seama unde am fi fost acum? Dar (pentu cǎ întodeauna trebuie sǎ existe un „dar”) noi nici nu știm cine au fost cei care au luptat pentru ca noi acum sǎ simțim o pǎrticicǎ din gustul democrației și al libertǎții.

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Pentru "pǎsǎri!!!"

Dedicație specialǎ pentru cei care vor ajunge 50% +1 în Rromânia! Valoareeeeea meaaaaaaa, valoareaaaaaaa meaaaaaaa!!! Dar atâta timp cât suntem încǎ majoritari, ne permitem sǎ râdem de voi!

vineri, 6 noiembrie 2009

Talent!!!


Incredibil!!! Sunt doar niște copii și reușesc prin aceastǎ reprezentație sǎ te uimeascǎ! Zâmbetul și poate o lacrimǎ de fericire sunt primele semne care își fac apariția atunci când cei mici reușesc sǎ uimeascǎ prin talentul de care dau dovadǎ. Ce-și poate dori mai mult un pǎrinte de la copilul lui?
Enjoy!!!


joi, 5 noiembrie 2009

Respect!!!

Deși au trecut 4 zile de la Ziua Morților mǎ gândesc cǎ niciodatǎ nu e prea târziu sǎ aduci un omagiu unei persoane dragi trecute în neființǎ. În primul rând omagiul meu se adreseazǎ unuia dintre cei mai mari români și anume „Eroul român” care și-a dat viața pe front, a luptat cu înverșunare pentru anumite valori ca libertatea și dreptatea, a luptat pentru idealul de a trǎi într-o țarǎ independentǎ și prosperǎ. Moștenirea lǎsatǎ de „el” trebuie tratatǎ ca atare, cu mândrie, cu patriotism și cu responsabilitate. Datoria noastrǎ de români (cei care am mai rǎmas) este sǎ nu fi lǎsat cel mai mare român sǎ fi luptat în van. Vreau în continuare sǎ fiu mândru cǎ sunt român, mândrie pe care o simt doar atunci când plec capul în fața istoriei acestui popor, în fața valorilor care încǎ își mai fac simțitǎ prezența în puținii români cu demnitate. Fǎrǎ a face reclamǎ „fostului petrol românesc”, singura noastrǎ salvare și ieșire din acest penibil și ridicol în care ne aflǎm este cǎ: „România va crește doar prin bun simț și responsabilitate!”



În al II-lea rând, omagiul meu se adreseazǎ unei persoane foarte dragi mie, un adevǎrat model de înțelepciune și altruism!

luni, 2 noiembrie 2009

Îmi cer scuze!!

Pentru cǎ sunt român în România mileniului III

Sǎ fie clar pentru toatǎ lumea: nu trebuie sǎ luǎm lucrurile "ad literam", sǎ ne simțim ofensați atunci când folosesc termeni mai duri, „retardat” în textul precedent fiind o metaforǎ! Mǎ refer la „retard” d.p.d.v. informațional, educațional, al bunului simț și al decenței. Cu cea mai mare pǎrere de rǎu spun asta, dar acesta este crudul adevǎr, populația Romaniei se confruntǎ cu cea mai mare decǎdere educaționalǎ din istorie. Vǎ dau și un exemplu puțin ciudat: Anii `90 – segmentul populației naționaliste și „extremiste” îl avea ca model și mentor pe Corneliu Vadim Tudor, un om foarte cult dupǎ cum bine știm. Anii noului mileniu – asistǎm la un fel de „migrație” a acestui segment de populație, trecând de la modelul Corneliu Vadim Tudor la modelul Gigi Becali, un model infect în care valorile creștine și tradiționale sunt târâte prin noroi de aceastǎ „cioarǎ albanezǎ!” (oare câți se mai simt ofensați cǎ folosesc și termenul acesta?) Mai mult de atât, l-am trimis și în Parlamentul European sǎ ne reprezinte! Noi românii, nu altcineva l-a votat. Și acum vǎ întreb iarǎși, plin de umilințǎ, ce fel de popor suntem acum? Mai vreți exemple? În România zilei de azi oamenii valoroși nici mǎcar nu sunt recunoscuți de generațiile tinere, manelele și cei care le „urlǎ” ocupând primul loc peste tot! Profesorii ajung sǎ fie bǎtuți de elevi, mass media ne invadeazǎ cu tot felul de porcǎrii, emisiuni ca Un show pǎcǎtos, Acces Direct, Dan Diaconescu Direct au rating-uri record!

