Treceți la conținutul principal

Postări

Un BOR de praf...

Postări recente

AȘA NU... se mai poate!

Mi-e silă… asta mi-e starea de vineri încoace. Vreau să-mi spun părerea, dar nu pot. Nu-și găsește locul printre miile, zecile de mii de alte păreri indreptate spre a nu știu câta tragedie a țării. Iar sentimentul de silă s-a transformat în tristețe și neputință. Și parcă nici să mă revolt nu pot.
Ce-ar mai fi de zis, când parcă s-a zis deja totul? Am dovedit încă o dată că la vorbe suntem fruntași, că nu ne scapă nimic criticii noastre de popor atotștiutor, iar când vine vorba de fapte, ne întoarcem din nou la vorbe, moment în care punem punct și începem să uităm și să așteptăm următoarea tragedie. Chiar și ceea ce exprim în acest articol face parte exclusiv din aria vorbelor, tocmai de aceea mă confrunt cu acel sentiment de neputință.
Nu voi judeca și analiza nimic din ceea ce s-a întâmplat. Voi accepta, pentru a nu știu câta oară că S-A ÎNTȂMPLAT (deși nu trebuia să se întâmple), dar S-A ÎNTȂMPLAT. La fel cum se întâmplă acum să-mi inund gândurile cu o serie de întrebări. Prima d…

Umanitatea… Încotro?!

De câteva zile mă gândesc să-mi expun părerea vis-à-vis de problema refugiaţilor, dar sincer, chiar şi acum când am îndrăznit să o fac, parcă nimic nu mi-e clar. Tot ceea ce am citit, am văzut şi am simţit, e un talmeş-balmeş care nu a făcut altceva decât să-mi confirme că suntem al naibii de înapoiaţi şi de distructivi… cu noi înşine.
Întreaga Europă freamătă a neputiinţă în faţa celui mai mare val de refugiaţi din timpurile moderne. Exact, suntem evoluaţi din toate punctele de vedere, dar mai involuaţi ca niciodată. Totul e o mare de păreri şi blamări, valuri de xenofobie şi rasism, vapoare de ură, violenţă şi panică. Construim garduri de apărare care să delimiteze clar diferenţele de cultură şi etnie, dar uităm că oricât am încerca să ne separăm unii de alţii, cu toţii suntem OAMENI. Ne negăm vehement propria specie, ne contrazicem propriile valori morale, ne îndoim de ceea ce suntem cu adevărat, ne contestăm existenţa şi evoluţia, ne batem joc de inteligenţa cu care, tot noi, ne…

Făgăraş – nici comună, nici oraş

...încape tot într-un făraş


Acum două luni veneam cu prima scrisoare deschisă adresată celor care ne-au vândut numai gogoşi şi mici în campania electorală: Primarul şi Consiliul local.
Dacă au crezut că e doar o supărare de moment, s-au înşelat amarnic. Acum revin şi cu puterea exemplului unor oameni cărora li se potriveşte ca o mănusă expresia populară “omul sfinţeşte locul”. Ironic o spun că şi ei (artiştii locali ai interesului propriu) au înţeles ideea, dar total diferit. Au sfinţit locul cu cea mai mare şi mândră investiţie locală: catedrala. Dar nu despre asta voi vorbi în acest articol.
Vreau să menţionez că primarul a avut răbdarea şi bunăvoinţa să ne răspundă frustrărilor şi nemulţumirilor în 4 puncte. La fel, promisiuni şi bla, bla, bla fără nicio aprofundare mai serioasă a realitaţii.
1. Plombe DN1.După ce am postat anunţul de licitaţie în SEAP nu s-a prezentat nici o firmă cu ofertă astfel că am reluat procedura. Săptămana aceasta a aparut o ofertă şi vineri se semnează co…

Făgăraşul – un oraş bombă

Nu mai vedem gropile, câinii şi gunoiul din cauza umbrei impunător de kitschoasă a cupolei aurite a Catedralei (proiectul de suflet al politicienilor gen Căncescu şi Co.) În urmă cu câteva zile, un gând şi câteva discuţii mă determină să mă întreb de ce oraşul meu natal arată mai rău ca niciodată. Doar potenţial există, atât georgrafic cât şi cultural. Prin urmare poate fi unul dintre cele mai frumoase oraşe din România. Şi nu numai. Singurul potenţial care lipseşte e cel uman Să lăsăm modestia la o parte şi să începem să-i tragem la răspundere pe papiţoii (nu am găsit un cuvânt mai potrivit în a-i descrie pe ai noştri artişti ai interesului) din Primărie şi din toate instituţiile care ar trebui să se ocupe de bunăstarea oraşului. Am convingerea că peste 50 de ani, generaţiile de atunci vor blama şi-şi vor zdruncina logica, încercând să găsească justificare pentru construcţia care face ca oraşul şa fie ocolit de orice om raţional. Făgăraşul repugnă. Tot ceea ce prezintă nu mai are nic…

Lăsaţi creierele la intrare!

Unul dintre cele mai mai ridicole aspecte ale societăţii româneşti de azi e prejudecata. Mă sperie şi mă dezgustă spectacolul la care sunt supus zilnic să asist, un spectacol în care normalitatea unei gândiri sănătoase şi laborioase nu are nicio şansă în faţa unei anomalii cu care, se pare, ne-am pricopsit în anii de tortură comunistă.
Deşi acel regim cretin a dispărut în urmă cu 23 de ani, poporul nostru atât de naţionalist şi de măreţ a rămas cu câteva tulburări de ordin comportamental şi moral. Ne-am asimilat cel mai josnic principiu: prejudecata. În fond, ne face plăcere să judecăm absolut tot ceea ce ne înconjoară, fie bun, fie de prost gust.
Ceea ce face ca totul să capete proporţii catastrofale e prejudecata formatorilor de opinie, în speţă, a profesorilor. O mare parte dintre ei refuză nonşalant să-şi responsabilizeze aspectul evolutiv al învăţării. Aşadar, ei nu fac altceva decât să ne înveţe ce să gândim. Sunt (încă) departe de noţiunea „cum să gândim” sau mai pe şleau, mai …

(In)cultura făgărăşeană

A FOST ODATĂ un tărâm numit Ţara Făgăraşului în inima căruia se înălţau nume sonore cuprinse    de particularitatea creaţiei culturale dar şi a demnităţii umane. A FOST tărâmul unor idealuri măreţe şi fireşti. A FOST tărâmul unor oameni care, în ciuda unui regim opresiv şi nedrept, au ţinut cu îndârjire la cultura şi identitatea lor. A FOST ţara lui Octavian Paler, tărâmul adevăratei spiritualităţi reprezentată prin vocea Părintelui Arsenie, a fost teatrul de luptă al partizanilor din munţi. Dar A FOST....
Ţara Făgăraşului, asemeni întregului teritoriu numit România, e o alcătuire paradoxală. Avem cu ce să ne mândrim, avem calitate şi bun gust, avem tradiţie şi spiritualitate, literatură, pictură, arhitectură, avem moşteniri complexe de cultură inedită şi sublimă dar nu (mai) avem chef. Promovăm cultura prin incultură.
Cei care au în mână destinul promovării culturii nu fac altceva decât să nuanţeze, cu surle şi trâmbiţe, kitch-ul. Investesc milioane de euro în manifestări pseudo-artist…