O altǎ întrebare: La ce capitol suntem cei mai buni din lume sau din Europa la ora actualǎ?

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Romanian people sucks!!!

O micǎ indignare? Dacǎ nici acum, cei care îmi vizitați blog-ul nu comentați atunci mai bine nu intrați, pentru ce sǎ faceți asta dacǎ nici mǎcǎr nu vǎ duce capul sǎ vǎ dați cu pǎrerea? Sunteți retardați? Înseamnǎ cǎ am descris bine în articol, mai mult de jumǎtate din populația acestei „superbe” țǎri sunt reduși! Duceți-vǎ fraților la vot și votați-i tot pe aia demni de mintea și „demintatea voastrǎ!”Așa conducǎtor, așa alegǎtor! Și acum altǎ întrebare? Ce-ar fi fost dacǎ MAESTRUL CARAGIALE
ar fi trǎit în zilele noastre? Vǎ duce capul sǎ rǎspundeți la o asemenea întrebare?

vineri, 30 octombrie 2009

Eu cu cine votez?

Chiar, eu cu cine naiba votez? Sǎ fie Bǎsescu, Geoanǎ, Antonescu, Oprescu? Doar ei candideazǎ? Și de ce sǎ aleg din aceeași oameni care ne conduc de 20 ani și n-au fǎcut nimic? De ce sǎ-i aleg tot pe ǎștia? Am acest drept care reprezintǎ unul dintre principiile democrației și îmi este greu sǎ-l folosesc, nu știu cum! Așa am ajuns dupǎ 20 de ani de democrație, sǎ-mi fie greu sǎ votez. Țin minte și acum cu ce entuziasm și bucurie m-am dus sǎ votez la alegerile din 2004. Emoția cu care am pus ștampila de vot m-a fǎcut sǎ sper cǎ țǎrișoara asta se va schimba și cǎ politicienilor o sǎ le pese de cetǎțeni. Uite cǎ m-am înșelat și o sǎ ajung iarași în cabina de vot, de data asta lipsit total de speranțǎ și entuziasm, și nu o sǎ știu cu cine sǎ votez. Nu pot sǎ aleg aceeași oameni care ne zic : „Sǎ trǎiți bine!” și nu e deloc așa, ar însemna cǎ sunt prost. Din pǎcate jumǎtate din populația țǎrii noastre este. FAVORIȚII pentru mult râvnitul fotoliu de la Cotroceni sunt aceeași oameni pe care-i doare-n cur de noi! Bǎi poporule român, Gândește puțin, Reflecteazǎ, cum dracu sǎ-i votǎm tot pe ǎștia?

Lista candidaților e compusǎ din 12 nume:
1. Traian Bǎsescu – suștinut de PD-L.
2. Mircea Geoanǎ – PSD+pc
3. Crin Antonescu – PNL
4. Sorin Oprescu – independent
5. Gigiiiiiiii Becaliiiiii – PNG-CD.
6. Kelemen Hunor – UDMR
7. Corneliuuuuuuuu Vadim Tudor – PRM
8. Potîrcǎ Constantin Ninel – independent
9. Rotaru Constantin – PAS (Partidul Alianța Socialistǎ)
10. Iane Ovidiu Cristian – PER (Partidul Ecologist Român)
11. Manole Gheorghe Eduard – independent
12. Remus Cernea – PVE (Partidul Verde)


Dupǎ ce am studiat puțin lista am luat o hotǎrâre: mǎ duc la vot și-l votez pe Remus Cernea( despre el clik aici ). De ce? Pǎi e tânǎr, nonconformist, face parte dintr-un partid care se bucurǎ de prestigiu în țǎrile civilizate ale Europei Occidentale și cel mai important, iese din tiparul acela comunist care înca a rǎmas implementat în mintea fiecǎrui român. Mulți o sǎ zicǎ: cum sǎ-l votez eu pe ǎsta, nu vezi cum se îmbracǎ și ce plete are? și mai vrea sǎ legalizeze prostituția și drogurile ușoare! Doamne asta-i blasfemie! Las cǎ-l votez pe Geoanǎ cǎ e comunist și uite ce frumos se îmbracǎ!



Așa cǎ haideți, barem noi tinerii, sǎ-i dǎm o șansǎ acestui om, sǎ ne reprezinte demnitatea și bunul simț, nu minciuna și ipocrizia. Și in plus, vreau sǎ merg la vot și în turul 2, dar sǎ am pe cine vota!

marți, 27 octombrie 2009

Good muzic

Ca sǎ rǎmân tot în sfera muzicii, a muzicii bune bineînțeles, nu se putea ca pe propriul meu blog sǎ nu postez douǎ din piesele mele preferate. Este vorba de piesa mea de suflet: Dream Theater – Space Dye Vest



și vesela și antrenanta piesa semnatǎ Daft Punk – „Harder, Better, Faster, Stronger! Nu mai vorbesc de video-ul de prezentare a piesei, un home made de excepție care impresioneazǎ de-a dreptul! Dar ce nu faci din pasiune pentru muzicǎ? Tot respectul pentru acei oameni care au fǎcut o adevǎratǎ pasiune din muzicǎ, fie cǎ o compun fie cǎ o colecționeazǎ!
Enjoy!!!

duminică, 25 octombrie 2009

C.B.U. MJ

De data asta și mai fain! Uite de ce iubesc Sibiul cel mai mult! Și uite de ce regret cǎ am mai pierdut un astfel de eveniment!


marți, 20 octombrie 2009

Tehnologie Toyota

Cum explicați faptul cǎ Toyota este lider mondial al pieței auto? – întrebarea celei de-a doua probe a concursului SuperBlog 2009 organizat de PCNews.



Când auzim Toyota automat ne gândim la tehnologie, eleganțǎ, simplitate și spirit inovator, într-un cuvânt Japonia. Sunt cel mai de necontestat exemplu de popor impecabil, cu o disciplinǎ și demnitate ieșite din comun. Ocupǎ cele mai fruntașe locuri de pe întreg mapamondul, din toate domeniile, în special cel economic și tehnologic. Istoria lor ne dovedește faptul cǎ au reușit dintodeuna sǎ se ridice chiar și din cele mai grele încercǎri. Cel mai elocvent exemplu este cel al atacului nuclear de la Hiroshima și Nagasaki.



În zilele noastre ne mândrim atunci când deținem un obiect „made in Japan”: Sony, Panasonic, Toshiba, Honda, Canon, Nintendo, Suzuki, Nikon, Yamaha, Casio și lista poate continua. Totuși, un studiu recent aratǎ cǎ Toyota este cel mai bun brand nipon, depǎșindu-le pe cele mai consacrate, Sony și Panasonic. La ora actualǎ valoarea de piațǎ a brandului Toyota însumeazǎ 31.57 miliarde de dolari. Cum au ajuns sǎ deținǎ monopolul, sǎ fie fruntași? Rǎspunsul îl regǎsim în rândurile de mai sus dar trebuie menționat și faptul cǎ ghidându-se dupǎ lozinci ca „Tehnologia de azi pentru societatea de mâine” sau „Autoperfecționare continuǎ – în japonezǎ, kaizen” (care este chiar principiul primordial de dezvoltare al Toyota), acești oameni sunt conștineți cǎ numai prin muncǎ și inovație vor reuși.
Evitând sǎ fiu cinic sau lipsit de orice fel de patriotism acești oameni au reușit pentru cǎ nu au mentalitatea delǎsǎtoare de român, în genul „Lasǎ bǎ, cǎ merge așa!!!

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Noi vrem respect!!!

Noi vrem RESPECT! Un cuvânt mare care spune tot, un cuvânt pe care politicienii nu-l cunosc și nu-i vor afla adevǎrata seminificație niciodatǎ, mai ales politicienii boșorogi de acum, cei crescuți în spiritul Bolșevismului. Nu le mai zic pe nume cǎ mi se face greațǎ. O sǎ ies în stradǎ (de bucurie) doar atunci când va muri cel mai mare dintre ei: ION ILIESCU.

Încercând totuși sǎ-mi ascund antipatiile politice vreau doar sǎ menționez faptul cǎ și eu vreau respect din partea lor și nu numai. Vreau sǎ ni se dea șansa sǎ vorbim, sǎ fim înțeleși și promovați. Avem acest drept!

Dar sǎ-i lǎsǎm mai bine pe Paraziții sǎ-și mai bage .... o datǎ în țara asta!!!




Asus UL30



Astǎzi a debutat concursul Super Blog 2009 și dupǎ cum era de așteptat m-am lovit și de prima probǎ. În ce constǎ?

Ce poți face într-o zi cu un notebook ce are o autonomie de 12 ore?



Este vorba de noua serie de laptopuri ASUS UL 30 , o serie care promite mult, atât performanțe cât și o mulțime de funcții. Accesând urmǎtorul link veți afla toate detaliile de care aveți nevoie și poate în cele din urmǎ vǎ vor convinge sǎ achiziționați acest tip de notebook. Poate cea mai interesantǎ caracteristicǎ este autonomia pe care ți-o oferǎ, 12 ore. De aici întrebarea: ce poți face într-o zi cu un notebook ce are o autonomie de 12 ore? Simplu, îi accesezi un internet mobil și te duci cu el în cele mai neașteptate și spectaculoase locuri care pot exista! Încerc sǎ-mi închipui ce interesant, poate chiar ciudat, ar fi sǎ-i dai webcam-ul unui prieten din lista ta de messenger și în spatele tǎu sǎ aibe surpriza sǎ vizualizeze locuri ca șoseaua șerpuitǎ de pe Transfǎgǎrǎșean, Crucea Caraimanului, Sfinxul, Babele și de ce nu chiar Marea Neagrǎ. Eu unul așa aș profita de o asemenea funcție a laptopului meu chiar dacǎ nu sunt genul care sǎ-și ia „tehnologia” dupǎ el atunci când pleacǎ într-o drumeție.

miercuri, 14 octombrie 2009

Nimeni nu e mai presus de lege!

Se spune cǎ „nimeni nu e mai presus de lege”, oricât de ciudatǎ și absurdǎ ar fi. Conform dex-ului legea reprezintǎ o normǎ cu caracter obligatoriu, stabilitǎ și apǎratǎ de puterea de stat. Ce se întâmplǎ atunci când religia, superstițiile, tradițiile sau chiar mintea îngustǎ a unui individ sau grup de oameni intervine în nașterea sau modificarea unei legi? Aș spune absurditate, ridicol, banal și de foarte multe ori chiar mortal. Cǎ bine zicea Einstein: „Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul.”
Iatǎ pânǎ unde au ajuns cǎile nemǎrginite ale prostiei umane:
1. În Danemarca existǎ o lege care-i obligǎ pe toți posesorii de automobile sǎ se uite sub propriile mașini în cǎutarea unor eventuali copii ascunși acolo, înainte de a urca la volan și a demara.

2. Pânǎ în prezent, 24 de state americane dau câștig de cauzǎ divorțului intentat de orice femeie care pretinde cǎ soțul sǎu este impotent.

3. În Indonezia, legea pedepsește masturbarea efectuatǎ fie de bǎrbați sau femei, cu moartea prin decapitare. (Indonezia nu mai e pe lista mea de destinații turistice :))

4. În timpul oricǎrui act sexual petrecut în orașul Conorsville din Wisconsin, este interzis de lege ca un bǎrbat sǎ tragǎ cu o armǎ de foc în momentul în care partenera sa se apropie de orgasm.

5. Legile orașului Willowdale din statul Oregon interzic oricǎrui bǎrbat care face dragoste cu o femeie, sǎ înjure sau sǎ blesteme pe durata întregului act sexual.

6. Existǎ o lege în orașul Oxford din statul Ohio, care interzice oricǎrei femei sǎ se dezbrace în fața unei fotografii care reprezintǎ un bǎrbat.

7. În statul american Washington, dacǎ un cetǎțean se laudǎ în public cǎ are pǎrinți bogați și influenți, persoana în cauzǎ ajunge la închisoare. (legea aceasta ar merge de minune la noi)

8. În orașul italian Milano existǎ o lege localǎ care-i obligǎ pe cetǎțeni sǎ zâmbeascǎ tot timpul, cu excepția situațiilor când merg la spital sau la înmormântǎri.

9. Singura țarǎ din lume care nu a cenzurat niciun film porno este Belgia.

10. În Liban, bǎrbaților le este permis sǎ întreținǎ acte sexuale cu animalele de sex feminin. Dacǎ în schimb, un bǎrbat este surprins în timpul unui act sexual cu un animal de sex masculin, este pedepsit cu moartea fǎrǎ niciun fel de proces.

11. În Bahrein este interzis de lege ca un bǎrbat ginecolog sǎ examineze direct organele genitale ale unei femei. Puținii bǎrbați medici ginecologi din acestǎ țarǎ musulmanǎ, se folosesc în acest scop de o oglindǎ poziționatǎ astfel încât sǎ le ofere imaginile de care au nevoie atunci când stabilesc un diagnostic pe cale vizualǎ.( religia, bat-o vina!)

12. Dacǎ ajungeți în orașul Miami din Florida, rețineți cǎ este interzis de lege sǎ imitați orice fel de sunete emise de animale.

13.
Este contrar legii pentru orice cetǎțean britanic sǎ moarǎ în interiorul Palatului Parlamentului din Londra.(dacǎ se întâmplǎ acest lucru, Moartea este trasǎ la rǎspundere?:) )

14. În orașul Baltimore din Maryland, este ilegal sǎ intri cu un leu într-o salǎ de cinema.

15. Pe teritoriul Franței este ilegal sǎ dai numele de Napoleon unui porc. (În România ar trebui sǎ fie obligatoriu sǎ dai numele de Iliescu unui porc)

16. Orașul St. Louis din Missouri are în vigoare o lege conform cǎreia este interzis ca un bǎrbat sǎ salveze o femeie aflatǎ în pericol, dacǎ aceasta este îmbrǎcatǎ în pijamale.

17. În Bangladesh, chiulitul de la școala este interzis de lege. Orice elev prins în afara orelor de curs, ajunge la închisoare. (așa ne fǎcea și nouǎ la “Radu Negru”:))

18. În orașul Eureka din starul american Nevada, legea interzice ca un bǎrbat cu mustațǎ sǎ sǎrute o femeie.

19. În timpul regimului politic taliban din Afganistan, clericii musulmani au adoptat o lege care le interzice femeilor sǎ poarte soșete de culoare albǎ, pe motiv cǎ astfel bǎrbații se excitǎ sexual în preajma lor.

20.
În Paraguay duelul este permis de lege, atâta timp cât cei doi participanți la duel fac dovada cǎ doneazǎ sânge spitalelor.(bine gândit)

21. Dacǎ ajungi cumva în orașul Logan County, sǎ nu sǎruți niciodatǎ o femeie care doarme, indiferent dacǎ îți este soție sau prietenǎ. Legile acestui oraș pedepsesc acest gest cu închisoarea.

22. În capitala statului El Salvador, orașul San Salvador, existǎ o lege care condamnǎ la moarte prin împușcare în fața unui pluton de execuție, orice șofer prins bǎut în interiorul capitalei. Anul trecut 32 de șoferi ghinioniști au fost executați în acest mod.

23. Legile statului Ohio pedepsesc cu închisoarea pe oricine încearcǎ sǎ îmbete un pește.

24. În statul Carolina de Nord, este interzis de lege sǎ înjuri în prezența... morților.

25. În statul american Florida, este interzis orice act sexual cu un porc spinos.

26. În Anglia oricine lipește greșit o marcǎ poștalǎ care o reprezintǎ pe reginǎ, poate fi acuzat de trǎdare de țarǎ.

27. În Marea Britanie, legea permite oricǎrei femei gravide sǎ urineze oriunde dorește, inclusiv în cascheta unui polițist, fǎrǎ sǎ poate fi trasǎ la rǎspundere.

28. În Singapore este contrar legilor acestei țǎri sǎ mesteci banala gumǎ de mestecat.

29. În Danemarca legea permite deținuților sǎ evadeze din închisori.

30. În Elveția este ilegal sǎ trântești portiera oricǎrei mașini.

Bonus: În Myanmar este ilegal sǎ accesezi Internetul.

marți, 13 octombrie 2009

Politicǎ sau teatru?

În sfârșit a cǎzut Guvernul. Dupǎ 20 de ani de „democrație” au reușit sǎ înlǎture un Guvern prin Moțiune de Cenzurǎ. „Hop Țop Boc” și echipajul lui își fac bǎgǎjelul și pǎrǎsesc palatul Victoria. Cine va veni? Cine ne va mai amǎgi pânǎ la alegeri? Singura variantǎ cu care aș fi de acord ar fi aceea în care primarul Sibiului, Klaus Johannes, va fi desemnat prim-ministru și va conduce o echipǎ formatǎ din tehnocrați. Bineînțeles existǎ și varianta în care aceelași guvern „Boc 2” va rǎmâne ca interimar pentru o perioadǎ de 45 zile, lucru care ar demonstra cǎ nu s-a rezolvat nimic. Oricum nu se va rezolva niciodatǎ nimic deoarece aleșii noștri sunt interesați numai de putere nu și de interesele cetǎțeanului de rând. Lord Acton spunea: „Puterea corupe iar puterea absolutǎ corupe în mod absolut” lucru foarte real deoarece asistǎm zilnic la aceastǎ noțiune. Un alt lucru de care sunt absolut convins e cǎ orice politician, de orice culoare politicǎ ar fi, nu dǎ doi bani pe omul de rând, pe familia lui, pe valorile care se nasc în țara noastrǎ, pentru ei contând un singur și-un singur lucru, banul și puterea: „Banii sunt putere!”


Așa cǎ haideți dragi concetǎțeni sǎ fim în continuare creduli și optimiști cǎ politicienii noștrii dragi ne vor reprezenta interesele și vor aduce România la nivelul unor țǎri ca Italia, Franța sau Germania. Niciodatǎ, nu în condițiile acestea. Poate doar când vom fi conduși iarǎși de strǎini. Istoria ne-a demonstrat acest lucru!

detalii AICI

Un semn de la divinitate

De obicei când vezi așa ceva și nu gândești, gǎsești soluția pe moment, fǎrǎ a mai face cercetǎri. „E de la Dumnezeu”, „Dumnezeu a vrut așa”, în orice caz divinitatea e rǎspunsul. Dintodeauna a fost mai simplu sǎ nu cercetǎm, doar sǎ credem, cǎ vorba aceea din Bibilie: „Crede și nu cerceta”. De ce sǎ ne mai obosim sǎ cǎutǎm un rǎspuns logic când e mai simplu sǎ spunem cǎ e un semn divin? Noroc cu filozofii și tehnocrații cǎ au mai fǎcut unele cercetǎri cǎ eram și acum în Epoca de piatrǎ, poate nici acolo! Sunt convins totuși cǎ deși acest fenomen are o explicație logicǎ s-au nǎscut o mulțime de scenarii și supoziții care mai de care mai fascinante.

Scena a avut loc acum 2 zile în capitala Rusiei, Moscova.
Expicația fenomenului: „Este vorba de intruziunea aerului arctic în atmosferǎ. Soarele strǎlucea dinspre vest, în acel moment, iar asta este tot secretul efectului produs în acea zi. Trebuie sǎ înțelegem cǎ este vorba doar de un efect optic, de o iluzie, chiar dacǎ aratǎ înspǎimântǎtor”, declarǎ purtǎtorul de cuvânt al stației meteo moscovite.


luni, 12 octombrie 2009

Cea mai sigurǎ metodǎ contraceptivǎ!:))

Iatǎ ce poți face la școala!
Super tare faza! Uimitor cât rezistǎ un prezervativ!



Un altfel de „Te iubesc!!!”

Mi-am adus aminte de copilǎrie și de poznele pe care le fǎceam. Deasemenea am cǎzut pe gânduri și am realizat cǎ niciodatǎ nu am avut stat cel puțin un minut sǎ mǎ gândesc cât de greu le-ar fi fost pǎrinților sǎ ne creascǎ și sǎ aibe grijǎ de noi. „Rǎbdare” e cuvântul cheie, foarte multǎ rǎbdare, lucru care nouǎ tinerilor ne cam lipsește. Douǎ, trei lucruri care nu ne convin, ne sare repede țandǎra și pânǎ la ceartǎ nu e decât un pas.
Parinții noștri sunt cu siguranțǎ acele persoane care ne învǎluie în acea dragoste necondiționatǎ. Cred cu pǎrere de rǎu cǎ doar în aceastǎ relație(pǎrinte-copil) mai regǎsim acest sentiment care de altfel începe sǎ-și piardǎ din intensitate odatǎ cu trecerea timpului. Parinții devin din ce în ce mai ocupați, copiii sunt prinși într-o lume digitalǎ. Noua generație de pǎrinți crede cǎ banul rezolvǎ tot, iar dacǎ copilul își primește cantitatea suficientǎ de bani atunci totul e „ca la carte”. Uitǎ sǎ dea sfaturi, uitǎ sǎ spunǎ chiar și banalul „Noapte bunǎ”!


Concluzia o tragem de aici: